Fragmente din volumul II („Evoluţia poeziei lirice”) al lucrării „Istoria literaturii române contemporane” a lui Eugen Lovinescu:

„Apariţia volumului de poezii Cuvinte potrivite al d-lui Tudor Arghezi domină producţia poetică a întregului sfert de veac: pornită în plin sămănătorism, – ‘Linia dreaptă’ datează din 1904 – ignorată mai mult decât contestată de critica oficială, dârz susţinută de un număr restrâns de admiratori ei înşişi poeţi şi, în genere, imitatori, i-a trebuit poeziei argheziene douăzeci şi cinci de ani pentru a fi adunată într-o carte accesibilă tuturor, întâmpinată de acelaşi extaz discumpănit al vechilor admiratori ca şi al noilor generaţii poetice, salutată cu însufleţire chiar de critica tânără, dar nevalorificată încă de critica matură şi, mai ales, de conştiinţa publică.”

fără voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară, Cărţi
Comenteaza! »

Implementarea sistemului de votare pe Citatepedia începe să dea rezultate, pentru a face mai vizibil ceea ce este mai interesant. Publicarea recentă a topurilor pentru autori, bazate în cea mai mare parte pe voturi, a scos deja la iveală o parte din autori cei mai apreciaţi pe Citatepedia. Printre numele mari, deloc surprinzătoare, se găsesc şi cele ale câtorva poeţi şi aforişti tineri, foarte promiţători. Unul dintre acestea este Ionuţ Popa, care deşi este un nume relativ comun, reprezintă pecetea unui scriitor cel puţin remarcabil, al cărui stil nu-i trădează deloc vârsta. Am dorit să aflăm mai multe, aşa că am realizat un interviu, pe care îl prezentăm în continuare.

7 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Interviuri
1 comentariu »

Fragmente din volumul „Dante Alighieri” de Alexandru Balaci, apărut la Editura pentru Literatură (Biblioteca pentru toţi), Bucureşti, 1969:

„Viaţa lui Dante Alighieri nu poate fi reconstituită decât pe fragila schemă fluctuantă autobiografică a capodoperelor sale, Vita Nuova şi Divina Commedia. Punctele de reper sunt prea puţine însă şi privirea biografului eventual, de pe înălţimea lor, străbate zone de întuneric absolut. În realitate, s-ar putea spune că există tot atâtea biografii danteşti câţi biografi, ei putând broda de multe ori cu ajutorul imaginaţiei şi al fanteziei în jurul acestor rare puncte de canevas.”

1 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară, Cărţi
2 comentarii »

Fragmente din capitolul „Blaga: modernitate şi orizont mitic” din volumul „Personalitatea literaturii române” de Constantin Ciopraga:

„O mie nouă sute nouăsprezece – toamna! La apariţia Poemelor luminii, Nicolae Iorga descoperea în Lucian Blaga un creator de o ‘sinceritate înduioşantă’, de un mare ‘simţ al misterului’, calităţi care ‘nu se mai întâlniseră în aceeaşi măsură la poeţii tineri’. Mult timp, problematica încadrării lui Blaga în tendinţele poetice ale epocii a generat controverse. Suportul intelectual, întrebările obsedante rezolvate liric, notele expresioniste, acestea pledau pentru actualism, motiv ce determina pe E. Lovinescu să-l includă (în Istoria literaturii române contemporane din 1927) între moderni.”

2 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară, Cărţi
Comenteaza! »

Sub genericul „Scenes de vie, Scenes de theatre de Roumanie… mais en francais” („Scene de viaţă, scene de teatru din România… dar în franceză”), în organizarea Institutului Cultural Român, Centrul Wallonie-Bruxelles din Paris va găzdui două reprezentaţii de teatru, avându-i ca protagonişti pe Oana Pellea şi Sandu Mihai Gruia. Vineri, 9 mai 2008, va avea loc spectacolul cu piesa „Je m’en vais…” de Marc Dore, iar sâmbătă, 10 mai 2008, publicul parizian va putea vedea piesa „Du pain plein les poches” de Matei Visniec. Prezentarea celor două spectacole româneşti în limba franceză, la Paris, în cadrul aceluiaşi proiect, constituie o premieră.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Teatru, Ştiri
Comenteaza! »

Fragmente din capitolul “Shakespeare – centrul canonului” al cărţii “Canonul occidental. Cărţile şi Şcoala Epocilor” de Harold Bloom, apărută la Grupul Editorial Art, Bucureşti, 2007, în traducerea Deliei Ungureanu:

„Shakespeare şi Dante se află în centrul canonului pentru că ei îi depăşesc pe toţi ceilalţi scriitori prin acuitatea cognitivă, forţa lingvistică şi puterea de invenţie. S-ar putea ca aceste trei înzestrări să se contopească într-o pasiune ontologică, adică o capacitate de a se bucura sau, cum spunea Blake în Proverbs of Hell (Proverbele iadului): ‘Exuberanţa înseamnă frumuseţe’. Energiile sociale există în fiecare epocă, dar ele nu pot compune piese, poeme sau naraţiuni. Forţa creatoare este un dar individual, prezent în orice epocă, dar încurajat în mare măsură de anumite contexte, mişcări naţionale, pe care le vom studia doar pe segmente, pentru că unitatea unei epoci mari este, de obicei, o iluzie. A fost Shakespeare un accident?”

1 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară, Cărţi
Comenteaza! »