Aceste genuri poetice nu sunt foarte des întâlnite, cel puţin în România, dar ar fi păcat să nu îşi găsească locul pe Citatepedia, ţinând cont că nu se încadrează foarte bine în structura actuală pentru poezii, datorită lipsei titlului şi specificului lor. De aceea, am creat secţiunile Haiku şi Catrene. Sunt două secţiuni mici, care probabil nu vor creşte foarte mult, dar care sperăm să fie binevenite. Ambele pot fi apelate oricând din cadrul secţiunii Poezii.
Acum câţiva ani, în timpul unor cursuri universitare pe care le urmam, s-a desfăşurat, pe parcursul câtorva seminarii, o foarte interesantă discuţie despre ceea ce s-a numit „Cazul Eminescu”. Era vorba despre numărul 265 al revistei „Dilema” (27 februarie – 5 martie 1998), în care se publicaseră câteva articole despre marele scriitor, ce stârniseră o teribilă agitaţie în lumea literară românească. Ideile pe care le susţineau autorii articolelor erau într-o extremă neconcordanţă cu ceea ce învăţasem „la şcoală” despre poetul-nepereche şi trebuie să recunosc faptul că am reacţionat, la o primă lectură, destul de rezervat. Ulterior, recitind şi discutând atent argumentele, am reusit să înţeleg motivele pentru care, oameni de litere mai mult sau mai puţin cunoscuţi au ales să-şi lege numele de un astfel de act „defăimător”. O să încep prin a prezenta câteva concluzii (paradoxal aşezate la început, dar îmi par necesare), cel puţin aşa cum am reuşit eu să mi le lămuresc atunci; urmează apoi pasaje din „infamul docoment”, pe care le-am găsit grăitoare pentru subiectul în cauză.