Filmul „Malavita: O familie criminală” („The Family”), o comedie neagră cu Robert De Niro şi Michelle Pfeiffer, poate fi văzut din 11 octombrie 2013 în cinematografele: Hollywood Multiplex, CinemaPRO, Movieplex, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex Băneasa, rețeaua Cinema City (Arad, Arad GTC, Brăila, Cluj, Cluj Polus, Constanța, Cotroceni, Ploiești, Sun Plaza, Târgu Mureș), Cinema Glendale (București), Palace (Oradea), Cortina (Oradea), Cityplex (Constanța, Brașov), Grand Mall (Satu Mare), Marcom (Buzău) și Colours (Craiova).

În această comedie marca Luc Besson, un fost șef mafiot și familia sa se mută într-un orășel liniștit din Franța, în cadrul programului de protecție a martorilor, după ce acesta i-a turnat pe partenerii săi de afaceri. În ciuda eforturilor agentului Stansfield (interpretat de Tommy Lee Jones), care face tot posibilul să îi țină în frâu pe membrii familiei, Fred Blake (interpretat de Robert De Niro), soția sa Maggie (interpretată de Michelle Pfeiffer) și cei doi copii ai lor, Belle (interpretată de Dianna Agron) și Warren (interpretat de John D’Leo), nu se pot abține să nu recurgă la vechile lor metode de a-și rezolva problemele, ca-n ”familie”. Astfel că, foarte curând, se instalează haosul, mai ales că Mafia se află pe urmele familiei lui Fred, iar membrii familiei își reglează conturile în cele mai neobișnuite moduri.

Despre film

Filmul este regizat de cunoscutul regizor francez Luc Besson care îi duce pe spectatori într-o aventură neașteptat de amuzantă, pe urmele lui Giovanni Manzoni, jucat de Robert De Niro și a „clanului” său, care apelează la metodele lor obișnuite pentru a se adapta la noua lor viață și pentru a scăpa de asasinii puși pe urmele lor de foștii parteneri de afaceri, aflați acum în închisoare.

„Giovanni, cunoscut acum drept Fred Blake, a mai încercat să își refacă viața, mai întâi în America, apoi la Paris și în sudul Franței”, explică Besson. “Nu a reușit însă să facă acest lucru în niciunul dintre aceste locuri, mai ales pentru că nici el, și nici membrii familiei lui nu reușesc să renunțe la vechile lor obiceiuri. Acum ei sunt captivi în cel mai mic oraș pe care vi-l puteți imagina, unde nu se întâmplă niciodată nimic. Așa cred ei. Dar se înșeală…Pentru că exact acum încep să se petreacă lucruri.

„Umorul vine, în mare parte, din neînțelegerile care au loc între familia Blake și noii lor vecini”, mai spune Besson. „Au loc foarte multe confruntări în film între membrii familiei și ceilalți localnici. În zona rurală franceză, dacă ai nevoie de un instalator, trebuie să aștepți vreo doi ani. Tipii ăștia conduc lumea. Dacă te porți urât cu ei, va trebui să aștepți patru ani, nu doi. Indiferent despre cine vorbim, fie că este preotul din localitate, patronul aprozarului, sau instalatorul, cu toții încearcă să profite de noua familie de americani din oraș crezând că, automat, aceștia au mulți bani. Dar ei nu știu de fapt cu cine au de-a face. Nimeni nu profită de Giovanni Manzoni—sau Fred Blake. Dacă încerci să-l păcălești, te va ucide.”

Producătorii filmului se distrează atât pe seama personajelor franceze, cât și americane, folosindu-se de idiosincraziile naționale pentru a crea efectul comic. „În film, noi nu ironizăm o anumită cultură, cea americană, sau cea franceză”, spune regizorul. „Noi râdem pe seama tuturor personajelor. Eu cunosc destul de bine tipologia localnicilor din micile orașe de provincie din Franța. Am crescut într-un astfel de loc. Dar am locuit și în orașe precum New York și Los Angeles, deci știu destul de multe și despre americani, despre metehnele lor. Pentru mine a fost și amuzat și interesant să îi punem pe acești oameni în același orășel și să văd ce se întâmplă.”

Pentru producătoarea Virginie Besson-Silla, povestea a reprezentat o schimbare interesantă de viziune de la clasicul genului. „Cu toții am văzut filme despre Mafie, în care oamenii sunt forțați să înceapă o nouă viață”, spune ea. ”Am vrut să văd ce pe întâmplă cu oamenii care intră într-un astfel de program de schimbare a identității. Personajele noastre ajung într-un sat din Franța unde se simt ca peștele pe uscat. Este foarte amuzat să îi vezi cum reacționează la obiceiurile vecinilor lor francezi și cum încearcă să se adapteze la acest nou stil de viață.”

Luc Besson și co-scenaristul Michael Caleo au adaptat scenariul pornind de la romanul de acțiune scris de Tonino Benacquista ”Malavita”. Autorul a pornit de la următoarea întrebare: Poate cineva care a trăit numai pentru violență și cu violență să se îndrepte, să renunțe și să ducă o viață „normală”? „M-am interesat și am făcut niște cercetări referitor la Programele de protecție a martorilor, dar romanul meu este, în primul rând, o comedie despre un fost mafiot care trebuie să facă față unor situații de zi cu zi. M-am gândit că acest contrast ar fi cu atât mai interesant dacă personajul ar fi nevoit să trăiască în străinătate, într-un mediu complet nefamiliar. El se confruntă cu două provocări majore: pe de-o parte el trebuie să învețe să trăiască la fel ca toți ceilalți, iar pe de altă parte, trebuie să se adapteze la obiceiurile unei țări care adesea îl debusolează complet.”

La acestea, autorul a adăugat responsabilitățile și greutățile vieții de familie. „Toți membrii familiei trebuie să locuiască în exil, să își asume noile identități”, spune el. „Asta este povestea familiei și chiar dacă nu vorbim despre o familie obișnuită, personajele trebuie să facă față unor provocări cu care se confruntă orice părinte și orice copil. Atunci când familia Manzoni ajunge în Normandia, ei le apar localnicilor ca niște extratereștrii și trebuie să rămână uniți. Afecțiunea pe care și-o poartă unii altora devine cel mai important lucru”.

Benacquista spune că a ales să îi dea drepturile pentru film lui Besson datorită profundului respect pe care îl are pentru munca regizorului francez. „Îmi amintesc că m-am dus să văd filmul lui din 1983, Ultima bătălie, la un cinema din localitate și am simțit că am descoperit un adevărat om de film al generației mele”, își amintește scriitorul. „Filmul acela este combinația perfectă între poezie și violență, în ciuda bugetului mic. Mai târziu, după ce am văzut toate filmele de acțiune realizate de el, mi-am dat seama că ecranizarea romanului meu nu poate să ia naștere fără aceste elemente. Plus că Luc este un maestru al genului și un regizor care are o relație extraordinară cu actorii și vorbește fluent engleză.”

Când a scris scenariul, Besson a făcut foarte puține schimbări la nivel narativ. „Am adăugat câteva replici, pe ici, pe colo, pentru a ne adapta la marele ecran și am stabilit niște legături mai puternice între membrii familiei”, spune el. „Dar în ceea ce privește structura și personajele, nu a fost nevoie să adăugăm nimic, aveam deja în roman tot ce ne trebuia.”

Inițial, Besson nu plănuise să regizeze filmul, dar pe măsură ce scenariul devenea mai consistent și actori importanți se alăturau proiectului (Robert De Niro, Tommy Lee Jones și Michelle Pfeiffer), regizorul a început să se gândească serios la această decizie. „Stabilisem o listă cu potențiali regizori, dar pe măsură ce trecea timpul și vedeam că avem această distribuție fantastică, nu am mai vrut să las filmul pe mâinile altcuiva”, spune Besson. „Robert [De Niro] nu mi-a spus nimic până când lucrurile nu erau deja pe cale să înceapă, dar atunci a venit și m-a întrebat: „Luc, de ce nu regizezi tu filmul? Cum poți să renunți la așa ceva?”

Malavita-O familie criminală este un omagiu inteligent și afectuos chiar adus filmelor cu mafioți și nu este deloc o întâmplare că unul dintre producătorii executivi ai filmului este un profesionist care și-a pus amprenta asupra filmelor de gen. Câștigătorul Premiului Oscar, Martin Scorsese, a fost bucuros să se alăture unui proiect ale cărui personaje se potrivesc foarte bine în galeria sa de regi ai crimei organizate.

Pentru Besson, faptul că avea susținerea lui Scorsese a fost un lucru foarte îmbucurător. „Sunt mare, mare fan al lui Scorsese, Coppola și al tuturor personajelor create de ei” spune Besson. „Am crescut cu filme ca Nașul, Scarface și Băieți buni. Când ne-am gândit prima dată să îl distribuim pe Robert De Niro, în rolul principal, ne-am decis și să îl întrebăm pe Martin Scorsese dacă vrea să se implice în proiect, pentru că, până la urmă, acest film este un tribut adus și muncii lui. Chiar îi menționăm numele în film. Așa că i-am trimis scenariul pe care el l-a citit imediat și care i s-a părut incredibil de amuzant, așa că ne-a spus: „Sunt cu voi! Sunt cu voi! Sunt cu voi!”. Era perfect! Și a fost o adevărată onoare să lucrez cu Martin.”

Luc Besson își amintește că atunci când a citit romanul Malavita și l-a imaginat pe legendarul Robert De Niro în rolul lui Giovanni Manzoni (sau Fred Blake). Dar înainte de a-i împărtăși această idee lui Benacquista, l-a întrebat pe scriitor cine crede el că ar trebui să joace acest rol. „Mi-a spus că mereu a visat ca rolul principal să fie jucat de De Niro”, spune Besson. „Eu îl cunoșteam pe Robert de mulți ani, așa că i-am trimis cartea, care i s-a părut foarte amuzantă. Când lucram la scenariu, i l-am trimis și pe acela și după ce l-a citit, mi-a spus că vrea să se implice în proiect.”

Benacquista a fost foarte încântat să afle că cel pe care și-l dorea pentru rolul lui Giovanni Manzoni nu doar că a acceptat rolul, dar era și foarte entuziasmat cu privire la film. „Atunci când stai la birou, imaginându-ți scena, nu te gândești că, într-o zi, o anumită replică va fi spusă de un actor atât de important”, spune el. „Sunt conștient că dacă nu ar fi fost Luc, acest vis al meu nu s-ar fi împlinit.”

De Niro spune că a fost atras de umorul din film și de perspectiva sa originală. „Este o abordare neobișnuită a filmelor cu mafioți, cu o poveste inedită”, spune actorul. „Personajul meu este un fost mafiot din New York care și-a turnat colegii. După ce el, împreună cu întreaga sa familie au intrat în Programul de protecție a martorilor, au fost trimiși în Franța, dar pe oriunde ajung, nu reușesc să se adapteze și intră în tot felul de probleme. Acum, ei sunt într-un orășel minuscul, în mijlocul pustietății. Situația în sine poate părea puțin suprarealistă, dar personajul meu este foarte real.”
Interesat de menținerea autenticității, De Niro a încercat să afle cât mai multe despre programul de protecție a martorilor înainte de începerea filmărilor, pentru a vedea dacă un fost mafiot de pe Coasta de Est chiar poate ajunge să locuiască într-un mic oraș din Franța. „Am aflat că pot exista astfel de situații, mai ales dacă lucrurile sunt aranjate de așa manieră.”

Actorul a mai vrut și opinia unui expert în ceea ce privește viața unui membru al Mafiei. „La început au fost câteva lucruri care nu mi s-au părut foarte precise, referitoare la lumea lui Fred”, spune De Niro. “Tonino a fost primul care a recunoscut că sunt chestiuni la care mai trebuie să mai lucrăm.”

De Niro l-a sunat pe un amic de-al său, scriitor și jurnalist, care a scris mult despre crima organizată. Acesta a purtat câteva discuții cu De Niro și Besson pentru a le oferi celor doi informații precise și detalii reale cu privire la modul de viață al mafioților, iar acest lucru a fost de mare ajutor la crearea filmului.

Un moment cheie din film este acela în care Fred îi șochează pe cei de la FBI – și chiar și pe el însuși – cu planul său de a-și scrie memoriile, pentru a pune odată pentru totdeauna lucrurile la punct cu privire la modul său de viață – și care ar putea avea rezultate dezastruoase, dacă ar vedea, într-adevăr, lumina tiparului. „Cred că atunci când înaintezi în vârstă, dacă simți că ai făcut ceva în viață, fie bun, fie rău, vrei să le împărtășești oamenilor lucrurile din punctul tău de vedere”, spune De Niro. „Asta este și ceea ce îl motivează pe Fred. El vrea să își exprime propriul său punct de vedere asupra lumii și să explice de ce a făcut lucrurile pe care le-a făcut. Într-un fel, el încearcă să se izbăvească. Vrea să spună cum s-au petrecut lucrurile și să își justifice deciziile, ca să își câștige liniștea.”

Fred începe să le spună localnicilor că lucrează la o carte despre Debarcarea în Normandia din timpul celui de-al doilea război mondial. În această calitate de scriitor american, el este invitat să vorbească înaintea proiecției filmului Băieți buni, la clubul cinematografic din localitate. Acesta este o aluzie foarte subtilă la implicarea lui De Niro și Scorsese în Malavita-O familie criminală. Entuziasmul publicului adunat la proiecție îl face pe fostul mafiot să le împărtășească câteva întâmplări din propria sa viață. „Îi place să i se acorde atenție”, spune De Niro. „În cele din urmă el primește o confirmare pentru lucrurile pe care le-a făcut, dar nu din partea lumii lui secrete, ci din partea publicului larg.”

Aflat pe platourile de filmare, De Niro a trebuit să se adapteze ritmului nebunesc al lui Besson, pe care actorul îl găsește, de altfel, o sursă de energie. „Luc este foarte rapid. Are tot planul în minte atunci când ajunge pe platou și când stă în spatele camerei de filmat, are mereu absolut totul sub control, pentru că lucrurile sunt deja puse la punct în mintea lui. Mie îmi place foarte mult stilul lui de lucru – nu pierde deloc timpul. Iar acest lucru ajută spontaneitatea.”

Regizorul spune că s-a temut un pic să lucreze cu marele actor. „Am văzut Crimele din Mica Italie și Șoferul de taxi când aveam vreo 14 ani”, spune Besson. „Dar în același timp, mi-am dat seama că trebuie să îmi suflec mânecile și să mă apuc de treabă. Ce rost are să ai un actor ca Robert De Niro dacă nu ai de gând să faci nimic special? Am muncit cu toții din greu. Mă întreba mereu câte ceva, mă suna, dar asta nu m-a deranjat deloc. Putea să mă trezească din somn la orice oră.”

Cu un actor de calibrul lui De Niro la bord, găsirea actorilor pentru celelalte roluri a fost o sarcină foarte ușoară, după cum povestește Besson-Silla. „Michelle Pfeiffer a fost prima alegere a lui Luc pentru rolul lui Maggie, iar ea a acceptat imediat mai ales pentru că povestea i s-a părut foarte interesantă și pentru că nu putea pierde ocazia de a lucra cu Robert și Luc.”

Deși De Niro și Pfeiffer au făcut parte din distribuția filmelor Pulbere de stele și De anul nou, ei nu au apărut în nicio scenă împreună. Cu toate acestea, De Niro spune că se simte foarte confortabil să joace alături de Michelle. „M-am gândit că ne potrivim”, spune actorul. „M-am bucurat că Michelle a acceptat rolul și că a vrut să joace în film.”

Pfeiffer a venit la întâlnirea cu Besson cu multe idei despre cum să îmbogățească personajul. „Michelle este foarte concentrată atunci când lucrează”, spune regizorul. „Alăturarea dintre ea și un actor de talia lui Robert De Niro a scos la iveală tot ce e mai bun în fiecare dintre ei. Ei nu mai filmaseră niciodată împreună, așa că aveau ce să își dovedească unul altuia. Pentru mine a fost o adevărată plăcere, pentru că ei se respectă foarte mult ca actori. Și au făcut echipă bună.”

Pfeiffer spune că era nerăbdătoare să joace alături de De Niro și că întâlnirea nu a fost sub așteptări. „Este o adevărată legendă”, spune ea. „Există probabil doar vreo cinci actori despre care pot să spun asta, iar el este unul dintre ei. Iar ca om, este o persoană foarte modestă, liniștită și cu care se poate colabora foarte bine și este și un om generos. Mi-a făcut mare plăcere să mă aflu pe platourile de filmare alături de el și de Luc Besson.”

Actrița, care a jucat în filmul lui Jonathan Demme din 1988, Cu mafia pe urme, recunoaște că are o slăbiciune pentru rolurile de soție de gangster, dar că ceea ce a atras-o cu adevărat la acest film a fost dinamica dintre membrii familiei Manzoni-Blake. „Prin ei, acest gen pe care îl ador, prinde o direcție cu totul inedită. Este vorba, în primul rând, despre modul în care interacționează ei cu lumea exterioară, de unde și situațiile amuzate din film. Ei sunt proprii lor dușmani și este aproape imposibil să îi protejezi pentru că pur și simplu nu se pot purta normal. Filmul este de fapt despre legăturile de familie care sunt mai presus de orice, indiferent de circumstanțe.”

Maggie este praful de pușcă al familiei, după cum spune chiar Pfeiffer. „Are un temperament vulcanic, dar mereu cade în picioare și încearcă mereu să facă tot ce poate pentru a menține moralul familiei. Ea a acceptat acest nou stil de viață, dar încă are anumite probleme de adaptare și furia-i caracteristică iese din când în când la iveală. Se simte umilită de toată această experiență și mai ales de sentimentul anti-american al francezilor. Încearcă să integreze, să facă lucrurile cum trebuie, să respecte cultura din care face acum parte, dar simte că este tratată nedrept.”

Actriței i-a făcut plăcere să colaboreze cu Besson și să lucreze după programul său, la viteza luminii, deși acest lucru a fost, pe alocuri, dificil. „Mie îmi place stilul lui pentru că trebuie să fii mereu pe fază. În același timp, conferă și o energie pozitivă filmului. Luc gândește continuu, iar asta este o caracteristică pe care o ador. El este mereu dispus să colaboreze, să discute, dar știam că ideile mele trebuie să fie bune pentru că altfel el nu își pierde timpul dezbătând lucruri care, în opinia lui, nu vor funcționa.”

Tommy Lee Jones și Luc Besson sunt prieteni de ani de zile, au colaborat la două filme, la pelicula din 2005, Cele trei înmormântări ale lui Melquiades Estrada și viitoarea producție The Homesman, ca regizor, respectiv producător. „Nu încerca să îl păcălești pe Tommy, că te omoară!”, glumește Besson. „El vede tot cu ochii lui ăia mari, și ascultă tot ce îi spui. Dacă ce spui este adevărat și el înțelege ce vrei să transmiți, atunci spune ”Ok, nicio problemă”. El nu pierde timpul; este eficient, iar mie îmi place mult asta, așa cu nu am niciodată probleme cu el. Am produs două filme regizate de el, știu deja că este un tip genial.”

Jones spune să a vrut să joace în film pentru că îl respectă foarte mult pe Besson, din punct de vedere profesional, dar că nici faptul că filmările au avut loc în Franța nu l-a deranjat deloc. „Am avut parte de experiențe foarte plăcute în Franța. Am mai fost în Normandia când am lucrat la un film pe care l-am regizat și îmi place acolo. Plus că eu nu mai lucrasem cu Bob De Niro și asta nu este o ocazie pe care să vrei să o ratezi. Îl admit foarte mult. Este mereu bine pregătit, original și nu îi place să atragă atenția asupra lui.”

Jones spune că el și Besson au o abordare asemănătoare referitor la cinematografie, iar asta facilitează colaborarea dintre ei. „Este un regizor foarte calm. Unii profesioniști din domeniu găsesc o plăcere deosebită în a spune „Lumini! Cameră!Acțiune!”, dar asta poate să distragă. Luc nu se obosește cu astfel de ritualuri. El nu spune decât „Bine, hai!”. Eu, unul, apreciez asta. Nu se pierde nici timp, nici energie. Ce mai îmi place este că el folosește luminile într-un mod foarte eficient, natural. Nu complică inutil procesul de producție.”

Actorul a fost atras și de faptul că scenariul aduce o nouă perspectivă asupra unui gen deja foarte cunoscut. „O familie de mafioți care ajunge în Franța, în cadrul Programului de protecție a martorilor. Atât drama cât și comedia din film vin din încercările lor de a se integra în societatea franceză. Personajul meu, agentul FBI Stansfield, este cel însărcinat cu monitorizarea familiei Blake. El este un fel de paznic, care încearcă să îi ajute pe membrii familiei să nu se dea în vileag. Am mai jucat roluri de polițist în trecut, dar mereu încerc să găsesc metode să fac fiecare rol să fie unic. Mă interesează să fac în așa fel încât fiecare film să fie deosebit, mai degrabă decât să fac același lucru mereu.”

Alături de actori consacrați, din distribuția filmului mai fac parte și doi actori din generația tânără; Dianna Agron, cunoscută pentru rolul majoretei Quinn Fabray din serialul de televiziune “Glee,” și John D’Leo, care a jucat mai multe roluri mici în filme precum Luptătorul și Polițiști în Brooklyn.

“Dianna și John au fost minunați,” spune Pfeiffer. „Ei au început lucrul înaintea noastră, așa că noi am avut de recuperat, mai ales că Luc lucrează repede și nu pierde prea mult timp cocoloșindu-i pe actori. Ambii au dat dovadă de multă maturitate. Și sunt și niște tineri foarte simpatici. M-am distrat cu ei la filmări.”

Fiica lui Besson este fan al serialului “Glee,” așa că l-a rugat pe tatăl ei să se întâlnească cu Agron, pentru a discuta despre rolul lui Belle Blake. „Dianna era la Paris, așa că ne-am întâlnit la un ceai și după numai trei minute a reușit să mă convingă că este alegerea perfectă pentru rol”, spune regizorul. „Are atitudinea potrivită și este foarte deșteaptă.”

Agron a profitat de această oportunitate unică de a lucra cu o echipă de profesioniști pe care îi respectă și pe care îi admiră. „Luc Besson este un regizor pe care l-am admirat întotdeauna, așa că am știut că trebuie să joc în filmul acesta.”,spune actrița. „Apoi, îi adăugăm la ecuație pe Robert De Niro, Tommy Lee Jones și Michelle Pfeiffer. Faptul că aveam ocazia să învăț de la astfel de oameni m-a făcut să dau tot ce am mai bun pentru a lua rolul.”

Tânăra actriță a fost foarte încântată și de rolul ei, care se confruntă cu proverbiala situație a „peștelui pe uscat”. „Am știut că o să fie foarte distractiv să joc rolul acesta, să mă aflu într-un orășel de provincie din Franța, iar personajul meu să se confrunte cu o mulțime de situații de viață normală pentru acea zonă”, spune Agron. „Pe măsură ce citeam scenariul îmi puteam imagina totul în cap. Ce mi-a mai plăcut este că filmul are și elemente de acțiune și că subiectul lui este original. Nu prea vezi familii din Programul de protecție a martorilor.”

Belle, care este din multe puncte de vedere, o adolescentă tipic americană, se luptă cu probleme de identitate și apartenență, care sunt înrăutățite de viața în exil, departe de mediul cu care este obișnuită. „Ea vrea să se îndrăgostească, visează să se descopere pe sine într-un tărâm îndepărtat. Uneori este foarte matură, statornică și cu spirit de observație, iar alteori este o visătoare. Este în film o scenă când familia stă la masa unde personajul meu a simțit prima dragoste, iar eu mă uitam pe fereastră, complet pierdută și mi-am uitat replicile. Luc mi-a spus că în acel moment am fost într-adevăr Belle.”

Atașamentul lui Belle pentru familia sa este foarte adânc,mai spune actrița. „Ea este foarte mândră de tatăl ei. Își iubește mult ambii părinți, dar tatăl ei este modelul său. La un moment dat, acesta își exprimă regretul pentru felul în care au ieșit lucrurile, dar ea nu îi acceptă scuzele, pentru că el reprezintă totul pentru ea.”

Așadar, Agron a fost alegerea evidentă pentru rol, chiar de la prima ei întâlnire cu Besson, dar găsirea unui actor care să îl joace pe mezinul familiei a fost ceva mai dificilă. „Am stabilit audiții, la care au participat mai mulți actori tineri”, spune regizorul Luc Besson. „John D’Leo și-a dorit foarte mult acest rol și s-a dovedit un actor foarte bun. Face un rol genial în film.”

D’Leo a citit tot scenariul dintr-o suflare și și-a pus în cap că trebuie să câștige acest rol. „Ei nu sunt o familie obișnuită”, spune actorul. „Nici măcar certurile dintre ei nu sunt ca ale altor familii normale. Cheia este că ei trebuie să rămână uniți, pentru că sunt asasini pe urmele lor, iar familia este cel mai important lucru.”
Actorul recunoaște că personajul său își dorește să fie ca tatăl lui, chiar dacă Fred este cel care i-a adus în situația de față. „Dar Warren nu își învinuiește tatăl pentru acest lucru. Tatăl lui este modelul lui în viață. El vrea să ajungă mai departe ca tatăl său și să reinstaureze numele familiei. Warren este un puști foarte independent. Ca și sora lui, Belle, face o mulțime de lucruri fără ca părinții lui să aibă nici cea mai vagă idee. Dar are numai 14 ani și deși nu vrea să recunoască, în adâncul sufletului lui, este speriat.”

D’Leo recunoaște că experiența avută în timpul filmărilor, unde a lucrat alături de unele dintre cele mai mari nume de la Hollywood a fost extraordinară. „În afara platoului de filmare toate lumea era foarte relaxată și toți se purtau foarte frumos cu mine. Când lucram erau în continuare drăguți, dar se purtau foarte profesional și se concentrau pe muncă. Pentru mine a fost o ocazie unică să învăț și să îmi dau frâu liber ca actor. Aș avea nevoie să scriu două cărți pentru a putea explica tot.”

Agron spune că între ea și D’Leo s-a dezvoltat o relație ca între frați, chiar de la prima întâlnire. „L-am cunoscut prima dată la machiaj, când m-a întrebat dacă sunt „cu părul, sau cu machiajul” și eu i-am răspuns „Sunt sora ta!” S-a înroșit până în vârful urechilor! Am râs mult împreună pe seama acestei întâmplări și l-am tachinat mereu pentru asta”, mai spune actrița.

Domenick Lombardozzi și Jimmy Palumbo completează distribuția americanilor în exil, în rolul a doi agenți guvernamentali care trebuie să aibă grijă de familia Blake. „Domenick și Jimmy nu au filmat efectiv decât câteva scene, dar au fost pe platou pe toată perioada filmărilor”, spune Besson. „Sunt cei mai amuzanți oamenii pe care i-am întâlnit vreodată. Au devenit un fel de mascote ale filmului și ne-am împrietenit.”

„Povestea este foarte tare”, spune Lombardozzi, cunoscut pentru rolul sergentului Thomas “Herc” Hauk din Cartelul crimei. „Imi place că în tot filmul există accente de comedie. Echilibrul dintre dramă și comedie este foarte bine stabilit. Chiar dacă ai niște oameni care sunt la 5000 de kilometri distanță de casă, lucrurile nu sunt mereu așa de negre.”

În timp, cei doi agenți devin cei mai buni prieteni ai lui Maggie. Ea le aduce mâncare gătită de ea, li se destăinuie, dar îi și descoase pentru a afla informații. „Eu au devenit noi membri ai familiei pentru ea”, spune Pfeiffer. „Oamenii caută prieteni cu care să poată fi ei înșiși. Tipii ăștia îi cunosc cele mai ascunse secrete și o acceptă așa cum e.”

Cele trei personaje au în comun faptul că niciunul dintre ei nu își dorește să fie acolo. „Suntem departe de familiile noastre”, spune Lombardozzi, al cărui personaj se numește Mimmo. „Nu prea ne place tipul de care trebuie să avem grijă. Până la urmă, trebuie să ne amintim că a omorât destui oameni. Dar între noi și Maggie s-a creat o legătură și aceasta este cea care ne face să continuăm. Este o relație bilaterală, bună și pentru noi, și pentru ea. Când este cu noi, se poate relaxa, poate fi ea însăși.”
„Am încercat să nu ne luăm personajele prea în serios”, spune Palumbo, care îl joacă pe DiCicco. „ Ei nu sunt niște agenți de top. A fost mai degrabă vorba de a juca un tip care se crede un agent extraordinar.”

Lombardozzi spune că el și Palumbo au ținut cont de îndrumările inițiale ale lui Besson. „Ne-a spus: «Este foarte ușor să lucrezi cu mine, dar atunci când spun că vreau să filmăm la prânz, mă aștept să strig Acțiune! la prânz ». Odată ajunși pe platou, începeam să filmăm într-un minut sau două. Asta este foarte bine, pentru că te ține mereu în priză.”

Filmările s-au desfăşurat în Normandia, dar și în La Cité du Cinéma, un studio de filmări de ultimă generație, de la periferia Parisului. „Ne-a plăcut la nebunie idea de a filma un film cu mafioți în Franța”, spune Besson-Silla. „A fost distractiv pentru toată lumea, mai ales după Doamna, care este un film politic a cărui acțiune se petrece în Burma. Am vrut să facem ceva complet diferit. Cred că Franța are ceva special, ceva ce le place la nebunie străinilor. Toată lumea a fost încântată să vină să filmeze în Franța, probabil în principal datorită mâncării.”

Producătorii au găsit un sat tipic franțuzesc, cu o casă potrivită pentru familia Blake într-un loc neașteptat. „Întâmplător satul acesta era la doar câțiva kilometri de casa noastră”, spune regizorul. „Am găsit mai multe locuri potrivite pe o rază de 15 kilometri, așa că în fiecare zi ne duceam în alt loc, pentru filmări. Parcă nici nu munceam, parcă eram cu toții în vacanță, plimbându-ne de colo-colo în Normandia.”
Cunoașterea zonei a făcut căutările pentru locurile de filmare destule de ușoare, spune Besson-Silla. „Am găsit casa în care locuiește familia Blake printr-o întâmplare foarte amuzantă. Fiica mea era bolnavă de Crăciun și singurul doctor disponibil era într-un mic orășel în care nu mai fusesem niciodată. Când am ajuns acolo mi-am dat seama că era un loc perfect pentru a face un film, așa că atunci când a venit vorba Malavita-O familie criminală și Luc a început să caute o casă pentru filmări, l-am dus în acel mic orășel și am filmat acolo.”

Regizorul și producătoarea i-au cazat pe actori pe proprietatea lor de la țară, creând o atmosferă confortabilă și familiară. „Unul dintre cele mai plăcute momente a fost acela când toți acești actori americani au stat la țară, în Normandia, fără nimic în jur”, spune producătoarea. „Toți actorii din rolurile principale, dar și cei din cele secundare, precum Dominick Lombardozzi, Jimmy Palumbo și Vinny Pastore au stat la noi. A fost foarte frumos să petrecem împreună în Normandia.”

A fost o plăcere pentru actori să filmeze în nordul Franței. „Este o zonă foarte frumoasă”, spune Agron. “ Și nu au fost nici paparazzi, așa că toate lumea s-a putut relaxa și lucra în liniște. În fiecare seară ne duceam la un mic restaurant din zonă. Stăteam la masă și spuneam povești, de parcă eram într-adevăr o familie. A fost de-a dreptul idilic.”

„O să-mi amintesc mereu de acest restaurant”, spune Palumbo. „Sunt numai șase mese în tot localul și Tommy Lee Jones a stat cu noi la masă șase zile la rând, în timp ce Robert De Niro și Michelle Pfeiffer erau la masa de lângă. Într-o seară a venit și Harvey Keitel. A fost magic.”

Aceasta a fost prima colaborare a actriței Michelle Pfeiffer cu un regizor francez. „Atmosfera de pe platoul de filmare era foarte europeană”, spune ea. „Părea mai degrabă un film independent și nu o producție americană. Cred că am avut jumătate din echipa pe care o vezi în mod normal pe un platou de filmare, lucrând toți din răsputeri pentru a termina treaba.”

În Paris, Besson a filmat la studioul său, La Cité du Cinéma, care se află în partea de nord a capitalei franceze și care a fost creat pentru a facilita procesul de producție, de la scrierea scenariului, la post-producție și distribuție. Studioul are o suprafață de 60.000 de metri pătrați și are tot ce îi trebuie, de la cabine de schimb, la ateliere de editare, de tâmplărie și iluminat, și multe altele, fiind cel mai mare studio de acest gen din Europa.

Filmul este primul realizat de Besson și Besson-Silla în acest studio. „Este un vis devenit realitate. După zece ani de lucrări și proiecte am văzut în sfârșit rezultatul final”, spune Besson-Silla. „Iar faptul că am filmat cu unii dintre cei mai mari actori de la Hollywood a fost de-a dreptul fabulos.”

Înainte ca filmul să fie lansat, Besson reflectează la faptul că fiecare dintre filmele pe care le-a făcut în mai mult de 30 de ani de carieră a fost o experiență unică pentru el. „Am început să lucrez în industria filmului când aveam 17 ani și nici acum nu știu exact ce îi aduce pe oameni să vadă un film”, spune el. „Eram la un moment dat în Coreea și un băiat de 17 ani , cu o creastă de păr roz a venit la mine și mi-a spus, foarte serios, că filmul lui favorit este Metroul. I-am spus, mirat: Dar tu nici nu erai născut când a apărut filmul acela! Dacă mi-ar fi spus cineva, acum 30 de ani, că un puști coreean cu păr roz se va uita la filmele mele, nu l-aș fi crezut.”

„Pentru mine, să fac acest film a fost o plăcere în sine, dar bineînțeles că sper ca spectatorilor să le placă”, continuă Besson. „În primul rând vreau să fie o experiență distractivă. Deși situația în sine este destul de serioasă, filmul este totuși o comedie, așa că a fost important să găsesc un echilibru. Cea mai bună cale să nu devii pretențios este să filmezi cu umor. Toate personajele sunt foarte serioase cu privire la ce fac, dar ne trezim zâmbind tot timpul, pentru că niciunul nu este perfect întreg la cap.”

Despre distribuţie

Robert De Niro (care îl interpretează pe Fred Blake) este unul dintre cei mai buni actori din toate timpurile. El continuă să joace roluri foarte diverse, de la cele dramatice, la cele de comedie. Recent, actorul a primit o a cincea nominalizare la Premiile Oscar pentru rolul secundar din filmul lui David O. Russell „Scenariu pentru happy-end”, unde joacă alături de Jennifer Lawrence și Bradley Cooper.

Actorul face parte din distribuția filmului regizat de Mark Steven Johnson „Killing Season” care va fi lansat în 2014 și a dramei „Motel”, cu John Cusack și Dominic Purcell. Printre alte proiecte viitoare ale actorului se numără și comedia lui Jon Turteltaub Last Vegas, cu Morgan Freeman și Michael Douglas, și filmul regizat de David O. Russell „American Hustle”, care îi mai are în distribuție pe Jennifer Lawrence, Amy Adams și Christian Bale.

De Niro a întruchipat o gamă foarte largă de personaje în producțiile mai recente în care a jucat: drama Flynn, comedia romantiă De Anul Nou, thrillerul Dincolo de limite, comedia O familie de coșmar, pelicula plină de mister Dincolo de întuneric, comedia Nuntă cu peripeții, drama Polițist pe cont propriu, thrillerul psihologic Stone și filmul de acțiune „Macete”.

De Niro a câștigat Premiul Oscar pentru Rol Secundar pentru interpretarea tânărului Vito Corleone în Nașul artea II (1974). In 1980 a câștigat cel de-al doilea premiu Oscar, la categoria Cel Mai Bun Actor pentru rolul extraordinar din filmul lui Martin Scorsese, „Taurul furios”, unde l-a interpretat pe boxerul Jake La Motta.

Actorul are în palmares mai multe nominalizări la Premiile Oscar pentru alte patru roluri: Travis Bickle în filmul regizat de Scorsese „Șoferul de taxi”, veteranul războiului din Vietnam, Michael Cimino, în „Vânătorul de cerbi”, pacientul readus la viață, Penny Marshall, în „Revenire la viață” și fostul pușcăriaș în căutarea răzbunării, în remake-ul regizat de Scorsese clasicului din 1962, „Promontoriul groazei”.

În 2009 De Niro a primit Kennedy Center Honor pentru întreaga carieră. El a primit și un Hollywood Actor Award în cadrul Hollywood Film Festival și premiul Stanley Kubrick Award în cadrul Premiilor BAFTA. În plus, revista AARP i-a oferit lui Niro, în 2010 un premiu pentru întreaga carieră. De Niro a primit și premiul Cecil B. DeMille Award la ediția din 2011 a Globurilor de Aur. El a fost președintele juriului la cea de-a 64-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes. De Niro și-a făcut debutul cu filmul lui Brian De Palma, „Petrecere de nuntă”, în 1969. Până în 1974, actorul câștigase Premiul Criticilor de film din New York pentru cel mai bun rol secundar pentru interpretarea din „Bang the Drum Slowly” și un alt premiu de la Societatea Națională a Criticilor de Film, pentru rolul din filmul lui Martin Scorsese, „Crimele din Mica Italie”.

Printre numeroasele filme în care a jucat cunoscutul actor se numără: filmul regizat de Elia Kazan „Ultimul magnat”, filmul regizat de Bernardo Bertolucci „1900”, filmele regizate de Ulu Grosbard, „Un păcat de moarte” și „Când te-ndrăgostești”, deja clasicul „A fost odată în America”, al lui Sergio Leone, filmul regizat de Martin Scorsese „Regele comediei”, precum și multe alte pelicule de top precum „New York, New York”, „Băieți buni” și „Casino”, pelicula regizorului Terry Gilliam „Brazil”, „Misiunea”, regizat de Roland Joffe, filmul regizat de Brian De Palma „Incoruptibilii”, filmul regizat de Alan Parker „Înger și demon”, filmul regizat de Martin Brest „Cursa de la miezul nopții”, filmul regizat de David Jones Jacknife, filmul regizat de Martin Ritt „Stanley și Iris”, filmul regizat de Neil Jordan „Nu suntem îngeri”, filmul regizat de Ron Howard „Focul ucigaș”, filmele regizate de Michael Caton-Jones „Viața lui Toby” și „Amprenta unui asasin”, filmul regizat de John McNaughton „O femeie drept răsplată”, filmul regizat de Michael Mann „Obsesia”, filmele regizate de Barry Levinson „Păcatele tinereții”, „Înscenarea” și „Panică la Hollywood”, filmul regizat de Jerry Zaks „Camera lui Marvin”, filmul regizat de Tony Scott „Un admirator fanatic”, filmul regizat de Alfonso Cuarón „Marile speranțe”, filmul regizat de Quentin Tarantino „Jackie Brown”, filmul regizat de John Frankenheimer „Ronin”, filmele regizate de Harold Ramis „Cu Nașul la psihiatru” și „Nașul stresat”, filmul regizat de Joel Schumacher „Furtul perfect”, filmul regizat de Des McAnuff „Aventurile lui Rocky” și „Bullwinkle”, filmul regizat de George Tillman „Bărbați de onoare”, filmul regizat de John Herzfeld „15 minute”, filmul regizat de Frank Oz „Scor final”, filmul regizat de Tom Dey „Poliția în direct”, filmul regizat de Nick Hamm „Experiment diabolic”, filmul regizat de John Polson „De-a v-ați ascunselea”, filmul regizat de Mary McGuckian „Podul din San Luis Rey”, filmele regizate de Jay Roach „Un socru de coșmar” și „Doi cuscrii de coșmar”, filmul regizat de Jon Avnet „Crime justificate” și filmul regizat de Kirk Jones „Everybody’s Fine”.

De Niro se mândrește cu compania sa de producție, Tribeca Productions, cu Tribeca Film Center (pe care l-a fondat împreună cu Jane Rosenthal in 1988) și Tribeca Film Festival, pe care l-a cofondat în 2001 ca un răspuns la atacurile asupra Turnurilor Gemene. Festivalul a fost creat pentru a ajuta la reconstruirea zonei afectate de atacurile din 11 septembrie și pentru a ajuta la promovarea orașului New York.

Prin intermediul Tribeca Productions, De Niro a lucrat la mai multe proiecte, fie în calitate de producător, fie regizor sau actor. Pelicula „Poveste din Bronx” a reprezentat debutul regizoral al lui De Niro. Mai târziu el a regizat și a jucat în „Agenția secretă”, cu Matt Damon și Angelina Jolie. Printre alte filme produse de Tribeca se numără și „Inimă de tunet”, „Promontoriul groazei”, „Singur în cartierul boxerilor”, „Noaptea în care nu ne-am întâlnit”, „Fidelitate”, „Panterele negre”, „Camera lui Marvin”, „Înscenarea”, „Cu nașul la psihiatru”, „Furtul perfect”, „Aventurile lui Rocky și Bullwinkle”, „Un socru de coșmar”, „15 minute”, „Poliția în direct”, „Nașul stresat” și „Doi socrii de coșmar”.

In 1992 Tribeca TV a fost lansat, primul serial fiind “Tribeca”. De Niro a fost unul dintre producătorii executivi. În 1998 Tribeca a produs o miniserie pentru NBC bazată pe viața lui Sammy “The Bull” Gravano.

Michelle Pfeiffer (care o interpretează pe Maggie Blake) este câștigătoare a Globurilor de Aur și are trei nominalizări la Premiile Oscar, captând mereu spectatorii cu frumusețea și talentul ei.

Recent, Pfeiffer a putut fi văzută în Umbre întunecate , care a reprezentat o nouă colaborare cu regizorul Tim Burton pentru marele ecran. Ea a jucat și în filmul „Oameni ca noi”, alături de Chris Pine, Olivia Wilde și Elizabeth Banks, și în comedia romantică regizată de Garry Marshall „De Anul Nou”, cu Robert De Niro, Hilary Swank, Sarah Jessica Parker și Ashton Kutcher.

Michelle Pfeiffer a primit prima nominalizare la Premiile Oscar în 1989 (Cea mai bună actriță în rol secundar) pentru rolul lui Madame de Tourvel din filmul regizat de Stephen Frears „Legături periculoase”, cu John Malkovich și Uma Thurman.

În 1990 ea a câștigat la Globurile de Aur la categoria Cea Mai bună actriță și a primit și cea dea- doua nominalizare la Oscar pentru interpretarea cântăreței Suzie Diamond din Fabuloșii Baker Boys, unde a jucat alături de Jeff Bridges. În 1993 Pfeiffer a primit nominalizări la Oscar și Globurile de Aur la categoria Cea mai bună actriță pentru rolul Lurene Hallett filmul regizat de Jonathan Kaplan „Câmpul dragostei”.
De-a lungul timpului, Pfeiffer a primit multe alte premii și nominalizări, inclusiv un premiu BAFTA pentru rolurile din „Vârsta inocenței”, „Frankie și Johnny”, „Casa Rusia”, „Cu Mafia pe urme”.

În 2009 Michelle Pfeiffer a jucat în „Chéri”, o poveste de dragoste între o curtezană retrasă din activitate, Léa de Lonval (Pfeiffer), și Chéri, un tânăr interpretat de Rupert Friend. Regizat de Stephen Frears, filmul se bazează pe un roman din 1920 scris de Colette.

În 2007 Michelle Pfeiffer a apărut în filmul regizat de Adam Shankman „Intrigi de culise” alături de John Travolta, Christopher Walken, Queen Latifah și Zac Efron. Fimul este adaptat după o piesă de teatru de pe Broadway câștigător al premiului Tony în 2003, la categoria Cel mai bun musical, și a devenit cel de-al treilea cel mai bine clasat musical din istorie, cu încasări de peste 200 de milioane de dolari.

În același an, Pfeiffer a jucat rolul vrăjitoarei în filmul fantastic „Praf de stele” regizat de Matthew Vaughn. Din distribuția filmului mai fac parte Claire Danes, Robert De Niro, Ian McKellen, Rupert Everett și Sienna Miller.

Pfeiffer și-a împrumutat vocea pentru filmul de animație din 2003, „Sinbad: Legenda celor șapte mări”, cu Brad Pitt, Catherine Zeta-Jones și Joseph Fiennes. Actrița a primi o nominalizare al Screen Actors Guild in 2002 pentru rolul Ingrid Magnussen din filmul regizat de Peter Kosminsky „ragoste otrăvitoare”.

Pfeiffer a devenit cunoscută în 1983 cu clasicul „Scarface”, unde joacă rolul soției lui Al Pacino care interpretează rolul mafiotului Tony Montana. Filmul este regizat de Brian De Palma și scris de Oliver Stone și a devenit un film-cult.

În palmaresul actriței se numără și filmul regizat de Jesse Nelson „Eu sunt Sam”, filmul regizat de Robert Zemeckis „Dincolo de aparențe”, filmul regizat de Rob Reiner „Povestea noastră”, filmele regizate de Michael Hoffman „Visul unei nopți de vară” și „Ce zi minunată”, filmul regizat de Ulu Grosbard „Regăsirea”, filmul regizat de Michael Pressman „Petrecere pentru Gillian”, filmul regizat de Jon Avnet „Personal și confidențial”, filmul regizat de John N. Smith „Minți periculoase”, filmul regizat de Mike Nichols „Lupul”, filmul regizat de Tim Burton „Batman revine”, filmul regizat de George Miller „Vrăjitoarele din Eastwick”, filmul regizat de Robert Towne „Tequila Sunrise”, filmul regizat de Richard Donner „Domnița șoim”.

Tommy Lee Jones (care îl interpretează pe Tom Quintiliani) este unul dintre cei mai de succes actori de la Hollywood. Câștigător al premiului Oscar, actorul aduce mereu ceva nou tuturor personajelor pe care le interpretează. Recent, el a jucat rolul lui Thaddeus Stevens în filmul regizat de Steven Spielberg „Lincoln”, primind nominalizări la Globurile de Aur, SAG și Premiile Oscar pentru rol.

Tommy Lee Jones va regiza și va juca în viitoarea dramă „The Homesman” care este povestea unui femei și a unui bărbat care duc trei femei nebune într-o călătorie din Nebraska în Iowa. În film mai joacă Hilary Swank și John Lithgow.

În 2012 Jones a jucat în trei filme. El și-a reluat rolul Agentului K din „Bărbați în negru”, în cea de-a treia parte a filmului, a jucat alături de Meryl Streep in filmul regizat de David Frankel „Terapie de cuplu” și l-a jucat pe Generalul Douglas MacArthur in filmul lui Peter Webber „Emperor”.

În 2007 Jones a jucat în mult aclamatul „În valea terenbiților”, pentru care a primit o nominalizare la Oscar la categoria Cel mai bun actor. În același an, el a jucat în adaptarea pentru ecran a cărții „Nu există țară pentru bătrâni”, film scris și regizat de Joel și Ethan Coen și bazat pe romanul lui Cormac McCarthy.

Jones a debutat cu filmul lui Arthur Hiller „Love Story”. El a obținut prima nominalizare la Globurile de Aur pentru rolul din filmul lui Michael Apted Fata de miner.

Actorul a primit un premiu Oscar la categoria Cel mai bun actor într-un rol secundar pentru rolul șerifului american Sam Gerard in filmul lui Andrew Davis „Evadatul” (1993). Pentru interpretarea sa, Jones a primit și un Glob de Aur, la aceeași categorie. Trei ani mai târziu, el a mai primit o nominalizare la Oscar pentru rolul lui Clay Shaw din filmul lui Oliver Stone „JFK”.

Având o carieră de peste patru decenii în lumea filmului, Jones a început prin a juca în filme precum filmul regizat de Irvin Kershner „Ochii Laureo Mars”, filmul regizat de Mike Figgis „Stormy Monday”, filmul regizat de Oliver Stone „Născuți criminali”, filmele regizate de Joel Schumacher „Clientul” și „Batman Forever”, filmul regizat de Tony Richardson „Blue Sky”, și multe, multe altele.

Jones a produs, regizat și a jucat „Cele trei înmormântări” ale lui Melquiades Estrada, cu Dwight Yoakam și Barry Pepper. Acest film este despre prietenie și crimă se petrece de-a lungul graniței dintre Texas și Mexic și a debutat la ediția din 2005 a Festivalului de Film de la Cannes. Acesta i-a adus lui Jones un premiu pentru cel mai Bun actor și scenarist, în cadrul festivalului.

Mai recent, Jones a regizat serialul “The Sunset Limited” pentru HBO. Acesta a avut premiara în februarie 2011 și se bazează pe piesa cu acealși nume, scrisă de Cormac McCarthy. Filmul îi are în distribuție pe Jones și Samuel L. Jackson.

În 1995 Jones și-a dăcut debutul de regizor cu „The Good Old Boys”, o adaptare pentru televiziune a romanului lui Elmer Kelton. Jones a jucat alături de Sissy Spacek, Sam Shepard, Frances McDorm și Matt Damon. Pentru interpretarea lui Calloway, actorul a primit o nominalizare la Screen Actors Guild Award și una la CableACE Award.

Jones s-a bucurat de succes și pe micul ecran. În 1983 el a câștigat un premiu Emmy la categoria Cel mai bun actor într-un serial de televiziune pentru interpretarea lui Gary Gilmore in „The Executioner Song”.

Dianna Agron (care o interpretează pe Belle Blake) este pe care de a deveni una dintre cele mai căutate tinere talente de la Hollywood. În prezent poate fi văzută în serialul de televiziune Glee, în rolul lui Quinn Fabray , un rol pentru care a fost de trei ori nominalizată la Teen Choice Awards. Echipa de actori din serial a câștigat la Interpretare pentru un ansamblu, la ediția din 2010 a SAG Awards și două Globuri de Aur pentru Cel mai bune serial de TV: Musical sau comedie.

Agron este cunoscută și pentru rolul Sarah Hart din SF-ul regizat de D.J. Caruso Numărul patru, alături de Alex Pettyfer și Timothy Olyphant. În 2010 ea a apărut în filmul lui Steven Antin „Burlesque”, care le are în distribuție pe Cher și Christina Aguilera. Filmul a fost nominalizat la categoria Cel mai bun film, la Globurile de Aur.

Agron a mai jucat și în filmul regizat de Galt Niederhoffer „Romanticii” și în pelicula lui Denis Hennelly „Bold Native”. În televiziune ea a jucat în “Numere”, “Eroii”, “Veronica Mars”, “Shark”, “Drake & Josh” și “CSI: NY”.

John D’Leo (care îl interpretează pe Warren Blake) este un tânăr actor american. El a apărut în mai multe filme de top, precum în filmul regizat de Darren Aronofsky „Luptătorul”, filmul regizat de Antoine Fuqua „Polițiști în Brooklyn”, filmul regizat de Kevin Smith „Polițai în misiune” și filmul regizat de David Wa in „Cu lumea-n cap”. În televiziune, el a apărut într-un dintre episoadele mega-producției HBO “Cum să reușești în America”, în serialul NBC “Mercy” și “Lege și ordine: Brigada specială” și serialele ABC “Viața pe marte” și “Polițiști cu probleme”.

D’Leo a primit primul său rol în serialul “Guiding Light.” Această experiență i-a întârit dragostea pentru actorie, astfel că a continuat prin a juca alături de actori mari, precum Mickey Rourke, Ethan Hawke, Chris Meloni, Bruce Willis, Tracy Morgan, Jeremy Renner, Marisa Tomei, Jennifer Aniston și Paul Rudd, și nu numai. Tânărul a lucrat și cu regizori foarte talentați precum Kevin Smith, Antoine Fuqua și Darren Aronofsky.

D’Leo a apărut în multe reclame și în campanii publicitare pentru Oreo, Verizon și Red Lobster.

Jimmy Palumbo (care îl interpretează pe DiCicco) este un actor cu peste 20 de ani de experiență, jucând de-a lungul timpului în peste 30 de producții de televiziune, cinama și teatru.

Actorul a apărut ca actor-invitat în “Imperiul din Atlantic City” “O familie de polițiști,” “Soția perfectă,” “30 Rock,” “Daune și interese,” “Fringe,” “Operațiunea de salvare,” “Anturaj,” Betty cea Urâtă,” “Neveste disperate” “Prietenii tăi” “NYPD Blue= Viață de polițis,” “Monk,” “Lege și ordine,” “Spitalul de urgență” și “Dispărut fără urmă”.

Pe marele ecran Palumbo a putut fi văzut în filmul regizat de Artie Lange „Beer League”, în filmul regizat de Michael Patrick King „Totul despre sex 2”, în filmul regizat de Luke Greenfield „Iubit de împrumut”, în filmul regizat de Asger Leth „Dreptate la înălțime”, în filmul regizat de J.C. Chandor „Panică pe Wall Street”, filmul regizat de Ericson Core „Invincibil” și în filmul regizat de Charles Herman-Wurmfeld „Tentațiile Jessicăi Stein”.

Pe lângă munca în lumea filmului și în teatru, Palumbo a apărut foarte mult și pe scenele de stand-up comedy. El este și voice-over pentru radio și televiziune.

Actorul născut în New Jersey a absolvit Rutgers University și este fan al fotbalului american.

Domenick Lombardozzi (care îl interpretează pe Mimmo) este probabil cel mai bine cunoscut pentru rolul detectivului “Herc” din serialul realizat de HBO “Cartelul crimelor.” Atras de comedie, fanii actorului își amintesc probabil de perioada în care Lombardozzi îl juca pe unul dintre membrii grupului lui Vince.

Recent, actorul a jucat în filmul regizat de Guillaume Canet „Blood Ties”, care va fi lansat curând, cu Clive Owen, Mila Kunis și Marion Cotillard, și într-un episod din serialul NBC “Chicago Fire”.

Lombardozzi a primit primul rol important în televiziune în serialul “Breakout Kings.” El a jucat rolul lui Ray Zancanelli, un șerif căzut în dizgrație care conduce o echipă de condamnați care trebuie să îi prindă pe evadați. Printre alte seriale în care a jucat actorul se numără Plictisit de moarte, 24, Lege și ordine: Intenții criminale.

Lombardozzi a primit primul rol după ce a participat la un casting pentru primul film al lui De Niro, în calitate de regizor, „Poveste din Bronx”. Curând după aceea, el a jucat în filme regizate de regizori importanți, precum James Gray, Sam Raimi, Joel Schumacher, James Mangold și Michael Mann.

Despre echipa de producţie

Luc Besson (regizor) și-a început cariera în 1977, lucrând ca asistent de regizor în Franța și Statele Unite, avansând treptat în carieră și ajung în final unul dintre puții regizori și producători francezi cu filme internaționale.

În 1983 el a regizat primul lui lung-metraj „Ultima bătălie”, care i-a adus faima la Festivalul de Film Avoriaz.

Doi ani mai târziu el a regizat „Metroul”, Isabelle Adjani și Christopher Lambert. Pentru acest film el a fost recompensat cu trei Premii Cesar. Luc Besson și-a stabilit în timp propriu său stil vizual, ușor de identificat.

Regizorul și-a construit succesul pas cu pas, regizând „Marele Albastru”. Deși nu a fost foarte bine primit de public, filmul a avut peste 10 milioane de spectatori și a devenit un adevărat fenomen social.

În ciuda criticilor nefavorabile primite pentru „Nikita” (1990) și „Leon” (1994), acestea au fost foarte bine primite de public, aducându-i multă popularitate în Franța și recunoaștere internațională.

Între aceste două filme el a regizat și „Atlantis” (1991), un documentar care să atragă atenția asupra naturii și a nevoii de a proteja mediul înconjurător.

În 1995, el a regizat primul său film SF, „Al cincilea element”. Filmul a avut încasări uriașe, fiind cel mai de succes film franțuzesc din Statele Unite. În 1998, Luc Besson a câștigat un premiu Cesar pentru Cel mai bun regizor, pentru munca la acest film.

În 1999, el a regizat propria sa versiune a poveștii Joannei D’Arc, cu care a câștigat o nominalizare pentru regie la Premiile Cesar.

În 2000 a fost numit președinte al juriului la cea de 53-a ediția a Festivalului de Film de la Cannes, devenind cel mai tânăr președinte din istoria festivalului.

Următorii cinci ani i-a dedicat producției. De la înființarea companiei EuropaCorp, acum zece ani, studioul a devenit unul dintre cele mai importante din industria de film europeană.

În 2005 el a revenit la regie, iar în următorul an a regizat filmul de animație „Arthur și Minimoys”, adaptare a unei cărți scrise chiar de el. Animația a avut și două continuări „Arthur și răzbunarea lui Maltazard” și „Arthur și războiul celor două lumi”.

În 2010 Luc Besson a adaptat pentru ecran „Aventurile Adelei Blanc-Sec”, Louis Bourgoin în rolul principal.

În 2011 s-a lansat „Doamna”, cu Michelle Yeoh în rolul câștigătoarei premiului Nobel pentru pace, Aung San Suu Kyi.

Regizorul va începe în curând producția la cel mai nou film al său, „Lucy”, cu Scarlett Johansson.

De-a lungul carierei sale, Luc Besson a regizat și foarte multe videoclipuri muzicale, inclusiv pentru cântăreții Serge Gainsbourg și Mylène Farmer, precum și numeroase reclame internaționale.

Pe lângă munca în regie, Besson a scris și peste 20 de scenarii de film. Printre ele se numără filmele seriei „Taxi” și mai recentul „Teroare în Paris 2”, care a avut încasări uriașe, fiind cel mai bine clasat film franțuzesc de până acum.

Virginie Besson-Silla (producător) s-a născut în Ottawa, Canada, într-o familie de diplomați și și-a petrecut copilăria călătorind prin lume, din Mali, în Senegal, din SUA în Franța.

După ce a absolvit cursurile Universității Americane din Paris, obținând o licență în Administrarea Afacerilor, ea primit primul său job, într-o industrie pe care o iubea: cinemaul.

În 1994, ea a început să lucreze pentru Patrice Ledoux, directorul general al companiei Gaumont. Ea a lucrat la Al cincilea element și la Joanna dArc.

Când Luc Besson a înființat EuropaCorp, în 1999, el i-a oferit lui Virginie un post. Ea a acceptat și a devenit producător. Un an mai târziu a produs primul ei film, „Yamakasi-les samouraïs des temps modernes”, care a avut destul de mult succes in Franța, unde a avut 2,2 milioane de spectatori.

Pe lista de filme produse de Virginie se numără:
– „Peau d ange” regizat de Vincent Perez (2002) cu Guillaume Depardieu
– „Happiness Costs Nothing” de Mimo Calopresti (2003) cu Valeria Bruni-Tedeschi
– „A ton Image” de Aruna Villiers (2004) cu Nastassja Kinski și Christopher Lambert
– „Au Suivant de Jeanne Biras” (2005) cu Alexndra Lamy și Clovis Cornillac
– „Revolver” de Guy Ritchie (2005) cu Jason Statham și Ray Liotta
– „Dragoste și alte dezastre” by Aleck Keshishian (2006) cu Brittany Murphy
– „Secretul de Vincent Perez” (2007) cu Olivia Thirlby și David Duchovny
– „Din Paris, cu dragoste” de Pierre Morel (2009) cu John Travolta și Jonathan Rhys Meyers

În 2004, Virginie Silla a devenit Virginie Besson-Silla, dar abia după zeci ani de colaborare cei doi soți au decis să lucreze la același film.

În 2010, Virginie a produs „Aventurile Adelei Blanc-Sec”, regizat de Luc Besson, Louise Bourgoin, apoi a venti cel mai important film din cariera producătoarei, „Doamna”, cu Michelle Yeoh și David Thewlis, regizat de Luc Besson, și care a avut avanpremiera la Festivalul de Film de la Toronto.

Cei doi vor face din nou echipă pentru viitorul proiect regizoral al lui Luc, „Lucy”, cu Scarlett Johansson.

În paralel, Virginie lucrează din 2009 la o animație 3D, „Jack et la mécanique du coeur”, o adaptare a cărții lui Mathias Malzieu, care este și membru al trupei muzicale Dionysos. Filmul va fi lansat în februarie 2014.

Martin Scorsese (producător executiv) este unul dintre cei mai buni regizori de la Hollywood, câștigător al Premiului Oscar. El a câștiga premii pentru „Crimele din Mica Italie”, „Șoferul de taxi”, „Taurul furios”, „Ultima tentație a lui Hristos”, „Băieți buni”, „Bandele din New York”, „Aviatorul”, „Cârtița”, „Shutter Island”. Scorsese a regizat și numeroase documentare, printre care „No Direction Home: Bob Dylan”, „Elia Kazan: A Letter to Elia” (ambele filme câștigând premii Peabody) și multe, multe altele.

Recent, el a regizat filmul „Hugo”, nominalizat la Oscar și la Globurile de Aur. Animația este o ecranizare după cartea pentru copii scrisă de Brian Selznick, pentru care Scorsese a câștigat un Glob de Aur pentru regie. În prezent Scorsese este producător executiv al producție HBO de succes, „Imperiul din Atlantic City”, al cărui episod-pilot l-a și regizat. Cel mai recent film al său, „The Wolf of Wall Street”, va avea premiera în SUA în noiembrie anul acesta.

Martin Scorsese este fondatorul și președintele The Film Foundation și World Cinema Foundation, două ONG-uri care se luptă pentru protecția filmelor.

Michael Caleo (co-scenarist) și-a început cariera la MTV unde a scris scenariul pentru mai multe show-uri TV, printre care și emisiunea Pop-Up Video. Apoi el a scris filme pentru Chris Rock la Miramax și pentru și Jay Roach la Warner Brothers.

În 2003, a regizat un scurt metraj de mare succes, 40, care l-a ajutat să obțină un post de scenarist la mega serialul „Familia Soprano”. Caleo a câștigat, împreună cu colegii săi, un premiu Emmy pentru Cel mai bun serial cu cea de-a cincea serie a „Familiei Soprano”. După aceea, Caleo a scris primul sezon al serialului „FX”.

În următorii ani, el a creat și a produs episoade pilot pentru serialul “Neighbors” (ABC) și “The Youngest Hero” (CBS). El a lucrat la proiecte pentru canale TV precum HBO, ABC, CBS, FOX, NBC și SHOWTIME, și a lucrat cu regizori precum Steven Soderbergh, George Clooney, Grant Heslov, Gale Anne Hurd, Courteney Cox, și Ice Cube.
În 2005 a început relația sa cu EuropaCorp, atunci când Caleo a adaptat romanul „Malavita”.

În 2007, scenaristul a scris „Gang Leader for a Day” pentru Paramount Pictures, film regizat de Craig Brewer și produs de Stephanie Allain.

În 2010 a creat comedia “Middle Man”, și drama “The Nerve Center” cu Coquette Productions și ABC.

În 2012 el a creat serialul “Ironside”, bazat pe serialul din anii 60 cu acelați nume, pentru NBC, care va avea premiera în SUA în toamna acestui an.

Tonino Benacquista (autor) s-a născut în Franța, în 1969, din părinți italieni. Autor de ficțiune, scenarii de film și romane grafice, el a câștigat un premiu Cesar în 2006 pentru scenariul filmului „Și inima mi se opri în loc”, regizat de Jacques Audiard. Romanele lui au fost traduse în mai multe limbi. Benacquista locuiește în Franţa.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cinema, Umor, Video, Ştiri
1 comentariu »