La 1857, pe când se fierbea Unirea în Iaşi, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu şi alţii, au găsit cu cale să cheme la Adunare şi câţiva ţărani fruntaşi, câte unul de fiecare judeţ, spre a lua şi ei parte la facerea acestui măreţ şi nobil act naţional. Cum au ajuns ţăranii la Iaşi, boierii au pus mână de la mână, de i-au ferchezuit frumos şi i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe şi cuşme nouă, de se mirau ţăranii ce berechet i-a găsit. Apoi, se zice că i-ar fi dat pe seama unuia dintre boieri să le ţină cuvânt, ca să-i facă a înţelege scopul chemării lor la Iaşi.
În Mercado Central din Valencia, Spania, a avut loc o inedită acţiune de promovare a muzicii de operă, în regia artistică a lui Amparo Urieta. Strecuraţi printre vânzători şi cumpărători, cântăreţii au interpretat momente din Traviata de Giuseppe Verdi. Rezultatul a fost de-a dreptul emoţionant!
Gever Tulley foloseşte fotografii captivante şi imagini video pentru a demonstra lecţiile valoroase pe care copiii le învaţă la Şcoala de Tinichigerie. Când primesc instrumentele, materialele şi îndrumarea necesare, aceste imaginaţii tinere zburdă libere, iar prin soluţii creative construiesc bărci, poduri sau chiar un montagne russe.
La Editura Leda a apărut recent „Alteţa Sa cititoare” de Alan Bennett, traducere din limba engleză şi note de Smaranda Câmpeanu.
Regina Angliei nu ar fi aflat niciodată de bibliobuzul parcat chiar lângă Palatul Buckingham dacă nu ar fi fost hărmălaia provocată de cei doi căţei ai săi. După ce potoleşte tot tărăboiul, se hotărăşte să-şi prezinte scuzele pentru tot vacarmul iscat şi sfârşeşte prin a împrumuta un roman de Ivy Compton-Burnett. O lectură cam anostă, ce-i drept, dar buna educaţie îi cere să o ducă la bun sfârşit şi — ca să nu pară nepoliticoasă — mai ia încă un roman la citit. A doua alegere, mai fericită, trezeşte în Regină o adevărată pasiune pentru lectură, iar îndatoririle sale oficiale încep să aibă de suferit, spre disperarea Casei Regale şi a Parlamentului. În timp ce Regina devorează carte după carte, de la Hardy la Brookner, Proust şi Samuel Beckett, întreg anturajul său conspiră frenetic pentru a pune capăt odiseei literare a Suveranei. Maiestatea Sa cochetează cu gândul de a deveni doar Alteţa Sa cititoare.
În stilul său tipic candid, Richard St. John ne aminteşte că succesul nu este o stradă cu sens unic, ci o călătorie constantă. El foloseşte povestea prosperităţii şi eşuării afacerii sale cu scopul de a ilustra o lecţie valoroasă – când încetăm să mai încercăm, eşuăm.
