Blog.Citatepedia.ro
cărţi, teatru, cinema, muzicăDelia Stanescu
Sexus
Pentru ochii prea-pudici, „Sexus„, de Henry Miller, şi-a meritat soarta de a fi interzisă la vremea ei în America sub acuzaţia de a fi pornografică. Pe bună dreptate, niciunui capitol nu îi lipseşte o licenţioasă descriere amănunţită a unei scene de sex. Totuşi, dacă adopţi o perspectivă artistică, în mod firesc singura interpretare care rămâne este că imaginile impudice descrise printr-un limbaj frust nu sunt decât un biet pretext pentru o foarte fină analiză psihologică.
Miller face din acest roman cvasi-autobiografic un exerciţiu de autocunoaştere, în care experienţa sexuală împărtăşeşte întrucâtva concepţia extrem-orientală, ca mod de manifestare a eului, cu diferenţa că aceasta nu are loc doar în cuplu, ci experimentează cele mai multe ipostaze comune lumii occidentale.
Continuare »
După banchet
„După banchet”, de Yukio Mishima – o lectură lipsită de entuziasm (imputabilă într-o oarecare măsură, bănuiesc, şi traducerii). Acest etern candidat la Premiul Nobel, Yukio Mishima, descrie o mezalianţă din Japonia contemporană, la o vârstă care este mai aproape de apus decât de răsărit.
Dacă nu ar fi la mijloc o căsătorie, care îndeobşte este asociată cu iubirea, s-ar putea foarte bine crede că este descris un registru contabil: investiţiile financiare, sentimentale, de diligenţă ale unei femei care, după ce se împăcase cu propria singurătate, descoperă bărbatul care îi poate asigura un mormânt onorabil. Această abordare lucidă a imaginii propriei morţi îi dinamizează la suprafaţă viaţa şi, deşi parcurge un traseu de un banal ucigător al relaţiei maritale, încheiate oricum târziu, se dovedeşte că în acest fel îşi capitalizează revelaţia propriului nivel de conştiinţă.
Continuare »
Periplul lui Baldassare
Cartea aceasta am primit-o în dar de ziua mea şi în aproape doi ani încă nu-mi găsisem timp pentru ea. Am luat-o în călătorie, convinsă fiind că un titlu atât de neincitant îl poate purta doar una dintre acele cărţi pe care le citeşti uşor şi cu detaşare, nicidecum o poveste captivantă.
Libanezul Amin Maalouf scrie cu mare uşurinţă şi se strecoară abil, precum corabia contrabandiştilor genovezi de mastic din Chios în apele Mediteranei, printre controversele iscate de apropierea Anului Fiarei, aşteptat în acele vremuri în 1666.
Călătoria iniţiatică pe care o consemnează Embriaco Baldassare, negustorul de rarităţi din Gibelet, răsuceşte trei odgoane ale planurilor povestirii într-un singur jurnal: călătoria în sine, de la Gibelet – străvechiul oraş Byblos denumit astfel în timpul cruciadelor – la Londra, fascinaţia crescândă a semnelor mistice exercitate asupra unui spirit cartezian de negustor respectat şi neintenţionata descoperire de sine la capătul unui drum epuizant.
Continuare »
Syngue sabour
„Syngue” înseamnă „piatră”, iar „sabour” înseamnă „răbdătoare”. Iar acesta este titlul ultimului roman al scriitorului afgan Atiq Rahimi, câştigător al premiului Goncourt 2008, care a fost invitat miercuri, 3 decembrie 2008, la Librairie Filigranes, una din marile librării din Bruxelles. A stat la palavre, a băut un pahar de vin şi a făcut dedicaţii…
Continuare »
Doi dintre noi
Paul Cimpoieru, care pentru acest spectacol este actor, regizor şi scenarist, nu ezită să se declare romantic. Este un tânăr care iubeşte şi nu vede nici un impediment să împărtăşească asta oricui s-ar afla lângă el. Iar iubirea începe de la aspecte casnice, triviale şi ajunge să se sublimeze în artă.
Ana Pepine, puţin frumoasă ca femeie, mult-prea-frumoasă ca expresivitate, conduce firul evoluţiei iubirii. Iar evoluţie înseamnă suişuri şi coborâşuri, înseamnă reveniri, înseamnă explorări, entuziasm, forţă, culoare, eter, materie şi gest.
Continuare »