26 iulie 2010
În anul 1976, Mircea Trifu avea gata pentru tipar volumul său „Epgramma”. Mai avea nevoie de ceea ce de obicei prezintă cititorilor pe autor şi creaţia sa – prefaţa, în care scop a adresat următoarea rugăminte:
Academicianului Şerban Cioculescu
Acestui nou născut volum –
Prin care-mi pun autograful –
Spre a porni voios la drum,
Vă rog să-i scrieţi epitaful!
Continuare »
Încarc...
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Umor
5 februarie 2010
Textele mai jos prezentate ne dau o imagine a scriitorimii contemporane lui Cincinat Pavelescu, cu aspectele pozitive şi cele dimpotrivă ale activităţii lor.
Putem aprecia că, de fapt, Cincinat a făcut adesea – scriind numai câteva rânduri – o critică severă operelor colegilor săi de breaslă. Vom reda, în cele ce urmează, câteva epigrame prin care Cincinat lua atitudine critică faţă de creaţia literară a vremii sale.
Suntem datori a învedera că Cincinat a scris numeroase alte texte cere stau dovadă a faptului că a fost un însemnat critic literar al epocii sale, ceea ce ne pare întru totul firesc atâta vreme cât a fost un veritabil umorist – epigramist, poet şi totodată a fost ales ca prim preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Critică literară, Epigrame, Umor
29 ianuarie 2010
Scrierile lui Cincinat Pavelescu aduc dovada că şi pe vremea sa, unii dintre oamenii de cultură trebuiau să apeleze la sprijinul bănesc al semenilor lor pentru a-şi putea publica operele. Se pare însă că nu le era cunoscută denumirea de sponsorizare, anglicism apărut la noi după al doilea război mondial şi pe care n-o întâlnim în Dicţionarul explicativ al limbii române din 1975, în Micul dicţionar enciclopedic din 1978, nici în Dictionaire actuel de la langue française, apărut în mai 1995, Flamarion, ci dedus din Dicţionarul de neologisme, ediţia III, publicat în Editura Academiei, Bucureşti, 1978 de către Florin Marcu şi Constant Maneca, pagina 1014, în care este amintit doar termenul de «Sponsor s.m. (anglicism) persoană care răspunde de turişti; protector, garant.»
Abia în anul 1911, la aproape 40 de ani de viaţă şi la peste 3 ani de când era primul preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, magistratul Cincinat Pavelescu publică, în sfârşit, primul şi unicul său volum de poezii, la îndemnul prietenilor şi pe cheltuiala unui binefăcător, volum care a fost foarte bine primit.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Umor
21 decembrie 2009
Cincinat Pavelescu scria, atunci când i s-a cerut să răspundă la întrebarea “Cum se face o epigramă?”:
Epigrama e un fulger scurt, o scăpărare repede ţâşnită din cremene când o izbeşte amnarul. Aş compara-o, de asemenea, cu un mic lampion veneţian care, înconjurat de umbra nopţii, dă lumina-i capricioasă şi străluceşte ca o candelă ambulantă pe întunericul mişcător şi rece al lagunelor. Lampionul însă are nevoie pentru a lumina să fie înfăşurat de banda largă a întunericului. Epigrama, dimpotrivă. Scânteiază numai atunci când o învăluie un exces de lumină. Cu cât inteligenţa subtilă şi pătrunzătoare a cititorului sau a ascultătorilor este tăiată în feţe strălucitoare şi multiple, cu atât spiritul poetului e sorbit şi se răsfrânge în minţile luminoase, întocmai ca o imagine pe care o înfrumuseţează claritatea unei oglinzi de preţ.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Critică literară, Epigrame, Umor
9 decembrie 2009
Viaţa lui Cincinat Pavelescu s-a desfăşurat între 28 octombrie 1872 şi 30 noiembrie 1934, când îşi dă obştescul sfârşit în Urbea Braşovului. Pentru urmaşi el trăieşte însă şi în prezent şi va trăi încă multă vreme, prin opera sa literară, ca poet de seamă şi epigramist de primă mărime, cu deosebite merite în literatura română şi mai ales în impunerea epigramei ca specie de sine stătătoare.
Elis Râpeanu, doctor în filologie, scria în cartea sa „Epigrama în literatura română”, apărută în Editura Dealul melcilor, Braşov, 2001, pg p.224, despre epigramă că „o dată cu Cincinat Pavelescu această specie atinge culmea. Când vorbim despre Cincinat Pavelescu şi despre Păstorel Teodoreanu, vorbim de condiţia epigramei româneşti, datorată creaţiei lor, aportului deosebit la dezvoltarea ei, puterii de înrâurire pe care au avut-o asupra urmaşilor.”
Continuare »
Încarc...
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Critică literară, Epigrame, Umor
30 noiembrie 2009
Am socotit potrivit ca în fruntea listei epigramiştilor beneficiari ai atenţiei lui Cincinat Pavelescu să fie cei cărora li s-au dedicat mai multe epigrame. Printre aceştia se numără, după câte am constatat, nepotul său, Mircea Pavelescu, născut în 14 octombrie 1908, când Cincinat Pavelescu avea 36 de ani, iar Ion Pavelescu – deasemeni unchi – avea 19 ani.
Anii au trecut, Mircea a crescut şi, precum cei doi unchi ai săi, a devenit poet scriind – după cum arăta G. Călinescu – «o poezie fantezistă firească şi graţioasă (Pasărea Paradisului), adevărat jurnal de bord liric, străbătut de o ştrengărească melancolie».
Ca şi cei doi unchi ai săi, Mircea se apropie de epigramă şi e de presupus că îşi încearcă pana şi talentul în catrene adresate cel puţin unuia dintre dânşii. Rezultă o luptă epigramatică în care el trebuie să facă faţă singur săgeţilor trase de cei doi versaţi şi deosebit de talentaţi înaintaşi ai săi.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Gheorghe Culicovschi in Epigrame, Umor
