Mergem să tragem un chiolhan, să tragem un chef, un spriţ şi ceva afumătură, ceva proaspăt, o ieşire, să uităm biroul şi asfaltul, să ne recuperăm. Aşa era pusă de un control sau de o inspecţie. Tovarăşii aveau grijă întodeauna ca inspecţia sau controlul să fie anunţate sau să sugereze că sunt iminente, în funcţie de cel controlat, de capacitatea sau de resusele respectivului.
Astfel, localitatea, instituţia, întreprinderea, şcoala, cooperativa agricolă sau sfatul popular începeau să fiarbă, în întâmpinarea evenimentului. Aceste controale reprezentau un eveniment câteodată foarte important în viaţa anostă şi monotonă a unor localităţi.
Încep şcolile, urmează facultăţile. Bine le mai şade fetelor când le merge mintea şi când le dau clasă băieţilor la ce cred ei că sunt tari: matematică, chimie, fizică…
Editura Humanitas lansează, astăzi, de la ora 18:00, la Librăria „Humanitas Kretzulescu”, cartea scriitorului brazilian Paulo Coelho, „Vrăjitoarea din Portobello„, povestea unei fetiţe orfane din Transilvania care pleacă într-o călătorie în jurul lumii şi schimbă viaţa personajelor pe care le întâlneşte.
Scriitorul brazilian a fost, cu doi ani în urmă, în România, vizitând atunci şi zona Transilvaniei. Oamenii pe care i-a întâlnit l-au inspirat să aleagă origini româneşti pentru personajul central al noului său volum. Ţiganca vrăjitoare Atena ghiceşte viitorul, dispare miraculos şi poate schimba mersul evenimentelor.
Octave Mouret înnebuneşte femeile de dorinţă. Marele său magazin parizian, La Paradisul femeilor, este o adevărată desfătare a simţurilor. Ţesăturile se amestecă între ele, uimitoare, delicate, din fai sau mătase. Octave Mouret vinde, prin tehnici revoluţionare, tot ceea ce o femeie poate cumpăra în 1883. Succesul este imens. Acest bazar devine o catastrofă pentru cartier, micul comerţ moare, speculaţiile imobiliare se înmulţesc, iar personalul trăieşte o viaţă de infern.
Denise pătrunde în acest vulcan, fără resurse, dar tenace. Zola face din tânăra fată şi din puternicul său patron îndrăgostit de ea simbolul modernismului şi al crizelor pe care acesta le generează. Zola descrie mecanismele comerţului: dorinţa, posesia, tentaţia, cumpărarea compulsivă, iar victima negustoriei cu plăceri este întotdeauna femeia. Descrierea etalărilor de stofe şi de dantele creează o atmosferă de alcov, unde aceste materiale se îmbină perfect între ele, cu unicul scop de a înrobi trupul femeii.
„Mă numesc Roşu„, a scriitorului turc Orhan Pamuk, este o carte serioasă, fără umor. Documentată, scrisă cu grijă şi cu har, dar fără umor. Reuşeşte însă să-ţi smulgă un zâmbet de admiraţie, de mulţumire lui Dumnezeu că ai fost părtaş la o istorie asa de frumoasă. Este vorba de momentul de răscruce al miniaturii otomane în lupta sa, reală sau închipuită, cu meşteşugul frâncilor. Este vorba de linia care desparte Răsăritul de Apus, iubirea de moarte şi omul de Dumnezeu. Orhan Pamuk are o tehnică de scriere care mie mi-a plăcut foarte mult. Firul naraţiunii trece de la un personaj la altul ca un duh, în aşa fel încât în aceeaşi împrejurare fiecare îşi face portretul său şi al celorlalţi. Detaliul şi agerimea cu care sunt înfăţişate aceste portrete sunt, într-adevăr, demne de un miniaturist. Au fost personaje şi replici care m-au făcut să mă opresc din lectură şi să le recitesc cu mintea şi sufletul împreunate.
Editura Aldo Press îi invită pe cei interesaţi să participe miercuri, 19 septembrie 2007, ora 19:00, la sediul Grupului pentru Dialog Social, Calea Victoriei nr. 120, Bucureşti, la lansarea cărţii „Triunghiul de Aur al Democraţiei” de Ioan Puşcaşu.
Evenimentul îşi propune o dezbatere care să pornească de la temele abordate în carte: rolul societăţii civile într-o democraţie reală, puterea publică, strategiile societăţii civile şi problemele sistemului din România (din partea clasei politice – corupţie, oligarhie, incompetenţă, iar din partea societăţii civile – neimplicare, pasivitate).