Din 29 octombrie 2010, lumea fantastică de sub ape prinde viaţă pe marile ecrane din România în „Aventurile lui Sammy 3D” („Sammy’s avonturen: De geheime doorgang” – titlul original / „Sammy’s Adventures: The Secret Passage” – titlul internaţional), un film distribuit de MediaPro Distribution şi recomandat publicului de toate vârstele.
Continuare »
1 voturi
Încarc...
În anul 1605, de sub teascurile tiparniţei lui Juan de la Cuesta din Madrid vedea lumina zilei Don Quijote, un personaj fabulos, cum puţine se născuseră din vremea lui Homer încoace. Părintele său, Miguel de Cervantes y Saavedra, nu era licenţiat al universităţii din Salamanca, nici măcar bacalaureat, precum Samson Carrasco, ci un simplu soldat cărunt şi infirm, lăsat la vatră. Asemenea contemporanului său Shakespeare, avea şcoală puţină, dublată însă de un talent uriaş. Dascălul său, Juan de Hoyos, îl învăţase bine latina, dar mai ales castiliana, căreia Cervantes îi va fixa definitiv forma literară. Autorul nu era la primul păcat literar. Debutase pe când era elev, cu un sonet, patru redondillas, o copla şi o elegie în terţine, – toate într-o culegere de poezii publicate cu ocazia morţii reginei Isabela de Valois.
Poate că Don Miguel ar fi ajuns un bun poet de curte, versificator înzestrat, talentat căutător de rime, dacă n-ar fi simţit, irezistibil, chemarea armelor. Pentru o lungă perioadă de timp Cervantes lasă pana şi pune mâna pe sabie. Trăieşte nebunia eroică a războiului. Se înrolează în armata lui Juan de Austria. Îşi pierde un braţ luptându-se cu turcii în bătălia de pomină de la Lepanto (1571), ceea ce nu-l împiedică să se caţere, doi ani mai târziu, pe zidurile Tunisului, luând parte la asediul cetăţii. În drum spre Spania natală, cade în mâinile piraţilor berberi, fiind ţinut ostatic la Alger vreme de cinci ani. Paradoxal, muzele îl regăsesc tocmai la închisoare. În captivitate Cervantes îşi reia preocupările literare. Adresează secretarului regal Mateo Vasquez o scrisoare în versuri, foarte convingătoare, prin care imploră să fie răscumpărat. Însă piraţii au intuit valoarea scriitorului mai bine decât Lope de Vega, (ilustrul său detractor), cerând pentru eliberarea lui o avere: cinci sute de ducaţi în aur! Spania nu-l abandonează pe cel care va deveni inegalabila ei glorie literară. Regele, biserica şi familia pun mână de la mână şi banii se strâng.
Continuare »
8 voturiÎncarc...
Edgar Allan Poe (19 ianuarie 1809 – 7 octombrie 1849) este unul dintre cei mai cunoscuţi romantici americani, poet şi prozator al misterului şi al macabrului. „William Wilson” este una dintre scrierile sale, care mi-a stârnit interesul deşi stilul este complet lipsit de spectaculozitate. Textul valorifică tema dublului, foarte des întâlnită în literatură, de altfel; apariţia fantomei unei persoane încă vii are, în civilizaţiile lumii, conotaţii negative şi trimite fără excepţie cu gândul la moarte. În plus, Poe insistă în textul său pe iritarea absolută, profundul disconfort psihic pe care anularea unicităţii ni-l provoacă oricăruia dintre noi. Stilul narativ este extrem de supravegheat şi subtil, cu fraze echilibrate şi sobre, fără a urmări vreun efect stilist, ci exemplificând mai curând o scriitură raţională şi logică.
Continuare »
1 voturiÎncarc...
Nina Cassian, căreia i-a apărut o primă culegere de versuri în limba suedeză în această toamnă – „Femeia miracol”, în traducerea lui Dan Shafran -, a trezit reacţii entuziaste din partea presei literare din Suedia.
Nina Cassian a vizitat pentru prima oară Suedia în luna februarie a acestui an, când a participat la Salonul de poezie al Institului Cultural Român de la Stockholm. În această vară, Radiodifuziunea suedeză le-a dedicat Ninei Cassian şi Anei Blandiana, “cele două mari doamne ale poeziei româneşti”, o emisiune specială.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Site-ul Citatepedia a fost invitat de Institutul Cultural Român din Viena să participe, printr-un reprezentant, la sesiunea de comunicare „Info via Infosphere”, din cadrul Anului European al Dialogului Intercultural, ceea ce ne onorează. L-am desemnat pe aforistul şi dramaturgul Valeriu Butulescu, cel mai bine reprezentat pe Citatepedia şi un promotor al proiectului. Întâlnirea a avut loc pe 26 septembrie 2008 la Literaturhaus, în Viena.
Odată revenit în România, Valeriu Butulescu ne-a acordat un interviu despre această participare, pe care îl prezentăm în continuare.
Continuare »
4 voturiÎncarc...Timp… arc de timp pansat privirii mea cu munţi de sare întrezăriţi printre gene din care picură cu precizia ceasornicului lacrimi cu gust amar de uitare. Privesc în sus: din curbura frunzei verzi, una aleasă de ochii mei, anonimă, a rămas doar o părere de linie între cer şi pământ. Chipuri se zăresc, vag, din gânduri galbene de amintire, nuanţă de ceară uitată în scorbura copacului vieţii cu goale ramuri în toamna fiinţei, cu uscate cireşe şi struguri dulci din via de acasă.
Cuvintele par să nu spună nimic, deşi vor să spună totul, la fel cum zbaterile aripilor rostesc zadarnic rugăciune zborului în captivitatea statică a coliviei.
Continuare »
1 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies