Cu regia și scenariul semnate de creatorii filmului „Marea mahmureală”, comedia „Marea matoleală” („21 & Over”) poate fi văzută din 12 aprilie 2013 în cinematografele: Hollywood Multiplex, Movieplex, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex Băneasa, Cinema Glendale (București), Cinema City (Cotroceni, Sun Plaza, Arad, Arad Galeria, Brăila, Cluj, Constanța, Ploieşti, Târg Mureș), Cityplex (Constanța, Brașov, Tulcea), Cortina (Oradea), Odeon (Cluj).

Jeff Chang (Justin Chon din seria „Twilight”) este un student eminent, care a făcut mereu numai ce se aștepta de la el. Dar atunci când cei mai buni prieteni ai săi, Casey (Skylar Astin din „Pitch Perfect”, „Ralph Strică Tot”) și Miller (Miles Teller din „The Spectacular Now”, „Proiectul X”, „Trezirea la realitate”) îi fac o vizită surpriză de ziua lui, când Jeff împlinește 21 de ani, tânărul decide să facă ceva ieșit din comun, măcar de data asta, cu toate că a doua zi are un interviu important pentru admiterea la facultatea de medicină. Numai că, ceea ce trebuia să fie doar o seară cu prietenii la o bere, se transformă într-un haos total cu peripeții nebunești și desfrâu fără limite, într-o comedie ieșită din tipare.

Acum doar câțiva ani Casey, Miller și Jeff Chang erau cei mai buni prieteni. Casey era mai potolit în comparație cu Miller, copilul problemă, în timp ce Jeff era cel mai studios dintre ei, cu ambiții pe măsură. Dar tocmai din acest motiv se înțelegeau atât de bine. Se completau reciproc. Deși s-au dus la universități diferite, distanța nu i-a îndepărtat, astfel că sunt la fel de apropiați ca întotdeauna. Călătoria la Northern Pacific University în Seattle este despre câștigarea dreptului de a ”intra în legalitate”; cei trei pot în sfârșit să petreacă fără bătăi de cap din cauza actelor de identitate false sau a bodygarzilor din cluburi care stau cu ochii pe minorii care încearcă să îi păcălească. Singura problemă este că tatăl lui Jeff i-a stabilit acestuia un interviu foarte important cu un reprezentant al Facultății de Medicină, chiar a doua zi, la ora opt dimineața pentru că l-a convins pe fiul său să îi calce pe urme și să devină la rândul său medic. Din fericire Miller vine cu o soluție: el promite că nu vor sta mult. Doar o bere. Măcar atât, mai ales că el și Casey au venit de departe ca să îi facă lui Jeff Chang o surpriză de ziua lui. Plus că se oferă să îl aducă înapoi până la miezul nopții. Totul e aranjat. Asta până când o bere se transformă în beri fără număr.

Cei trei cutreieră din bar în bar, ca să sărbătorească cea de-a 21-a aniversare a lui Jeff Chang, profitând din plin de faptul că acum pot bea în mod legal, dând pe gât shot după shot și distrându-se pe cinste. Până și Casey se destinde și reușește să se apropie de amica lui Jeff Chang, Nicole (Sarah Wright din serialul „TV Parks and Recreation”), o tânără superbă, colegă de facultate de-a lui Jeff.

Totul merge perfect! Asta până când Jeff Chang dă semne că nu prea mai poate duce toate berile, așa că e timpul ca cei trei să pună capăt petrecerii și să se întoarcă acasă. Numai că Miller și Casey nu prea sunt în elementul lor. Nu cunosc orașul, nici campusul și habar nu au unde locuiește Jeff Chang!

Cu doar câteve ore rămase până la interviul acestuia, Casey și Miller încep o adevărată aventură cu o serie aproape nesfârșită de peripeții, doar că să îl ducă pe Jeff Chang acasă. De-a lungul nopții ei reușesc să le scoată din sărite pe membrele unei case de studente Latino, sunt alergați de un taur furios și de mascota universității și aproape și-o iau pe coajă de la iubitul lui Nicole, Randy (Jonathan Keltz din „Plaja”). Lucrurile se precipită însă atunci când prietenia lor este pusă la încercare.

„Marea matoleală” este filmul de debut al lui Jon Lucas și Scott Moore în calitate de regizori (scenariștii filmelor „Marea Mahmureală”, „Dacă aș fi tu?”, „Fantomele fostelor iubite”), cei doi scriind și scenariul. Filmul este produs de David Hoberman și Todd Lieberman („Luptătorul”, „The Muppets”, „Vrei să te însori cu mine”), Ryan Kavanaugh („Luptătorul”) și Hugo Shong.

„Marea matoleală” se bucură de o echipă de excepție, printre care și directorul de imagine Terry Stacey („Safe Haven”, „50/50”), designerul de producție Jerry Fleming („Crank”), designerul Christine Wada („Prinde-mă dacă poți”, „Marea hoinăreală”), editorul John Refoua („Avatar”) și compozitorul Lyle Workman („Sarah Marshall”, „În viață mai și câștigi”). Producători executivi sunt Tucker Tooley („Luptătorul”), Jason Beckman și Jason Colonde („Safe Haven”, „Out of the Furnace”), Jason Felts („Dincolo de limite”), Ron Burkle, Luo Yan, Andy Yan și David Manpearl.

Pelicula este produsă împreună cu Virgin Produced parte a grupului Virgin condus de Richard Branson („Dincolo de limite”), și este lansat de Relativity Media. Premiera filmului „Marea matoleală” a avut loc în America pe data de 1 martie 2013.

Despre film

După succesul filmului „Luptătorul”, producătorii David Hoberman și Todd Lieberman au primit o propunere foarte interesantă; ei aveau ocazia nu doar să facă din nou echipă cu studioul care i-a ajutat să câștige o nominalizare la Premiile Oscar, ci și să colaboreze cu scenariștii Jon Lucas și Scott Moore, pe care îi admirau pentru munca lor. ”Cei de la Relativity Media aveau un scenariu pe care voiau să îl lucreze cu Lucas și Moore și au vrut să găsească producătorii potriviți”, povestește Hoberman. ”Încercasem de mai multe ori până atunci să lucrăm cu Lucas și Moore. Ne place foarte mult de ei, au cu adevărat simțul umorului! Ne-a plăcut la nebunie scenariul și ne-a plăcut de ei. A fost cea mai ușoară decizie pe care am luat-o vreodată”, a adăugat Lieberman. ”Nu mai făcusem până atunci o comedie cara să nu aibă audiență generală, și chiar îmi doream acest lucru. Și uite că mi s-a oferit ocazia să lucrez cu doi scenariști pe care îi respect și cu care voiam de mult să lucrez…a fost o situație perfectă.”

Scenariul care i-a impresionat atât de mult pe producători are un concept simplu la bază, dar să nu credeți că lucrurile sunt chiar așa de simple. ”Totul pornește de la cei trei prieteni care se întâlnesc pentru a-l sărbători pe unul dintre ei, după care totul o ia razna.”, spune Moore. ”De fapt, întrebarea pe care o punem noi este: Prietenia depinde de distanță?” Aceasta este de fapt tema filmului care devine clară în momentul în care prietenia celor trei este pusă la încercare. ”Toți oamenii leagă prietenii strânse, dar oare acest lucru se datorează faptului că între ei există o legătură adevărată, sau este doar o chestiune de proximitate? Pur și simplu locuiesc foarte aproape unii de alții și e ușor să se întâlnească și să meargă împreună la petreceri?” Spune Moore.

Comedia „Marea matoleală” este plină de scene nebunești care, de alfel, sunt obișnuite în acest gen de comedii, dar filmul surprinde pentru că îmbină scenele de bufonerie cu momente mai serioase, cu care oricine se poate identifica. ”Nu mă atrag foarte tare comediile care nu au niciun fel de substrat, de mesaj”, spune Lieberman. “Dar scenariul lui Jon si Scott oferea ambele lucruri pe care le căutam: o comedie savuroasă, dar și cu valențe mai profunde”.

După ce au scris mega comedia „Marea Mahmureală”, Jon Lucas și Scott Moore au început să lucreze la „Marea matoleală”, care nu se bazează însă pe propriile lor experiențe, ci mai degrabă pe lucrurile pe care și-au dorit să le facă. ”Eu și Scott scriem mai mult despre ce ne-am dori să facem. Petrecerea mea de 21 de ani nu a fost nici pe departe atât de nebunească pe cât mi-aș fi dorit să fie. Desigur că am făcut și eu prostii atunci, dar nici nu se compară cu experiențele protagoniștilor noștri,”, spune Lucas.

”Ne-a încântat foarte mult idea unei comedii cu mesaj”, mai adaugă el. ” a avut foarte mulți fani, cărora le suntem recunoscători, dar nu cred că lor filmul le-a plăcut din aceleași motive ca nouă, ca scenariști. Nouă ne-a plăcut pentru că era real și era o comedie care avea o poveste, nu era condusă doar de o idee. Nouă ne-a plăcut provocarea de a scrie o comedie plină de mister”.

”Filmul regizorului Todd Phillips a făcut o treabă extraordinară. Comedia noastră are însă o direcție puțin diferită. Am vrut să atingem și o coardă sensibilă. Mi-am dat seama de asta când filmam scena cu vomitatul în bar”, râde Lucas. ”Dar a fost din inimă”.

”Am vrut să avem și un pic de suspans, ca să nu ne bazăm numai pe glume, pentru că e greu”, subliniază Lucas. ”Comediile de succes sunt mai mult decât un șir de glume și situații amuzante, te prind și te fac sa te atașezi de personaje.”

”De asemenea, mie și lui Jon ne place să scriem filme despre experiențe universale.”, completează Moore.” Ca scenariști noi încercăm să scoatem mai mult din lucruri. Aveam o listă cu experiențe pe care mai toată lumea le-a trăit. Oricine a trecut printr-o mahmureală și toți ajugem la vârsta majoratului. Este un ritual de trecere. Deci noi aveam ideea asta, care s-a potrivit de minune cu o experiență de-a lui Jon de la un festival de muzică. Totul s-a îmbinat perfect în film.”

”Eram in deșert, la Coachella, era foarte cald și sora iubitei unui prieten s-a îmbătat rău de tot. Biletele la festival erau foarte scumpe, era o călătorie destul de lungă, iar tipul ăsta, săracul, s-a chinuit cu tipa aia tot drumul”, râde Lucas.

”Eu am 35 de ani și, ca scenarist de film, mă inspir din toate experiențele mele și a celor din jurul meu. Mă gândeam la sentimentul pe care îl ai când îți porți prietenul spre casă, toți am făcut-o măcar o dată, pe vremea facultății, dar parcă semăna cu scenele vechi de război când câte un soldat își aducea camaradul acasă, în siguranță… La mine în cap se făceau deja niște conexiuni și am început să mă gândesc că aș putea scrie ceva de genul ăsta.”

”Majoratul este singura vârstă pe care chiar vrei să o sărbătorești”, adaugă Lucas. ”Ești super entuziasmat. După asta, nu zic că lucrurile se duc de râpă, dar, hai să fim serios, nimeni nu sărbătorește cu adevărat că împlinește, de exemplu, 22 de ani. Nu are aceeași însemnătate. Mai sărbătorim vârsta de 30 de ani, dar sigur nimeni nu se bucură că a împlinit 40.”, adaugă Moore. ”Apoi te oprești din sărbătorit pur și simplu. Gata.”

”Dar la majorat (21 de ani in America) te întâlnești cu prietenii, ca să ieși în oraș. În film noi numim majoratul Bar Mitzvah american pentru că, de fapt, asta este ziua în care societatea americană te consideră adult. ”, explică Lucas. ”După 21 de ani poți face tot ce nu ai putut face până atunci. E momentul când intri prima dată într-un bar și, în sfârșit, nu trebuie să minți ca să poți intra, nu trebuie să te prefaci. Ești primit fără probleme, ești binevenit. Te simți bine!”

”Facultatea este un moment crucial în viața noastră pentru că este prima perioadă de libertate pe care o trăim.”, spune Hoberman. ”Adulții privesc cu nostalgie către perioada din facultate și cum era viața lor pe atunci, iar cei care acum trec prin asta înțeleg de ce. În film sunt trei băieți care nu s-au mai văzut de mult și care trebuie să se acomodeze din nou unul cu celălalt. În anii care au trecut s-au schimbat. Fiecare dintre ei are un hop de trecut: Miller trebuie să învețe ce este responsabiitatea; Casey trebuie să învețe să se relaxeze și să nu se mai concentreze atât de mult pe ascensiunea în lumea financiară; Jeff Chang, care este de fapt personajul principal al poveștii, întâmpină greutăți pentru că vrea să calce pe urmele tatălui său. Fiecare dintre ei are propria călăotrie de parcus, dar în final prietenia lor va triumfa. ”

”În fond, este o idee simplă – doi prieteni buni se duc să-l viziteze pe cel care întregește grupul de ziua acestuia, ies în oraș, sărbătoritul se îmbată criță, ei nu știu unde locuiește și își petrec restul nopții încercând să îl ducă acasă ”, a adăugat Liberman.

”Au loc întâmplări peste întâmplări, dar toate obstacolele servesc de fapt unui scop nobil… ei trebuie să îl ducă pe Jeff acasă pentru că altfel tatăl lui o să-l omoare, dacă nu trece interviul pentru Medicină. Pe întortocheatul lor drum spre casă, ei au parte de tot felul de întâlniri și schimbări de peisaj, dar de fapt, cadrul general al filmului este simplu: ei trebuie să ajungă din punctul A în punctul B, cam ca într-un road movie, doar că totul se întâmplă într-un campus universitar.”

”Ce este interesant la Jeff Chang este că, deși el este punctul central al filmului, el este inconștient mai tot filmul și trebuie să afli lucruri despre el prin intermediul prietenilor săi, care descoperă informații și indicii de la cei pe care îi întâlnesc pe stradă și prin campus” dezvăluie Moore. ”Cine e prietenenul nostru? Ce s-a întâmplat cu el? Cu ce a greșit?” se întreabă Hoberman. ”În fiecare scenă se mai decojește un strat de mister. Este o modalitate interesantă de a spune povestea acestui personaj… prin descoperirea lui prin intermediul oamenilor din afara grupului, mai degrabă decât de la el însuși.”

”Într-o anumită măsură toate se întâmplă din cauza caracteristicii aceleia tipic masculine a lipsei de comunicare” explică Lucas. ”Problema nu este doar de a-l duce pe Jeff Chang acasă, ci și de a afla ce s-a mai întâmplat cu el de când cei trei prieteni nu mai locuiesc pe aceeași stradă. O parte din inspirația pentru film, în privința personajelor, a fost ideea aceea că băieții au prieteni foarte buni, dar cu care vorbesc poate doar o dată, de două ori pe an. Și eu și Scott suntem căsătoriți, iar soțiile noastre se pricep mult mai bine la a ține legătura cu oamenii. De obicei femeile vorbesc mult mai des cu prietenii lor. Bărbații nu cred că este ceva în neregulă dacă au trecut cinci ani de când nu au mai vorbit cu cel mai bun prieten. Dar adevărul e că nu e tocmai o atitudinea sănătoasă. De obicei se întâmplă ca ei să plece la universitate în locuri diferite și trebuie să muncească pentru a menține anumite prietenii. Ei sunt alături de prietenii lor pe toată perioada liceului și apoi viața îi desparte. Deci întrebare este: vor reuși să mențină prietenia, sau totul se va transforma într-o amintire frumoasă, care a durat numai până la 18 ani?”

”Eu am un grup de patru prieteni pe care îi știu încă din școala primară și chiar de la grădiniță”, povestește Moore. În grupul nostru avem și un Miller. Avem un tip care se luptă să ne țină pe toți legați. Ne distrăm de minune și ne întâlnim, ținem foarte mult unul la celelălalt, dar el este cel care ne sună mereu și plănuiește întâlnirile. El este cel care ne ține pe toți aproape.”

”Miller este un nebun, dar calitatatea lui este că mereu își pune prietenii pe primul loc și prietenia înseamnă foarte mult pentru el”, comentează Lucas.

Deși Lucas și Moore au multă experință în lumea filmului, Marea matoleală este debutul lor în scaunul de regizor. ”Regizori pentru prima oară? N-ai spune!”, spune Miles Teller. Cei doi au profitat de experiența lor ca scenariști, dar s-au și pregătit temeinic pentru acest nou rol. ”S-au pregătit mult pentru asta”, spune Lieberman. ”Erau pe cale să înceapă filmările, așa că au pus la punct o groază de pregătiri. Ce fel de pregătiri? Au început cu liste detaliate ale scenelor și cu storyboard-ul, au căutat sfaturi la alți regizori cu mai multă experiență. Au vorbit cu fiecare regizor și producător pe care îl cunoșteau”, spune Lieberman.

Dinamica dintre Scott Moore și Jon Lucas ca parteneri de scris scenarii a funcționat foarte bine și în noua situație, de regizori. ”Scott este mintea analitică a proiectului, este cel care a construit structura poveștii, în timp ce Jon a venit cu elementele de comedie, el are fler”, spune Lieberman. ”Ei au multe lucruri în comun, dar lucrează bine împreună pentru că se completează. E ca un fel de căsnicie, unde fiecare vine cu aportul său.” Cei doi au reușit chiar să evite problema care dă bătăi de cap regizorilor debutanți: nu s-au ”căsătorit” cu munca lor. ”Ca producător speri că ei au puterea de a-ți da mai mult decât ce e scris pe hârtie. Sunt mulți scenariști care devin regizori, dar care nu fac decât ce scrie în scenariu. Ei, chiar de la început, au înțeles că este nevoie și de improvizație”, spune Hoberman. Au reușit așadar cei doi să învețe ceva din prima lor experiență regizorală? ”Ei întrebau mereu … Așa îți imaginai lucrurile? Iar răspunul era mereu…nu” spune Lucas.

”Jon este tipul amuzant,eu sunt seriosul”, povestește Moore. ”Eu mai mult stau pe la standul cu mâncare și mă ocup de gustări în timp ce Scott face toate munca”, clarifică Lucas. ”Asta este caracteristic și pentru felul în care scriem…Scott face toată munca. Să pui la punct scenele, e nevoie de calcule. Pentru mine, filmele înseamnă glume și personaje și încercarea de a le îmbina, așa că sunt norocos că el este dispus să ducă greul (din punctul meu de vedere), pentru că pentru mine este o bucurie să lucrez cu actorii. Este ușor și este distractiv. Mai ales în cazul distribuției noastre. E o petrecere în fiecare zi și le sunt recunoscător pentru asta.”

”E o plăcere să lucrezi cu Jon, e ca și cum m-aș distra cu cel mai bun prieten” adaugă Moore. ”Ni s-a spus, de către cei cu mai multă experiență că trebuie să împărțim sarcinile, astfel încât cineva să vorbească cu cei de la costume, cineva cu cameramanii, machiajul și tot așa. Am împărțit lucrurile un pic, dar am fost surprins să observ cât de liberi suntem, fiecare făcea ce simțea că i se potrivește la un anumit moment. ”

”Cred că regia este o muncă pentru doi oameni”, comentează Lucas. ”Eu sunt o jumătate de regizor bun, dar mai am mult până să fiu un regizor întreg. Este distractiv să coordonezi jocul actorilor și glumele și să vii cu replici noi. Scott este cel care se ocupă de toate chestiile tehnice, lucruri la care eu nu prea mă pricep. Asta fie ne va aduce mai aproape, fie ne va distruge parteneriatul de scenariști. Cred că e bine să ai o diviziune a muncii, și la scris e la fel. Și în cazul scrisului sunt anumite lucruri pe care fiecare dintre noi le face mai bine, așa că ne folosim de calitățile noastre individuale.”

Lucas adaugă: ”Nu am intenționat de la început să devenim și regizori. Eu eram încântat că cineva era interesat să ne cumpere scenariul. Nu l-am scris cu ideea de a-l și regiza. Ne place să scriem scenarii și am petrecut mult timp cu regizori foarte talentați, am văzut că este o muncă foarte grea, dar pe de altă parte ne-am dat seama că nu e chiar o muncă pentru Hercule. Atunci când petreci mult timp alături de regizori, lucrurile încep să pară mai ușor de făcut. Ne-am înșelat amarnic, apropo. Am fost niște proști. Este o tură de foc. A fost o nebunie. Toată lumea vrea ceva de la tine, toată lumea are o problemă și e treaba ta să o rezolvi.”

În ciuda tuturor provocărilor, celor doi le-a plăcut experiența din scaunul de regizor. ”Noi suntem scenariști și petrecem mult timp spunând „da”. Mereu trebuie să negociem pentru glume. Este destul de obositor”, recunoaște Lucas. ”Ca regizor, trebuie să le spui oamenilor ce să facă și ne-am dat seama că ne place asta. E plăcut să știi că ai autoritatea de a nu negocia. În plus, dacă unul dintre celelalte filme ale noastre ieșea prost, era vina regizorului. De data asta, suntem mai responsabili, dar avem și mai multă libertate. Regia este cu siguranță mai dificilă; este mult mai ușor să fii doar scenarist. Regizorii lucrează multe ore pe zi, plus că stau și departe de familie, dar libertatea creatoare nu se compară cu nimic. ”

Hoberman spune: ”Băieții au înteles că e nevoie și de improvizație, așa că au fost deschiși la propunerile venite din partea actorilor. Au comunicat foarte bine și cu directorul artistic și cu directorul de imagine. Au ascultat pe orice care venea cu o idee. Cei din jur le spuneau câte un lucru pe care ei nu îl știau, iar ei trebuiau să fie deschiși la sfaturi și să le folosească, mai ales că la final toate aplauzele se duc la ei, ca regizori. Au fost deștepți și au înțeles acest lucru.”

Distribuţia

Deși nu este o provocare în sine, alegerea actorilor potriviți nu este tocmai un lucru facil, mai ales daca privești comedia în ansamblu. ”De obicei este vorba despre două personaje între care să existe chimie” spune Hoberman. ”De data aceasta noi am avut nevoie de trei.” Deși s-ar putea crede că asta este valabil pentru orice film, Lucas și Moore au vrut să găsească actori a căror personalitate reală să fie asemănătoare cu a personajelor pe care le interpretează. În acest fel cei doi puteau să micșoreze puțin riscurile asociate cu faptul că se aflau la primul lor proiect de regie. ”Rezistent la regizor”, glumește Lucas. ”Noi am crezut că o să fim niște regizori foarte proști”, râde Moore. ”Așa că ne-am gândit să alegem niște actori care să se priceapă și dacă noi nu știm cum să îi coordonăm.” În final cei doi debutanți în ale regiei s-au descurcat chiar foarte bine, iar asta nu a fost o surpriză decât pentru ei doi.

Pentru cei din echipă era important ca actorii din rolurile principale să nu fie recunoscuți de public din prima clipă. În felul acesta spectatorii sunt mai întâi atrași de poveste, de peripețiile celor trei, fără să aibă preconcepții cauzate de alte filme pe care le-au văzut cu actorii respectivi. ”După ce ai văzut filmul vrei să simți că ai avut o experiență din facultate”, spune Hoberman. ”Așa că i-am cam respins pe cei care erau ușor de recunoscut – și au fost mulți oameni interesați să ni se alăture.”

Când Miles Teller a venit la audiție trebuia să dea probă pentru rolul lui Casey, dar el avea alte planuri. După ce a citit scenariul Miles a știut că i se potrivea mult mai bine rolul lui Miller, ”100% potrivit”. Teller a anunțat cu tupeu că vrea să citească rolul Miller nu Casey, așa cum era programat și apoi i-a lasat pe toți cu gura căscată interpretându-l pe Miller. ”Castingurile pot fi destul de plictisitoare, mai ales când se repetă aceeași scenă la nesfârșit”, spune Lieberman. ”Dar asta doar până când intră pe ușă cineva care face senzație și atunci lucrurile nu mai sunt deloc monotone. Când a venit Miles și a început să citească ne-am dat seama că l-am găsit pe Miller.” Moore și Lucas au știut și ei. ”Da, el e!” și-au spus unul altuia.

Așa cum Teller era potrivit pentru rolul lui Miller, Skylar Astin se indentifica cu Casey. Rolul necesita un echilibru interesant. Casey trebuia să semene cu Miller, pentru ca prietenia lor să fie credibilă, dar trebuia să fie și în contradicție; trebuia să fie mai responsabil și mai reținut, pentru a contrabalansa cu nebunia lui Miller. ”Normal că îmi place să petrec și să mă simt bine”, spune Astin. ”Dar am un buton de OFF. Știu când e momentul să punem punct petrecerii și să plecăm acasă. ” Lui Astin i-a plăcut mai ales să contribuie cu propriile idiosincrazii la crearea personajului. ”Casey din scenariu era cam același cu cel care se vede pe ecran, dar sunt și caracteristici personale pe care le-am adus personajului, așa că el devine, într-un fel, o parte din mine.”

Cum a ajuns Justin Chon să îl joace pe Jeff Chang? ”Așa cum se întâmplă. Am dat probă”, remarcă el. După ce a trimis o înregistrare pentru probă, Chon a fost chemat să dea mai multe probe și în final a jucat alături de Skylar și Miles, pentru a vedea cum se potrivesc cei trei. Rezultatul a fost fantastic. ”A fost chimie instantă”, spune Chon. ”Ne-am simțit foarte bine unul cu celălălalt chiar din prima clipă și nu ne-a luat mult timp să ne împrietenim. Jon și Scott nu au făcut compromisuri în ce privește castingul. Au vrut să se asigure că aleg oamenii potriviți pentru fiecare rol, iar noi ne-am potrivit.” Pentru Justin oportunitatea de a lucra cu Jon Lucas și Scott Moore a fost un punct în plus. ”Eram super entuziasmat, pentru că ei sunt niște scriitori extraordinari, iar faptul că acest film este debutul lor regizoral…este o onoare.”

Pentru a completa echipa de actori, producătorii și cei doi regizori au ales-o pe Sarah Wright pentru rolul lui Nicole, fata de care este atras Casey. Moore și Lucas au fost atrași de ”spiritul libertin” pe care ea l-a conferit personajului, plus că a ulterior și personajul lui Randy, iubitul lui Nicole, a fost adaptat în funcție de ea. Trebuia ca publicul să creadă că atât Randy cât și Casey sunt interesanți pentru Nicole, dar în scenariu Randy nu era deloc asemănător cu Casey. ”În scenariu Randy era descris ca un tip mereu furios, mic și furios. Dar după ce am ales-o pe Sara pentru rol, era evident că nu se putea așa ceva.” După ce l-au găsit pe Jonathan Keltz pentru rolul iubitului lui Nicole, îngrijorările s-au risipit.

Relația dintre Nicole și Casey a atras-o pe Sarah în proiect. ”Cred că Nicole este un spirit liber”, spune Wright. ”Casey, însă, parcă poartă ochelari de cal. Are un singur scop și nu mai vede nimic altceva… și-a pus în gând să devină corporatist și are tot traseul stabilit, nu vrea să se abată de la el.”

Astin este de acord. ”Atunci când Casey și Nicole se întâlnesc pentru prima dată, nu e dragoste la prima vedere. Lucrurile nu se precipită chiar așa. Cred că la început relația este pornită de faptul că ea are un simț al umorului grozav.” Situațiile reale, cu care te poți identifica au atras-o și pe ea. ”La baza filmului stă o poveste despre prietenie și despre cum oamenii se îndepărtează, dar dacă prietenia este destul de puternică, atunci când ei se reîntâlnesc totul e cum a fost mereu.”

Locuri de filmare

Locul perfect pentru fictiva universitate Northern Pacific a fost o alegere ușoară pentru regizori. Ei au ales The University of Washington din Seattle. “Ne-am luptat pentru asta”, spune Moore. “Este un campus superb.”

Arhitectura din campus s-a potrivit cu ce își imaginaseră inițial producătorii. ”Prețiozitatea, trecutul, frumusețea clădirilor vechi”, își amintete Todd Lieberman. ”Era exact ce ne trebuia.”

Echipa de producție a ales locul pentru Pacific Northwest după ce au căutat în Oregon, North Carolina, și Canada un campus mare și impunător unde să fie ușor de crezut că cei trei protagoniști se pot pierde. ”Am vrut ca filmul să aibă și o componentă epică”, spune Moore. ”Când mergi să vezi filmul ar trebui să dea impresia că aceasta este universitatea la care toată lumea ar vrea să meargă. Am vizitat multe școli și atunci când am ajuns la UW era atât de frumos încâ ni s-a părut cea mai interesantă universitate.”

”Prima dată ne-am gândit la University of Colorado, Boulder, unde am studiat eu, și care are un campus foarte frumos. Este ceva amuzant în faptul că avem un cadru foarte elegant, luxos, cu toate clădirile astea vechi și trei puști care distrug toată această ambianță”, râde Moore. ”Am vrut să avem și sentimentul acela de universitate mare, de stat, pentru că greutatea de a-l duce pe Jeff Chang acasă nu și-ar avea sensul într-un campus cu trei clădiri. Este nevoie de un campus imens, unde să te simți ca într-un ocean.”

Era important să existe un campus mare și întins din simplul motiv să povestea se învârte în jurul faptului că cei trei se rătăcesc. ”Am vrut o școală mare”, spune Lucas. Ar fi fost stupid să filmăm într-o universitate mică pentru că publicul s-ar întreba: ” Lăsând la o parte ideea poveștii, faptul că toate filmările s-au putut face într-un singur loc a însemnat și mai multă eficiență. ”80% din film are loc în campus, iar toate celelalte locuri în care s-a filmat sunt în apropierea acestuia”, spune David Hoberman. În final, Washington University le-a oferit producătorilor și regizorilor platoul de filmare perfect. ”Cred că am văzut vreo șase, șapte locuri diferite, în orașe diferite”, continuă Hoberman. “Vancouver, Montreal, North Carolina, peste tot. Băieții au vrut însă să filmăm pe Coasta Pacificului, în nord.”

Și actorii au considerat locul ales unul frumos. ”Imi place Seattle. Este un oraș foarte frumos”, spune Sarah Wright. “Dar e amuzant, pentru că cei care locuiesc aici spun că nu este niciodată așa de frumos atâtea zile la rînd. Dar cât am stat noi la filmări a fost o temperatură foarte plăcută și soare.”

„Energia care vine odată cu filmarea într-un campus adevărat nu poate fi redată într-un platou”, explică Teller. În plus, trebuie să te și acomodezi cu împrejurimile. ”Când vezi pozele din campus și, mai ales după ce alergi gol prin el, te simți mai aproape de el”. Așa cum pot confirma mulți foști și viitori studenți, Miles are dreptate când spune asta.

Despre echipă

Miles Teller (care îl interpretează pe Miller) a avut onoarea și privilegiul de a debuta pe marile ecrane alături de Nicole Kidman în filmul bazat pe romanul câștigător al Premiului Pulitzer „Trezirea la realitate”. În această dramă regizată de John Cameron Mitchell, Miles jocă rolul ‘Jason Willette’, un adolescent singuratic care evadează într-o lume de benzi desenate și SF.

Miles s-a născut în Downingtown, Pennsylvania și încă din anii de școală a fost pasionat de sport, rămânând un fan înfocat al echipelor Philadelphia Phillies și Philadelphia Eagles. Ulterior familia sa s-a mutat în Citrus County, Florida când Miles avea 12 ani.

”Vreme frumoasă, ne jucam baseball tot anul.”

În clasa a 10-a el și cel mai bun prieten au dat probă pentru o piesă de teatru în cadrul clubului de teatru al liceului pentru că, așa cum spune actorul, „președinta clubului era foarte drăguță”. Prietenul lui a primit rolul principal, iar Miles a fost distribuit în rolul secundar. În urma performanței sale el a fost ales să participe la un curs de arte de șase săptămâni în NY, la Școala de Film și Televiziune din NY. Întors în Florida a participat la Festivalul de Teatru local. Monologul lui i-a impresionat pe membrii juriului, astfel că el a ajuns să reprezinte orașul la evenimentul la nivelul întregului stat Florida.

A absolvit Summa Cum Laude liceul și a dat probă la Colegiul Julliard din cadrul New York University. Deși el credea că a avut o performanță dezastruoasă, Miles a fost acceptat. Ironia a făcut ca Miles să intre din nou în pielea personajului cu care a debutat în liceu, Williard, din „Footloose: Dans interzis”, pe care cei de la Paramount l-au lansat în octombrie 2011. Recent el a putut fi văzut în filmul lui Todd Phillips „Proiectul X”. De curând a finalizat filmările la „Get A Job” unde joacă alături de Bryan Cranston și Anna Kendrick, „The Spectacular Now” unde joacă alături de Shailene Woodley și „Two Night Stand” cu Analeigh Tipton și Kid Cudi. În prezent filmează „Relationship Status” cu Zac Efron și Michael B. Jordan.

Justin Chon (care îl interpretează pe Jeff Chang) va putea fi văzut în viitor în „From the Rough” unde joacă alături de doi actori nominalizați la Oscar, Taraji P. Henson și Michael Clarke Duncan. Printre proiectele viitoare se numără și „Detention of the Dead”, „Hang Loose”, „Rock Jocks”, „Innocent Blood” și rolul principal într-un scurt-metraj, „Jin”. Chon este cunoscut pe plan internațional mai ales datorită rolului Eric Yorkie din „Twilight”, „The Twilight Saga: Lună Nouă”, „The Twilight Saga: Eclipsa” și „The Twilight Saga: Zori de zi”.

În 2009, a jucat rolul secundar în producția Weinstein Company „Imigranții”. Filmul regizat de Wayne Kramer, îi are în distribuție pe Harrison Ford, Ray Liota și Ashley Judd. Actorul a mai putut fi văzut în comedia „Balls Out: The Gary Houseman Story” unde joacă alături de Sean William Scott. În plus, Chon a mai jucat și în comedia thriller, „Hack”.

Fanii serialelor TV cu siguranță și-l amintesc din serialele „Nickelodeon, „Just Jordan” și „Wendy Wu: Homecoming Warrior” de pe canalul Disney Channel.

Născut și crescut în sudul Californiei, părinții lui Chon au emigrat din Corea de Sud unde tatăl său era un cunoscut actor de film și televiziune, iar mama sa o pianistă de succes. Californian tipic, Chon a crescut făcând surf, skateboarding, jucând tenis și golf. Tânărului îi place și muzica, el cântă la chitară, vioară, pian și saxofon.

Skylar Astin (care îl interpretează pe Casey) a finalizat de curând filmările la comedia independentă „Cavemen”, unde joacă alături de Camille Belle.

Astin este cunoscut mai ales pentru rolul său din „Pitch Perfect”, alături de Anna Kendrick, Elizabeth Banks și Brittany Snow. Aici el joacă rolul lui Jesse, un student membru într-un cor de acappela. Anul trecut actorul a dat viață personajului animat “Roy” în producța Disney „Ralph Strică Tot”.

Astin a jucat rolul lui “John Roberts” în „Bine ați venit la Woodstock”, co-fondatorul Woodstock Ventures. „Bine ați venit la Woodstock” spune povestea evenimentelor întâmplate înainte, în timpul și după Festivalul de Muzică din anii 60. În 2008, actorul a jucat în comedia independentă Hamlet, care a fost foarte bine primită la Festivalul Sundance.

În televiziune Astin a apărut în seriale precum Doctor House, producția HBO „Fete” și „Love Bites”, producție NBC.

Rolul care i-a adus recunoașterea a fost cel al lui Georg, în 2006, pe scena de teatru, în piesa „Spring Awakening” care a câștigat 8 premii Tony și care spune povestea călătoriei unor studenți germani între New York și Los Angeles, în secolul al 19-lea.

Sarah Wright (care o interpretează pe Nicole) a descoperit actoria încă de la o vârstă fragedă, când a început să joace alături de trupe locale. La 14 ani a devenit model și cariera ei s-a dezvoltat după ce a fost descoperită la un concurs în 1999.

Sarah filmează în prezent pelicula regizată de Steve Brill și produsă de Lakeshore, „Walk of Shame” alături de Elizabeth Banks. Actrița a mai jucat și în „Iepurașul casei”, film produs de compania de producție a lui Adam Sandler, Happy Madison, unde joacă alături de Anna Faris, Kat Dennings și Emma Stone. De asemenea, Sarah a jucat în filmul de debut regizoral al lui Demi Moore, „Streak”, alături de Brittany Snow, Madeline Zima și Rumer Willis. Pe lista filmelor în care a mai jucat se numără și „Pe val” alături de Matthew McConaughey și „Touchback” alături de Kurt Russell.

Sarah Wright și-a făcut debutul la TV cu serialul regizat de Pam Brady și Will Gluck pentru canalul Fox „The Loop”, unde a jucat alături de Brett Harrison și Eric Christian Olsen. Actrița a apărut și în seriale precum „Nebunii de pe Madison Avenue”, „How I Met Your Mother” și „Finaluri Fericite”. Ea a jucat și în serialul „Mad Love” cu Tyler Labine, Judy Greer, Sarah Chalke și Jason Biggs, „Men at Work”, „Parks and Recreation”.

Recent ea a apărut în episodul pilot al serialului „Happy Valley” creat de Hilary Winston.

În iunie 2012 Sarah Wright s-a căsătorit cu iubitul său, actorul Eric Christian Olsen, la ferma familiei Olsen lângă Jackson Hole, Wyoming. Cei doi locuiesc lângă Los Angeles și au doi câini, pe nume Dakota și Delilah.

Jon Lucas şi Scott Moore (scenariști şi regizori) sunt cunoscuți pentru mega comedia „Marea mahmureală”, cu Bradley Cooper, Ed Helms și Zack Galifianakis. Scenariul le-a adus lui Lucas și Moore nominalizări pentru „Cel Mai Bun Scenariu Original” din partea Writers Guild of America (WGA) și Academia Britanică de Film (BAFTA). Câștigător al unui Glob de Aur în 2010 pentru „Cea Mai Bună Comedie”, „Marea mahmureală” a avut încasări de peste 460 milioane de dolari în întrega lume, fiind pe primul loc în topul comediilor cu acces restricţionat din toate timpurile…până când locul a fost luat de continuare sa, „Marea mahmureală II”.

Alte scenarii recente semnate de cei doi sunt „De Crăciun nu stăm acasă” cu Vince Vaughn și Reese Witherspoon; comedia romantică „Fantomele fostelor iubite”, cu Matthew McConaughey, Jennifer Garner și Michael Douglas; și „Dacă aș fi tu?” cu Ryan Reynolds și Jason Bateman. Primul lor film independent „Marele jaf” cu Patrick Dempsey și Ashley Judd, a avut premiera la Festivalul de film Sundance în Februarie 2012.

Lucas și Moore s-au cunoscut în 1999 când lucrau pentru Daniel Petrie Jr., scenaristul nominalizat la Oscar®, care a scris „Polițistul din Beverly Hills” și „The Big Easy” și de atunci lucrează împreună.

„Marea matoleală” reprezintă debutul lor regizoral.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Veronica Şerbănoiu in Cinema, Umor, Ştiri
Comenteaza! »