Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena şi Alexandria, admirând frumoasele vestale, dar şi femeile de pe stradă. După ce a călătorit pe Nil şi a rămas uimit de piramidele faraonilor, s-a întors în ţară cu o enormă bogăţie sufletească.

Roma pe timpul lui devenise splendidă, pe Palatin se ridicase faimoasa domus augusta şi templul de marmură al lui Apolo, urmat de statuile Danaidelor. Se clădise măreţul Panteon, termele lui Agrippa, Porticul Octaviei şi frumosul teatru al lui Marcellus. El frecventa adesea bazinul de apă al luptătorilor, teatrele, circurile, dar şi localurile de noapte, reuniunile moderne, citind adesea din poezia lui erotică.

În aceste împrejurări, probabil, s-a îndrăgostit el de o femeie – totam cantata per urbem – adică cântată în toată Roma – ascunsă sub numele de Corina. Scria versuri pe un lectulus încărcat cu perne, seara în grădina sa, pe Via Sacra şi Via Flaminia, grădină întinsă pe câteva coline pline cu flori.

Spuneam că a fost un dandi, prima căsătorie pentru el n-a rezistat, îi fugeau ochii după frumoasele Romei, a dat greş şi cu a doua şi cu a treia căsătorie. Dar i-a rămas fidelă fiica sa, Perilla, care sub supravegherea lui a cultivat tot artele.

Operele lui în care a cântat dragostea, „Ars amatoria” şi „Ars amandi” sunt un fel de istorie spirituală a dragostei unui păgân care a văzut în femeie cel mai graţios animal.

El a dat lecţii contemporanilor cum să aleagă şi să cucerească o femeie, cum să păstreze iubirea şi cum să se poarte femeia cu iubitul. A fost un expert al psihologiei feminine şi un rafinat în estetica corporală şi vestimentară.

Spicuim câteva idei din opera lui.

Femeile trebuie duse la plimbare la teatru, la circ, discuţiile cu ele trebuie să poarte o notă elegantă, cu cuvinte alese, să se lase sfiala rustică la o parte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire faţa şi picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-şi arate gelozia. La însuşirile fizice trebuie să se alăture şi însuşirile psihice. „Amorul plăcut se ademeneşte cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când plânge ea. Încălzeşte-i la sân mâinile îngheţate! Nu-i reproşa iubitei defectele! Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-a născut.”

El dă şi sfaturi femeilor. Zice că cine refuză un cavaler va tremura babă în patul ei pustiu. „Şarpele îşi schimbă pielea, cerbul înnoieşte coarnele, tinereţea femeii nu mai vine înapoi! Femeia să fie elegantă, să uzeze de toate mijloacele ei pentru a atrage un bărbat. Femeia cu capul prelung să-şi facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-şi strângă pieptănătura într-un nod în creştet, lăsându-şi urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheşelor, să nu-ţi miroase subsuorile sau picioarele, foloseşte dresurile cu măsură. Ascunde-ţi viţiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă şi dansează gratios.”

Naso magister erat…

Din păcate, Împăratul August, un mare adept al vechilor virtuţi republicane, descopere tocmai în familia lui desfrâul la fiica lui, Iulia. După câteva căsătorii nu tocmai fericite, Iulia, atrasă de poezia lui, dar şi de farmecul lui fizic, a căzut în braţele lui Ovidiu. Fiind prinsă, este exilată într-o localitate secretă şi pe Ovidiu l-a trimis sub excorta soldaţilor romani, însoţit de câţiva sclavi, la Pontul Euxin, unde ştirile de cruzime din partea geţilor înfiorseră pe romani.

„Ars amatoria” este interzisă ca operă corupătoare.

De acum până la sfârşitul vieţii, Ovidiu va trăi între barbari la marginea lumii romane. Acum scrie în grai get „Tristele” lui, cu gândul la fericirea din Roma.

3 voturi

Încarc...

Publicat de Ion Ionescu-Bucovu in Articole, Dragoste
2 comentarii »