„Oameni şi zei” („Des Hommes et des Dieux”), care anul trecut a primit Marele Premiu al Festivalului de Film de la Cannes, va fi lansat în 4 martie 2011 şi în România. Regizat de Xavier Beauvois, deopotrivă regizor, scenarist şi actor, lungmetrajul are 11 nominalizări la Premiile César din acest an, considerate echivalentul francez al Premiilor Oscar, fiind pelicula cu cele mai multe nominalizări din 2011. În prima săptămână, „Oameni şi zei” va rula în cinematografele Hollywood Multiplex şi Studio din Bucureşti, urmând ca mai departe să ajungă în toată ţara.
Începând de vineri, 4 martie 2011, filmul de acţiune „Mecanicul” („The Mechanic”) va rula în cinematografele bucureştene Hollywood Multiplex Bucureşti Mall, Movieplex Cinema City Cotroceni şi Sun Plaza, precum şi în reţeaua Cinema City din Baia Mare, Arad şi Bacău. Cu o distribuţie formată din Jason Statham, Ben Foster, Donald Sutherland şi Tony Goldwyn, şi cu o regie semnată de Simon West, thrillerul ne confruntă cu complicatul labirint al asasinatelor plătite, unde cea mai mică greşeală poate fi fatală.
Pe 3 martie 2011 are loc la sala Studio a Teatrului Odeon premiera oficială a spectacolului „Micul Prinţ”, pus în scenă de Carmen Lidia Vidu după celebra poveste a lui Antoine de Saint-Exupery, într-o scenografie de Constantin Ciubotariu.
Clapele albe ale unui pian, uitat, bat sunete care îmi şoptesc: – la dana portativului muzicii vieţii, pot ancora suflete, sunete – valuri, aduse dinspre larg de dincolo de orizont. Am început să le duc dorul înspre viitor. Curatul nu-mi poate alunga, încă, gunoiul celor care-mi murdăresc prezentul. Nu pot să încep să astup fundul gropii vieţii mele, de jos în sus. De ce să ne îngropăm singuri înaite de-a ne fi născut, strigă cei care nu vor drumul neatului. Copii de dinaintea dragostei şi iubirii nu vor să mai fie. Monştrii le iau dreptul la viaţă. La vămile intrării bucuriei, îngeri negri în sutane şi cu inimi de piatră, vămuiesc suflete, împuţinându-le.
Pe tronuri de judecată, stau cruci întoarse spre gropa vieţii. Balanţa lor stă şchioapă într-un picior! Sunt sunete multe pe care nu mai vreau să le mai ascult, sunete oarbe, negre. Pe imagini care îmi scot ochii, guri hâde, strâmbe, guri care poruncesc sentinţe inegale şi care rănesc libertatea noastră, vopsesc cu bidineaua în alb, oamenii întunericului, cărora le deschid libertatea spre lumea lor, întoarsă împotriva luminii. Murim încet şi câte puţin. De ce trebuie să-i ascult prin ceea ce-au fost, cu-un ieri întunecat, printr-un prezent care îmi ia lumina viitorului? Nu-mi doresc predestinare care să intersecteaze drumuri fără sens şi pe care nu viaţa mi le pune în cale. Mă întreb de ce şi pentru ce? Linia existenţei nu-mi moare în întunericul voit de alţii!
„Copiii sunt bine mersi” („The Kids Are All Right„) e o comedie simpatică şi inteligentă, despre o căsnicie pe care, în general, suntem tentaţi să o credem neobişnuită, în care însă descoperim cu uimire că problemele sunt aceleaşi ca în oricare altă familie. Filmul merită văzut, deşi din timp în timp mi s-a părut că acţiunea e mult diluată şi trenează fără să ofere suficiente motive de reflecţie, dar jocul actorilor este excepţional, iar expresia sentimentelor în gesturile lor a reuşit să mă prindă. Dincolo de o oarecare suspiciune (personală) cu privire la găsirea unei soluţii care să se conformeze unei political correctness de care azi ascultă întreaga lume, finalul readuce pacea şi lămureşte lucrurile între oameni frumoşi, armonioşi, care s-au găsit şi au crescut minunat împreună, a căror viaţă poate fi considerată împlinită.
Poate cele mai cunoscute cuvinte ale lui Sherlock Holmes sunt „Elementary my dear Watson” („Elementar, dragul meu Watson”). Acest cuvânt – elementary – era o formulă răspândită în Anglia Victoriană. Totuși, personajul Sherlock Holmes, aşa cum l-a creat Sir Arthur Conan Doyle, nu a rostit-o niciodată în vreuna din aventurile sale. Deși a zis de câteva ori „My dear Watson”, cel mai apropiat de a pronunța această expresia a fost în „Adventure of a Crooked Man”, când Holmes răspunde l-a exclamația lui Watson prin: „Elementary”.
Ceea ce a făcut posibilă asocierea acestei formule cu personajul a fost ecranizarea din 1929, când pentru prima dată expresia e folosită în forma ei cunoscută. Se poate să se fi dorit prin aceasta crearea unei aure în jurul personajului, care să-l facă și mai memorabil, prin asocierea lui cu o expresie deja răspândită.
Încarc...
2 voturi