C’est pas une chanson d’amour
Dacă spui Bucureşti, muzică şi dans, proiecţii şi efecte vizuale, te gândeşti aproape automat la un spectacol modern de divertisment. Numai că, după cum spune chiar titlul spectacolului regizat de Carmen Lidia Vidu, „C’est pas une chanson d’amour„. Este o „nebunie” dulce-amăruie, care încearcă să scoată iar la iveală miezul esenţial, retras în cochilie.
„C’est pas une chanson d’amour” este un proiect independent, realizat de o echipă tânără, din dragoste pentru actul teatral. Carmen Lidia Vidu a combinat, într-un mod care îi este deja caracteristic, mai multe elemente şi idei, pentru a obţine o exprimare artistică inedită.
Distribuţia este alcătuită din Marius Manole, unul dintre cei mai bine cotaţi tineri actori de teatru, Florentina Ţilea, de două ori nominalizată la premiile Uniter, Istvan Teglas, apreciat actor şi dansator, Paul Dunca, figură mediatizată pe MTV şi un trendsetter în lumea dansului. Aceştia nu sunt doar interpreţi, participând efectiv la conceperea spectacolului, inclusiv prin scrierea monologurilor.
Florentina Ţilea spune în spectacol:
Am venit în Bucureşti acum 2 ani. Am vrut să scap de monotonia unui oraş de provincie unde aveam senzaţia că nu se întâmlă nimic.
Am găsit un oraş haotic, aglomerat în care orice arhitect, orice primar face ce vrea! Primele 2 luni au fost groaznice: întârziam la orice întâlnire, plecam cu destul timp înainte, deşi ieşeam din casă bine dispusă zgomotul străzii mă isteriza şi mă obosea, plecam dimineaţa şi veneam seara şi-mi dădeam seama că nu făcusem nimic toată ziua, nu mai aveam răbdare nici cu mine, ocoleam marile magazine, unde altădată mă pierdeam cu orele, timp liber nu aveam deloc, încercam ca orele de vârf să nu mă prindă în trafic, fugeam de câinii vagabonzi, mâncam numai croisante (nu aveam timp să gătesc, nici nu ştiam unde-i piaţa sau dacă este la mine-n cartier). Nu aveam timp să mă gândesc la mine , nici la ceilalţi. Mă surprindeam alergând pe stăzi deşi nu mă grăbeam…. ăsta era ritmul oraşului.
Muzica este originală şi compusă de Ovidiu Chihaia, unul din pionierii muzicii indie din România. În spectacol se recită, se cântă live, se dansează streetdance şi sunt proiectate pasaje din filme şi din desene animate româneşti, din reportaje despre comunism şi ortodoxism.