5 februarie 2010

Cincinat Pavelescu şi critica literară

Cincinat PavelescuTextele mai jos prezentate ne dau o imagine a scriitorimii contemporane lui Cincinat Pavelescu, cu aspectele pozitive şi cele dimpotrivă ale activităţii lor.

Putem aprecia că, de fapt, Cincinat a făcut adesea – scriind numai câteva rânduri – o critică severă operelor colegilor săi de breaslă. Vom reda, în cele ce urmează, câteva epigrame prin care Cincinat lua atitudine critică faţă de creaţia literară a vremii sale.

Suntem datori a învedera că Cincinat a scris numeroase alte texte cere stau dovadă a faptului că a fost un însemnat critic literar al epocii sale, ceea ce ne pare întru totul firesc atâta vreme cât a fost un veritabil umorist – epigramist, poet şi totodată a fost ales ca prim preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români.

Aşa cum era de aşteptat, Cincinat şi-a îndreptat săgeţile mai ales către creaţiile neizbutite şi autorii acestora:

Lui Delavrancea

Când s-a jucat Hagi-Tudose,
Şi publicul s-a molipsit,
Căci la aplauze cu Barbu
A fost zgârcit !

Autorului piesei „În preajma tronului”

La ce omori atâta lume
Pentru o scârbă de renume,
Căci piesa ta ieşea mai bine
Dacă-ncepeai întâi cu tine.

Dialog

Toto:
– Pe când citesc tu caşti cam mult !
Cincinat:
– E o dovadă că te-ascult !

În cabinetul unui celebru director al Teatrului Naţional

Pe când un autor dramatic citea o piesă în versuri, deasupra bibliotecii se zărea bustul marelui Alecsandri, întors puţin cu faţa spre perete.

Pe când citeşte Mircea piesa,
Făcând să dârdâie dulapul,
Alecsandri, ca să n-audă
Deşi statuie ‘ntoarce capul !

Cincinat n-a nesocotit nici importanţa muncii de realizare a selecţiilor de epigrame:

[ Lui Neicu şi Crevedia ]

Antologia voastră fără voie
Se-aseamănă corabiei lui Noe,
Că şi într-însa zac îngrămădite
Peste bipezii rari destule vite.

După cum ştiţi, Cincinat nu s-a abţinut a trata, cu fineţe amintind madrigalul, şi nume de renume sau funcţii ale celor supuşi atenţiei în catrenele sale.

Când află despre o cronică laudativă făcută, pe bună dreptate, colegului său Victor Eftimiu, Cincinat comunică renumitului autor:

Poetului Victor-ios

Atunci când criticul Emil
În a lui cronică, proclamă
Că eşti egalul lui Eschil,
Mă-ntreb: cui face epigramă?

Cincinat ia atitudine împotriva vulgarităţii ce caracterizează scrierile unora dintre creatori:

Sfârşitul unui duel literar

Gândind la versurile lor,
Un singur lucru mă turmentă:
Că spiritul e trecător,
Vulgaritatea permanentă !

Tot aşa, şi trivialitatea, atacurile nejustificate pe care le încuraja, asigurându-le apariţia, revista amintită chiar în titlu:

Revistei „Rodica” redactată de Caion et. Comp, ce apărea pe hârtie albastră, având ca deviză versurile lui Alecsandri „purtând cofiţa cu apă rece”, iar textul revistei era plin de injurii triviale la adresa tuturor scriitorilor noştri recunoscuţi.

Purta cofiţa cu apă rece
Blonda Rodică, plină de nuri –
Rodica voastră vânătă trece
Ducând hârdăul plin de lături.

Cincinat nu s-a ferit să să-şi arate nemulţumirea faţă de o critică „dulce” făcută versurilor sale:

Unui critic indulgent

Tu crezi că mie-mi faci plăcere
Când scrii de poezia mea;
Totuşi, la critica ta dulce
Eu ţi-am trimis o notă rea.

Mai mult, Cincinat a interpretat defavorabil laudele – întru totul justificate – aduse de criticii literari la apariţia – în 1911 – a volumului său de poezie, scriind:

Epilog

A scos, în fine, Cincinat
Volumu-atât de aşteptat;
Şi critica s-a şi rostit:
E foarte bine tipărit !

Cincinat nu iartă nici societatea care, atunci ca şi acum, nu asigura scriitorilor condiţii de existenţă pentru a putea să-şi consacre, în întregul lor, timpul şi puterea de creaţie în folosul literaturii noastre şi erau nevoiţi să-şi câştige cele necesare traiului lor şi al familiei.

Constantin Dobrogeanu Gherea era critic literar dar, cum critica nu-i asigura nici măcar o cât de mică parte din nevoile existenţei de zi cu zi, a trebuit să devină şi «comersant», patron al unui birt sau restaurant – ceea ce va fi făcut nu doar el, ci şi I.L. Caragiale.

Cincinat concentrează, în numai patru rânduri, o opinie exprimată probabil de Barbu Petriceicu Haşdeu, cât şi dezaprobarea sa faţă de aprecierea acestuia şi a altor critici:

Gherea – Haşdeu

De Gherea – spirit analitic –
Spunea Haşdeu cam pătimaş:
„Birtaşii, spun că este critic,
Iar criticii, că e birtaş!”

Astăzi, se scriu şi se publică zeci de epigrame, numărul epigramiştilor români fiind înzecit faţă de cel din vremea maestrului, fapt care se datorează în mare măsură măiestriei sale în a crea şi a ne lăsa moştenire sute de epigrame de cea mai înaltă ţinută.

Epigramele ce se scriu astăzi sunt şi ele critice, punând în adevărata lumină neajunsuri ale vieţii poilitice, sociale, economice, criticând actele imorale, greşita aplicare a legiilor de către slujbaşii statului, printre care şi magistraţii.

Întâlnim însă, din păcate, şi însutite neajunsuri chiar în conceperea şi scrierea epigramelor, nerespectarea regulilor privind rima, ritmul, măsura, poanta, prozodia, folosirea diacriticelor, şi aceasta mai ales în cele ce ies în calea cititorului pe net.

Deşi nu s-a acreditat încă ideea epigramei fără poantă, fără rimă, fără măsură, întâlnim câteodată asemenea creaţii care sunt de natură a îndepărta mulţi cititori de acest gen literar. Numai o exigentă selecţie a textelor demne a fi socotite epigrame va înlătura riscul ca atractivitatea lor să se micşoreze.

De obicei, cele mai multe neajunsuri se întâlnesc la epigramele ai căror autori nu au făcut un stagiu de cel puţin câţiva ani în cenaclurile de epigramişti, nu citesc cel puţin câteva din revistele publicate de acestea şi de Uniunea Epigramiştilor din România, nu participă la concursurile şi festivalurile de epigramă.

Poate n-ar fi lipsită de efect iniţiativa ca, în fiecare şedinţă de cenaclu, membrii lor să prezinte exemple de creaţiile nereuşite care au fost publicate în presă sau pe internet şi ca să le fie făcute cunoscute respectivelor publicaţii neajunsurile constatate: indecenţa unora, limbajul inadecvat, cazurile de plagiat, gravele greşeli de scriere ş.a., dar şi propuneri privind corecturile şi îmbunătăţirile ce li se pot face, bineînţeles, dacă autorul este de acord.

Având în vedere că tot mai mulţi epigramişti au acces la internet, se poate alege şi calea întrajutorării între aceştia, comunicându-şi prin mail propunerile sau observaţiile lor, intrând în dialoguri, publicându-şi creaţiile tot pe internet.

Apreciem că ar trebui să stea în atenţia Uniunii Epigramiştilor din România şi a celei din Republica Moldova găsirea căilor pentru creare unui corp de critici literari specializaţi pe textele umoristice precum epigrama, madrigalul, epitaful, şi celelalte, care să-şi publice lucrările lor de critică literară – realizate cu competenţă şi bună credinţă – în revistele umoristice şi pe site-urile care, după cum se constată, sunt gata să le fie gazde primitoare.

SlabAcceptabilOKBunExcelent 1 voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook