11 aprilie 2008
Eram în transă, cu capul limpezit cu 6 doze de praf de maximă puritate şi am perceput ca prin vis, cum mama mă extrage uşor, de pe banca din spate a gipanului Hammer, cadou de ziua mea, mă ia în braţe şi porneşte, cu paşi lansaţi de cămilă, spre o clădire pe care am simţit că o urăsc de la prima vedere, cu un bener, pe care scria „Mult succes la Baclavat”. Am simţit că îmi revine greaţa de baclava şi junghiurile naşpa din cap, care mă împung atunci când gândesc. Legănat în braţe de înaintarea cu paşii elastici ai mamei, am rememorat cu ochii daţi elegant peste cap, până spre ceafă, ziua, cred, de azi.
………
Continuare »
Încarc...
Publicat de Eugen Dănescu in Povestiri, Umor
10 aprilie 2008
„Privighetoarea şi trandafirul” este o poveste de iubire foarte dură, percepută visceral. Muzica, goliciunea decorului, goliciunea povestitorului, toate acestea concentrează atenţia pe text. Frumuseţea lui se ascunde sub poleială de fabulă, iar tragedia este că fiecare om l-a simţit măcar o dată răstălmacit în suflet.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Delia Stanescu in Dragoste, Impresii despre piese, Teatru
3 aprilie 2008
Eric-Emmanuel Schmitt are câteva locuri comune în scrierile sale şi totuşi, surpriză!, de fiecare dată te convinge că ai citit o altă poveste. „Domnul Ibrahim şi florile din Coran” sau Dumnezeu cel cu 1000 de nume, „Oscar şi Tanti Roz” sau revelaţia vieţii din pragul unei boli incurabile, „Milarepa” sau certitudinea iluziei, şi acum teatru: „Vizitatorul”. Piesa împărtăşeşte câteva din temele nuvelelor şi aceeaşi lejeritate a discursului, aceeaşi libertate a alegerii finalului.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Delia Stanescu in Impresii despre piese, Teatru
1 aprilie 2008
Huruitul greu al carului vieţii se poticneşte într-un potir tainic rămas de la Cina cea de Taină, înramată într-o icoană exilată în pustnicie de fiinte ca noi. Este Chivotul încrustat în potir!
Eu, om fără drum, fără paşi scrişi cu urma, trag după mine cu rugăciunea cea de pe urmă, car preaplin cu bucăţi de suflet pansate şi sângerânde, revoltând-mă, rupându-le şi pansându-le sisific iar şi iar, până sângele curge roşu din alb ce-a fost…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Mirela Nicoleta Toniţă in Eseuri
28 martie 2008
Pe numele său adevărat Jan Amos Komenský (28 martie 1592 – 15 noiembrie 1670), marele pedagog ceh este astăzi considerat părintele didacticii moderne. Fiecare etapă a umanităţii şi fiecare societate, indiferent de modul de organizare, a manifestat interes în educaţia tineretului, încercând să găsească metodele cele mai eficiente pentru a forma oameni care să corespundă unui anumit Ideal de atins. Ambiţiosul proiect al lui Comenius depăşeşte însă graniţele spaţiului şi ale timpului, în aşa fel încât moştenirea pe care ne-o lasă peste vremi poartă titlul „Didactica Magna – Arta universală de a învăţa pe toţi toate”. Dincolo de puternicele contaminări religioase, observaţiile sunt de bun-simţ, iar valoarea lor rezidă tocmai în această calitate, precum şi în optimismul şi luminozitatea discursului.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Iulia Muşat in Articole
26 martie 2008
Unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români ai prezentului este Dan Lungu. Deşi lasă impresia că poate scrie o carte despre nimic, pe care totuşi să o citeşti pe nerăsuflate, mesajele sale sunt inteligent răsucite printre cuvinte, lăsând în urmă teme de meditaţie. Iar interviul pe care ni l-a acordat relevă acelaşi spirit ludic, care are ceva serios de spus, fără a-şi pierde simţul umorului.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Interviuri
