Cartea lui Ihsan Oktay Anar propune cititorului o lume fabuloasă, la graniţa dintre real şi fantastic, cu personaje pitoreşti, desprinse din medii dintre cele mai diverse şi animate de ţeluri adeseori surprinzătoare. La fel de fabulos este şi Istanbulul lui Ihsan Oktay Anar – un oraş cu repere istorice amăgitoare, în care reveria se împleteşte cu legenda, iar realitatea cu ficţiunea, în care se ţes intrigi şi se visează intens. Un oraş al lumii, din care se pleacă şi în care se revine cu naturaleţe, un oraş cosmopolit, deschis explorării şi cunoaşterii, un oraş cu faţete şi valenţe multiple, în care coexistă destine şi identităţi aparte.
S-a înţepenit în mintea oamenilor credinţa că „dacă vezi filmul, ai citit cartea”. Nimic mai puţin adevărat. Confuzia care se face în mod grosolan şi cu insistenţă, este între „poveste” şi „fel de a spune povestea”. Când vine vorba despre marea proză, nu întâmplările în sine au drept consecinţă valoarea unei cărţi, ci modul de a le povesti şi de a construi personaje. Arta unui mare prozator nu este dată (decât parţial) de capacitatea de a inventa evenimente, ci mai ales de talentul de a le relata, de a pune la treabă imaginaţia cititorului prin puterea de sugestie a cuvintelor. În plus, „vizualul” este mult-mult-mult în urma putinţei omului de a-şi „închipui”, prin urmare produsul gata făcut şi redus la imagine, la gest, nu va avea nicidecum forţa insinuării lingvistice.
Să luăm ca exemplu un fragment scurt din „Moromeţii” lui Marin Preda. Iar ca să folosească demonstraţiei, sfatul meu este să vedeţi acum (exact în momentul acesta) pelicula, după care continuaţi să citiţi.
În timp ce ştiri din Iran străbat lumea, Clay Shirky ne arată cum Facebook, Twitter şi TXTs sprijină cetăţenii din regimuri represive să raporteze ştiri reale, trecând de cenzori (pentru perioade scurte). Sfârşitul controlului centralizat asupra ştirilor schimbă natura politicii.
La Editura Leda a apărut „Atlasul continentelor înceţoşate” de Ihsan Oktay Anar, în traducrea realizată de Luminiţa Munteanu.