„Domnișoara populară” („Populaire”), comedia franţuzească în regia lui Régis Roinsard, are premiera în Românnia vineri, 20 decembrie 2013. Plasat în anii ‘50, filmul spune povestea unei fete din provincie care, odată ajunsă la oraş, obţine primul ei job unde se dovedeşte a fi o secretară lamentabilă. Cu toate astea, în scurt timp, ea devine cea mai rapidă dactilografă din oraş. Ba chiar din ţară şi apoi din lume!
Filmul „Malavita: O familie criminală” („The Family”), o comedie neagră cu Robert De Niro şi Michelle Pfeiffer, poate fi văzut din 11 octombrie 2013 în cinematografele: Hollywood Multiplex, CinemaPRO, Movieplex, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex Băneasa, rețeaua Cinema City (Arad, Arad GTC, Brăila, Cluj, Cluj Polus, Constanța, Cotroceni, Ploiești, Sun Plaza, Târgu Mureș), Cinema Glendale (București), Palace (Oradea), Cortina (Oradea), Cityplex (Constanța, Brașov), Grand Mall (Satu Mare), Marcom (Buzău) și Colours (Craiova).
Cu regia și scenariul semnate de creatorii filmului „Marea mahmureală”, comedia „Marea matoleală” („21 & Over”) poate fi văzută din 12 aprilie 2013 în cinematografele: Hollywood Multiplex, Movieplex, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex Băneasa, Cinema Glendale (București), Cinema City (Cotroceni, Sun Plaza, Arad, Arad Galeria, Brăila, Cluj, Constanța, Ploieşti, Târg Mureș), Cityplex (Constanța, Brașov, Tulcea), Cortina (Oradea), Odeon (Cluj).
Tony Poptămaş lansează piesa „Tot ce eu îmi doresc”, scrisă de către membrii formaţiei norvegiene Hellbillies, Aslag Haugen şi Arne Moslatten, adaptarea în limba română fiind realizată de Lavinia Dalea şi Tony Poptămaş. Piesa a fost produsă în studiourile Audio Authorities din Nashville, S.U.A.. Videoclipul de promovare, precum şi coperta de distribuţie digitală a single-ului au fost realizate de tânărul producător Vlad Poptămaş în colaborare cu studiourile Sabeltan Records, Norvegia. Filmul de prezentare al piesei este pus în scenă de către Mihaela Luana Sărmășan şi Alin Muntean, iar filmările s-au desfăşurat în trei locaţii diferite: respectiv Sighişoara, Târgu Mureş şi Haugesund (Norvegia).
Cred că nimeni nu are cu adevărat putere asupra noastră, decât în măsura în care noi i-o acordăm. Nici noi nu avem vreo putere asupra altora, decât dacă ne lasă să o exercităm. Chiar şi în dragoste, cel „care stă tolănit în trăsurica chinezească” este acela care are o trecere mai mare. Puterea este ceva foarte insidios, persuasiv şi subtil, putând îmbrăca aspecte de la cele mai tentante şi adorabile până la cele mai respingătoare şi înfricoşătoare. Indiferent însă de unde ne vine – mediu, educaţie, cultură, ereditate (scot din discuţie „factorul” Dumnezeu, fiindcă asta este o chestiune de credinţă şi nu poate fi argumentată raţional; e imposibil de susţinut atât dovada negativă, cât şi cea pozitivă) – nu se poate să nu recunoaştem în experienţele vieţii că cineva pare să ne joace feste, mai ales atunci când credem că deţinem controlul şi am înţeles precis mecanismul ei.
Mă refer, desigur, la puterea care vizează lumea interioară. La autoritatea pe care Hristos nu i-o recunoaşte lui Pilat decât în condiţiile în care El însuşi o acceptă ca venind din partea lui Dumnezeu („Nu ai avea nicio putere asupra Mea, dacă ea nu ţi-ar fi fost dată de Tatăl Meu.”).
După ce în 27 martie, la avanpremiera românească, regizorul Radu Mihăileanu a fost aplaudat minute bune de o sală plină până la refuz, cu spectatori care au stat şi pe jos, şi a răspuns cu umor întrebărilor venite din public, filmul „Izvorul femeilor” („La source des femmes”) intră de vineri, 30 martie 2012, în cinematografe, distribuit de Independenţa Film, iar în prima săptămână va rula la Hollywood Multiplex, Grand Cinema Digiplex, Glendale Studio, Elvira Popescu, Cinema City Cotroceni, Cinema City Sun Plaza (în Bucureşti), Cinema City (Cluj) şi Cityplex (Constanţa). „Izvorul femeilor” a fost prezentat în premieră mondială anul acesta în competiţia de la Cannes.