Cine este misterioasa făptura pe care rapsozii antici o implorau ca pe o divinitate pentru a le insufla forţa de a intona epopei (aşa cum o face Homer, în Iliada: „Cântă, zeiţă, mânia ce-aprinse pe Ahil-peleianul…”), care îl călăuzea pe Dante în periplul său paradisiac, pe care o idolatrizau romanticii, sub diferite chipuri şi nume?
Figură principală în mitologia culturală, Inspiraţia îi bântuie şi astăzi pe scriitori, dovadă – Mironosiţele de Federico Andahazi (Editura RAO, 2007, col „rao contemporan”, traducere de Ileana Scipione), o mică bijuterie în care subiectul îl constituie pactul scriitorului romantic cu inspiraţia, ca şi biografia fabuloasei făpturi.
Nu ştiu cum se face, dar cărţile sunt asociate stereotip cu tocilarii sau alte lucruri care nu sunt considerate „cool”. Nimic mai greşit! Haideţi să demonstrăm că o carte se potriveşte cât se poate de bine cu frumuseţea şi că a citi este un plus, nu doar pentru minte şi suflet, ci şi pentru impresia pe care o laşi. Vom publica fotografii în acest sens, iar cei care doresc să le pună la dispoziţie sunt rugaţi să ne contacteze.
Eu sau… tot eu, dar în mintea mea, în inchipuirea mea, am ajuns în trecutul meu, în ţara copilăriei mele, vis pe care îl doresc mereu şi mereu, vis pe care îl doresc să devină încă odată realitate.
Am închis ochii şi…! am început să cobor… încet… încet… în întunericul din mine. Sunt pe scara timpului meu, în conştiinţa şi memoria mea. Mă uit în jos şi văd un hău imens. Sus lumină şi zgomote obişnuite. O uşă trântită. O voce răstită. Un claxon strident. Ploaia în geam şi zgomotul rafalei de vânt şuierând.
Ce să fac? Încă simţeam presiunea pleoapelor, presiune încă moale, dar din ce în ce mai îndepărtată. Încă nu coborâsem nicio treaptă şi sunetele se depărtau din ce în ce mai mult. M-am hotărât, cobor.
Primul redactor care a citit „Crash” l-a declarat pe autorul romanului ca fiind „dincolo de sprijinul psihiatric”. Romanul – prima explorare literară, cu aer futurist la acea vreme, a potenţialului erotic al accidentelor rutiere – a apărut într-un final în 1973, fiind ulterior ecranizat în regia lui David Cronenberg. O a doua carte a lui Ballard, „Imperiul Soarelui”, datând din 1984, a fost la rându-i transpusă cinematografic, în regia lui Steven Spielberg, cu Christian Bale, John Malkovich şi Miranda Richardson în distribuţie. Ambele romane au apărut în româneşte abia anul acesta, la editura Polirom.
Mult aşteptatul mecanism de corecţii automate pentru textele adăugate pe Citatepedia este în sfârşit funcţional. Acesta ne va ajuta să păstrăm calitatea şi coerenţa site-ului la un nivel ridicat. Din punctul de vedere al utilizatorului, aproape nimic nu e schimbat, dar intern mecanismul este destul de sofisticat. În momentul adăugării unui text, se fac mai multe verificări şi, dacă se detectează o greşeală care poate fi corectată automat, modificările necesare se fac instantaneu. Mecanismul ţine cont de anumite informaţii adunate în baza date şi „învaţă” din corecţiile manuale şi din regulile specificate, astfel încât în timp va deveni din ce în ce mai bun.