Arhiva pentru ianuarie, 2008

 8 ianuarie 2008

După cum spunea…

Atunci când observăm duplicate în colecţia de citate de pe Citatepedia, le eliminăm. Recent a apărut un astfel de caz pentru:

Anumiţi oameni văd lucrurile aşa cum sunt şi spun „de ce?”. Eu visez lucruri care n-au mai existat şi spun „de ce nu?”.

În mod neobişnuit, autorul unuia apărea ca fiind George Bernard Shaw, iar al celuilalt Robert F. Kennedy. În cosecinţă, am întreprins cercetări.

Robert F. Kennedy a fost un politician american, frate mai mic al celebrului preşedinte John F. Kennedy (ambii au fost asasinaţi). În discursurile sale, Robert F. Kennedy încheia deseori cu: „După cum spunea George Bernard Shaw…” şi citatul în discuţie. Astfel, citatul a devenit o amprentă a sa, motiv pentru care unii i-l atribuie. În concluzie, această variantă a fost cea ştearsă.

2 voturi
 

Zi din calendarul iernii

Zori de iarnă. Dimineaţă. Totul la fel de trecător ca şi nisipul care alungă, nestăpânit, clipele din clepsidra timpului.

Ger. Simt cum frigul îmi învăluie sufletul în gheaţa iernii, chemând-o parcă să stăpânească şi firava urmă de căldură uitată în adânc de fiinţă.

Continuare »

1 voturi
 7 ianuarie 2008

Cuvintele uitate ale admiraţiei

Ca şi în alte ţări europene, în Polonia românii sunt relativ puţin cunoscuţi şi, uneori, percepţia publică la adresa noastră este dominată de stereotipuri negative. Lucrurile nu au stat întotdeauna aşa. În perioada interbelică, în anii Celui de-al Doilea Război Mondial sau în anii şaptezeci, România şi românii au fost priviţi cu admiraţie, atât de mari personalităţi politice şi culturale poloneze, cât şi de oamenii obişnuiţi.

Cuvintele uitate ale admiraţiei

Continuare »

fără voturi
 

Muzicalul Chicago revine

Muzicalul Chicago revine pe scena Teatrului Naţional cu un spectacol programat în data de 13 ianuarie.

Continuare »

fără voturi
 4 ianuarie 2008

Gânditorul

thought

Şi acum, iată care este „Gândul zilei…”
fără voturi
 3 ianuarie 2008

„Ce este o epigramă şi cum se face?” de Cincinat Pavelescu

Cincinat PavelescuŢiu de la început să-mi exprim gratitudinea cea mai caldă scumpului nostru preşedinte care, reluând firul vechilor şezători ale Societăţii Scriitorilor Români, s-a gândit şi la mine şi m-a smuls o clipă din arhivele prăfuite ale magistraturii, unde guverne neocrotitoare mă ţin departe şi de publicul elegant, înţelegător şi simpatic al capitalei, şi de viaţa intelectuală a Bucureştiului.

Parcă, totuşi, în satisfacţia mea de a mă afla în faţa dv. se amestecă şi o umbră de melancolie. Să fie numai neîncrederea în modestia mijloacelor mele oratorice şi în conştiinţa sarcinii prea grele ce mi-am asumat-o? Sau poate vina e a titlului conferinţei care mi s-a impus? Mă întreb cu nedumerire, cum prietenul meu Rebreanu, cu tot tactul şi aleasa lui curtoazie, nu s-a gândit că poate fi o scădere pentru cineva care se crezuse o viaţă întreagă numai poet liric, să se vadă trecut deodată, fie şi în primul rând al scriitorilor umorişti şi satirici? O singură mângâiere mă mai linişteşte: amintirea unei reflecţii a marelui Caragiale. El se plângea, de mult, într-un cerc de prieteni, că e nu Marele Anonim, cum a iscălit fabule în Convorbiri critice, ci un năpăstuit! Toţi îmi cer articole şi schiţe uşoare şi sarcastice, şi eu sunt şi mă simt cel mai mare liric o ştie şi amicul Mihalache Dragomirescu!

Continuare »

fără voturi


Aceasta este arhiva pentru luna ianuarie 2008.

Primește articolele noi pe e-mail

sau prin flux RSS
ianuarie 2008
L Ma Mi J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii