„The King’s Speech” („Discursul Regelui”), îndelung ovaţionat la Toronto, în cadrul festivalului de film internaţional din această toamnă şi recompensat cu People’s Choice Award, rămâne la fel de actual prin zugrăvirea situaţiei nefericite trăită de cei cu deficienţe de pronunţie, precum şi prin tratamentele şi metodele de care aceştia pot beneficia. Complexa tulburare în dezvoltarea vorbirii afectează mai mult de trei milioane de oameni numai în Marea Britanie.
Regizat de Tom Hooper şi avându-i în rolurile principale pe Colin Firth şi Geoffrey Rush,
filmul vorbeşte în principal despre istovitoarea bâlbîială a regelui George VI şi relaţia acestuia cu Lionel Logue, logopedul australian angajat pentru a-l ajuta să depăşească acesată incapacitate.
La Editura Leda a apărut romanul „Un cuib de nobili” de Turgheniev, o operă a literaturii clasice ruseşti, care nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă.
„Un cuib de nobili” a văzut lumina tiparului în anul 1859. „Cel mai occidental dintre scriitorii ruşi”, cum îl numea G. Ibrăileanu, oferă un bogat tablou al societăţii ruseşti din secolul al XIX-lea. Scriitor plin de sensibilitate şi romantism, Turgheniev ştie să îmbine aspectele acute ale vremii sale cu inegalabile poveşti de dragoste. Veritabil roman psihologic – gen care de altfel i-a adus şi celebritatea – „Un cuib de nobili” urmăreşte o idilă fără de speranţă, în care protagonistul, nobilul Lavreţki, se vede prins alături de tânăra fiică a unor rude îndepărtate, idilă care nu are cum să-şi găsească un deznodământ fericit.
Humanitas Multimedia publică un nou audiobook, intitulat „Privighetoarea şi trandafirul”, cu poveşti de Oscar Wilde, în traducerea lui Marius Chivu. Pe lângă povestea care dă titlul, mai sunt incluse „Prinţul fericit” şi „Uriaşul egoist”. Lectura îi aparţine lui Marius Manole, care a jucat şi în spectacolul „Privighetoarea şi trandafirul„.
„Dacă le-ai văzut pe toate şi n-ai aflat ce-i frumuseţea, înseamnă că n-ai ochi; iar dacă le-ai văzut, dar n-ai simţit puterea frumuseţii, înseamnă că n-ai inimă” – spunea Schiller. Veronica văzuse totul la Viena şi aflase şi ce e frumuseţea, frumuseţea care încântă ochiul şi bucură urechea, adică arta, arhitectura, pictura, sculptura, teatrul, poezia, muzica… Puterea frumuseţii asupra sufletului ei o simţise prin ambasadorul Eminescu care-o purtase peste tot oraşul şi-i modelase sufletul ei de aur, i-l sensibilizase… ceva însă era în neregulă…
Am făcut o dată greşeala de a crede că se poate fugi de lecţiile de viaţă neînvăţate. Numai că, fugind, eşti nevoit să o iei iarăşi de la început, să clădeşti un nou loc sub soare pentru tine, ca, într-o bună zi, să te trezeşti prins în aceeaşi situaţie pe care ai părăsit-o, ca într-o cursă de şoareci. De atunci, nu mai fug. Nici de ceilalţi, nici de mine. Duc bătăliile cu mine însămi acolo unde viaţa mi le impune. Fiindcă, în realitate, nu există alte bătălii în afară de cele cu noi înşine.
Luptele cu ceilalţi sunt asemenea luptelor cu morile de vânt. Cu înfrângeri şi victorii iluzorii, pentru că, în cele din urmă, fiecare pasăre pe limba ei piere. Şi cele mai grele încercări sunt cele care ne atacă amorul propriu. Pentru omul inteligent nu este greu să-şi dea seama cum stau lucrurile, ci să ascundă asta, dacă deconspirarea nu aduce prejudicii sau beneficii decât orgoliului. Înainte îmi reprimam cu greu replicile usturătoare, acum nici nu-mi mai vin, aşa cum nu-i vin unui om paşnic gânduri de război.
Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena şi Alexandria, admirând frumoasele vestale, dar şi femeile de pe stradă. După ce a călătorit pe Nil şi a rămas uimit de piramidele faraonilor, s-a întors în ţară cu o enormă bogăţie sufletească.
Roma pe timpul lui devenise splendidă, pe Palatin se ridicase faimoasa domus augusta şi templul de marmură al lui Apolo, urmat de statuile Danaidelor. Se clădise măreţul Panteon, termele lui Agrippa, Porticul Octaviei şi frumosul teatru al lui Marcellus. El frecventa adesea bazinul de apă al luptătorilor, teatrele, circurile, dar şi localurile de noapte, reuniunile moderne, citind adesea din poezia lui erotică.