Încropesc din secunde ruginite minutarul lipsă de pe ceasornicul celor douăsprezece ore trecute suspect de repede pe lângă viaţa mea. Mă afund în tăcerea chemată spre mine.

Tac… să-mi ascult ceasul inimii cum roteşte nenumăratele minutare în sensul de stânga spre dreapta, anapoda, răvăşind lumea din secundă în clipă şi din veşnicie către neputinţă…

Crestez pe o coajă de portocală, rămasă de la masa orizontului, un ceasornic de cuvinte, să nu-mi mai recunoască timpul zilele care mor în amintire.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Mirela Nicoleta Toniţă in Eseuri
1 comentariu »

Când vine vorba despre aurul greu al literaturii române, despre ceea ce numim în mod tradiţional „Epoca Marilor Clasici”, trei sunt numele pe care mulţi dintre noi le nimeresc cu uşurinţă (Eminescu, Creangă şi Caragiale), pe altul îl pomenesc cei o ţâră mai atenţi la şcoală (Slavici – cel mult ţinut în umbră din motive neimportante pentru literatură), dar pe cel de-al cincilea puţini îl asociază cu noţiunea de „mare scriitor” – Titu Maiorescu. Asta deoarece critica literară este un domeniu mai dificil de digerat, şi nu e atât de evident de apreciat valoric. Sunt câteva lucruri pe care, însă, ar trebui să le ştim despre „eminenţa cenuşie” a zorilor literaturii române (cel care ni i-a dat chiar pe Eminescu, Creangă, Caragiale şi Slavici), iar pe unele dintre lucrurile astea (cele care mi-au stârnit mie interesul) le voi ilustra folosind un extraordinar studiu critic, intitulat „Contradicţia lui Maiorescu” de Nicolae Manolescu (ediţia a doua, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973).

Imaginea pe care o avem despre Eminescu astăzi e 100% produsul gândirii maioresciene. Este, dacă vreţi, unul dintre cele mai bune exemple de creare a unei „imagini publice” fără cusur, de pe urma căreia poetul suferă, oarecum, şi astăzi.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Articole
2 comentarii »

Cuvintele… de multe ori pentru mine sunt liant între suflet şi gând, liant ce le uneşte în idee, eliberându-le apoi în rostire.

Zilele-mi înlănţuite în existenţa se scurg, uneori banale şi aride în înţelesuri. De multe ori parcă şi natura îşi ascunde, privirii mele, tolba cu minunăţii, spunându-şi supărarea doar în vântul tăios şi rece. Ȋn astfel de momente, nu vorbeşte cu mine, ci îmi grăbeşte paşii către acasă. Ea este pentru mine căldura de pluş a unei perechi moi de papuci, întotdeauna pereche de stângul cu dreptul.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Mirela Nicoleta Toniţă in Eseuri
6 comentarii »

Premiul „Woman of the Year” („Femeia anului”), oferit de Hasty Pudding Theatricals pentru o actriţă care s-a remarcat în mod deosebit, este unul dintre cele mai neobişnuite. Deşi este unul apreciat, festivitatea de premiere, la care cele astfel onorate participă de fiecare dată, este cel puţin amuzantă. Şi cum ar putea fi altfel într-un mediu studenţesc? Pentru că Hasty Pudding Theatricals este o trupă studenţească de teatru. Este drept însă că nu e o trupă oarecare, fiind alcătuită din studenţi ai Universităţii Harvard. Chiar mai important, a fost înfiinţată în 1795, având o îndelungată tradiţie.

Anul acesta, premiul a fost atribuit actriţei de origine sud-africană Charlize Theron. Însă pentru a-l primi, aceasta a trebuit să demonstreze că-l merită.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cinema, Fotografii, Teatru, Umor, Vedete, Ştiri
3 comentarii »

Privesc spre ţărm… pescăruşi albi, învăluiţi în spuma mării răpesc tulburătorului albastru, viu, sălbatic prada, argintii peşti ce-şi găsesc sfârşitul în ghearele oţelite de natură ale păsărilor înaltului…

1 voturi

Încarc...

Publicat de Mirela Nicoleta Toniţă in Eseuri
Comenteaza! »

La acest început de an, avem bucuria de a vă prezenta un interviu cu Valeriu Butulescu, probabil cel mai apreciat aforist român contemporan, dar şi dramaturg de valoare. Suntem onoraţi să găzduim peste două mii de aforisme care îi aparţin.

7 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Aforisme, Interviuri, Teatru
5 comentarii »