Search Results

 27 noiembrie 2008

Interviu cu Florentina Ţilea

Există oameni, iar Florentina Ţilea este unul dintre ei, care nu doar sunt plini de trăiri, dar le transmit cu bucurie altora. Este ceva ce se simte, nu se explică. Recent, ne-a acordat un interviu – am fi putut întreba orice şi ne-ar fi răspuns cu aceeaşi energie, doar cuvintele ar fi diferit. Şi câte nu ar avea de povestit această actriţă care nu este pasionantă doar de teatru, ci de viaţă.


Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 29 octombrie 2008

C’est pas une chanson d’amour

Dacă spui Bucureşti, muzică şi dans, proiecţii şi efecte vizuale, te gândeşti aproape automat la un spectacol modern de divertisment. Numai că, după cum spune chiar titlul spectacolului regizat de Carmen Lidia Vidu, „C’est pas une chanson d’amour„. Este o „nebunie” dulce-amăruie, care încearcă să scoată iar la iveală miezul esenţial, retras în cochilie.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 28 octombrie 2008

Scrisoarea unui stagiar repartizat în producţie

10 Decembrie una mie nouă sute şi ceva

Dragi părinţi,

Am ajuns cu bine, dar suportând o mică întârziere de douăzecişipatru de ore datorată atât ninsorii abundente, cât mai ales vântului năprasnic care, ca un făcut, s-a nimerit să bată tocmai din sens contrar înaintării trenului.
La întreprindere m-am bucurat din partea şefului serviciului personal de o primire de sezon, adică glacială, într-un birou cu geamurile murdare, dotat cu două fotolii prăfuite, având tavanul ornamentat cu pânze negre de păianjeni. Mi s-a atras atenţia că venirea mea era aşteptată încă de ieri, zi pentru care, figurând absent nemotivat, salariul îmi va fi diminuat cu patruzeci la sută, dar că mi se oferă şansa reabilitării prin prestarea de ore suplimentare, atât la serviciu cât şi acasă. Însă nu acasă la mine, ci acasă la director, care tocmai şi-a început zugrăvirea interiorului.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 7 august 2008

Mănâncă, roagă-te, iubeşte

Mănâncă, roagă-te, iubeşteCartea „Eat, Pray, Love” („Mănâncă, roagă-te, iubeşte”), scrisă de Elizabeth Gilbert, a fost iniţial publicată în SUA, în 2006, dar de atunci a fost tradusă în peste 30 de limbi. S-au vândut peste 5 milioane de exemplare în întreaga lume.

Recent apărută şi în limba română la Editura Humanitas, „Mănâncă, roagă-te, iubeşte” şi-a epuizat primul tiraj în mai puţin de două săptămâni.

Cele 108 povestiri despre căutarea plăcerii, a devoţiunii şi a echilibrului prezintă călătoria iniţiatică a unei femei care porneşte în căutarea lucrurilor cu adevărat importante. Este o călătorie care o poartă prin Italia, India şi Indonezia, o călătorie care o poartă, în cele din urmă, către sine.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...
 15 iulie 2008

Fructele timpului

Timp… arc de timp pansat privirii mea cu munţi de sare întrezăriţi printre gene din care picură cu precizia ceasornicului lacrimi cu gust amar de uitare. Privesc în sus: din curbura frunzei verzi, una aleasă de ochii mei, anonimă, a rămas doar o părere de linie între cer şi pământ. Chipuri se zăresc, vag, din gânduri galbene de amintire, nuanţă de ceară uitată în scorbura copacului vieţii cu goale ramuri în toamna fiinţei, cu uscate cireşe şi struguri dulci din via de acasă.

Cuvintele par să nu spună nimic, deşi vor să spună totul, la fel cum zbaterile aripilor rostesc zadarnic rugăciune zborului în captivitatea statică a coliviei.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...
 10 iulie 2008

Felii de timp – Corăbiile timpului

Am adunat gândurile în căuşul palmei şi am început să le număr. Număratul a început să-şi piardă sensul la primul gând numărat, acesta devenid o clipă de o viaţă. Mi-am dat seama că o clipă poate să dureze cât o viaţă sau o viaţă cât o clipă. Acel gând a început să-mi povestească despre suflet şi viaţă. Corăbiile timpului pline cu destine sunt duse undeva departe în direcţii necunoscute pe marea apă a infinitului total, a universului nostru mental, poate… Unii din omeni de pe corabii devin suflete păsări, care îşi iau zborul şi se întorc o ultimă dată spre astă lume cu părere de rău că nu mai sunt aici. Ochiul lor de sus, invizibil, ne priveşte prin ultima fracţiune de clipă de acolo de sus. Marea stâncă universală a timpului-părinte îşi deschide încet porţile pentru ca veşnicia să-i cuprindă.

Continuare »

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...


Rezultatele cautarii dupa 'miez'.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

octombrie 2024
L Ma Mi J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii