3 martie 2011

Mecanicul

Începând de vineri, 4 martie 2011, filmul de acţiune „Mecanicul” („The Mechanic”) va rula în cinematografele bucureştene Hollywood Multiplex Bucureşti Mall, Movieplex Cinema City Cotroceni şi Sun Plaza, precum şi în reţeaua Cinema City din Baia Mare, Arad şi Bacău. Cu o distribuţie formată din Jason Statham, Ben Foster, Donald Sutherland şi Tony Goldwyn, şi cu o regie semnată de Simon West, thrillerul ne confruntă cu complicatul labirint al asasinatelor plătite, unde cea mai mică greşeală poate fi fatală.



Arthur Bishop (interpretat de Jason Statham) este un „mecanic”, un asasin de elită cu un cod de onoare strict şi cu un talent unic pentru eliminarea ţintelor. Este o slujbă care necesită profesionism desăvârşit şi o detaşare absolută, iar Bishop e cel mai bun din breaslă. Dar când mentorul şi prietenul său apropiat, Harry (interpretat de Donald Sutherland), este ucis, Bishop îşi pierde orice urmă de detaşare. Următoarea lui misiune e una autoimpusă: vrea să-i vadă morţi pe cei responsabili de crimă.

Misiunea lui devine şi mai complicată când fiul lui Harry, Steve (interpretat de Ben Foster), îl abordează, având în minte aceeaşi idee şi fiind ferm decis să înveţe meserie de la Bishop. Bishop a acţionat întotdeauna singur, dar nu-l poate refuza pe fiul lui Harry. Un asasin profesionist foarte metodic îşi ia un ucenic impulsiv, aruncând-ul în universul său mortal. Dar în timp ce-i urmăresc pe vinovaţi, înşelăciunile ies la iveală, iar cei angajaţi să rezolve probleme devin ei înşişi o problemă.

Filmul

Crearea unei versiuni noi pentru un film clasic în genul său, realizat în ’72, cu Charles Bronson în rolul principal, a fost o experienţă incredibilă şi de neuitat pentru producătorii David Winkler şi Bill Chartoff – asta în parte datorită faptului că părinţii lor, legendara echipă de producători Irwin Winkler şi Robert Chartoff, au realizat filmul original, iar acum au contribuit ca producători executivi la noua versiune. După 15 ani de lucru la acest proiect, scopul fiilor de a readuce povestea înapoi pe marele ecrane a fost atins.

Mecanicul nu e primul film la care au lucrat împreună cu taţii lor. În 2006, ei au produs împreună Rocky Balboa, cel mai recent film din faimoasa serie lansată de părinţii lor în anii ’70. Dar, de-a lungul anilor, ei au păstrat o afinitate specială pentru acest proiect.

“Filmul din 1972 Mecanicul a impus un nou sub-gen: cel al asasinului profesionist,” remarcă Bill Chartoff. “A fost interesant să lucrăm la acest thriller care să ducă ulterior la crearea mai multor filme despre asasini profesionişti. David şi cu mine am spus întotdeauna că scenaristul Lewis John Carlino, care a scris şi The Great Santini, precum şi multe alte filme, a creat o poveste unică şi un nou tip de erou, prin personajul lui Arthur Bishop.”

După cum îşi aminteşte Irwin Winkler, personajul Arthur Bishop a fost prrincipalul factor care i-a motivat să accepte proiectul original, acum aproape 40 de ani. “Carlino ne-a trimis scenariul, iar Bob şi cu mine i-am răspuns imediat. Bishop era un personaj original, mai ales pentru acea epocă: un asasin profesionist singuratic, care caută contactul cu oamenii, compania lor. Îşi ia un ucenic, dar, în final, nevoia lui de a duce o viaţă normală, completă, îi va aduce pierzania.”

Deşi filmul original a avut succes (mai ales pe piaţa internaţională), el nu a obţinut statutul de clasic al genului decât câţiva ani mai târziu. În anii ’70, filmele nu aveau, ca acum, o viaţă foarte lungă, după ce erau lansate în cinematografe. Abia când au apărut televiziunea prin cablu şi DVD-urile, Mecanicul a fost vizionat de mai mulţi oameni şi aşa s-a format un club solid şi tot mai mare de admiratori.

“Oamenii veneau la mine şi la Bob să ne spună că abia descoperiseră acest film şi se întrebau dacă ne-am gândit cumva să facem o versiune modernă,” îşi aminteşte Irwin Winkler. “Am fost sincer surprinşi de interesul lor, pentru că aproape că uitasem cu totul de acest film.”
Dar reacţia nu putea fi negată aşa că, la 15-20 de ani de la filmarea originalului, cei doi producători s-au trezit făcând echipă cu fiii lor pentru a crea ceea Irwin Winkler numeşte “reinventarea” versiunii din 1972.

Primul punct pe ordinea de zi a fost scenariul.

După ce primele versiuni s-au îndepărtat prea mult de intriga iniţială (începând să aducă mai degrabă a film de suspans cu spioni), producătorii au revenit asupra motivaţiei originale, şi anume relaţia dintre Arthur Bishop şi ucenicul său, Steve McKenna.

În film, mentorul şi prietenul apropiat al lui Bishop, Harry McKenna, este ucis, iar moartea lui are un efect profund asupra eroului. La rându-i, el acceptă să-l pregătească pe fiul înstrăinat al lui Harry, Steve, care e la fel de însetat de răzbunare şi doreşte să fie asasin profesionist.

“Este clasica relaţie dintre mentor şi protejatul său. În anumite privinţe, seamănă cu relaţia dintre tată şi fiu: e o relaţie cu mai multe substraturi, cu multe complicaţii, dar şi cu un aspect mitologic şi freudian,” spune Bill Chartoff. “Acest raport între personaje a ridicat filmul original deasupra filmelor de acelaşi gen din acea epocă şi a făcut ca, până şi azi, Mecanicul să rămână un thriller de acţiune captivant.”

Relaţia dintre Arthur Bishop şi Steve McKenna va rămâne în centrul filmului, dar alte elemente vor fi aduse la zi, pentru ca filmul să poată fi preţuit de publicul modern, care are expectative diferite de la un thriller de acţiune faţă de publicul anilor ’70.

“Filmele din anii ‘70 se bazau mult pe atmosferă,” remarcă Bill Chartoff. “Publicul de azi se aşteaptă să vadă o dramă logică, bine argumentată.”

Odată ce scenariul a început să capete formă, următorul pas a fost să găsească un regizor capabil să facă un film de acţiune, fără să scape din vedere personajele. Intră în scenă Simon West!

“Nu mai văzusem filmul original. Ceea ce m-a atras la proiect a fost premisa sa,” spune West. “Au fost multe filme cu asasini profesionişti de-a lungul anilor, dar acesta e diferit, pentru că asasinul face ca fiecare crimă să pară un accident. Nu împuşcă oamenii, nu-i aruncă în aer, nu e ceva evident. Complexitatea aceasta face ca povestea să fie mai ingenioasă şi mai inteligentă. Arthur Bishop îşi cunoaşte meseria foarte bine, dar nu e nemilos, ceea ce mi s-a părut foarte atrăgător.”

Din perspectiva producătorilor, West era o alegere naturală pentru acest proiect. Filmografia sa include: Con Air, The General’s Daughter şi Lara Croft: Tomb Raider, demonstrând cu uşurinţă că ştie să facă un film de acţiune, dar ştie şi să dezvolte un personaj. „Genul ăsta de film e realmente punctul forte al lui Simon,” spune Bill Chartoff.
“Din clipa în care Simon s-a alăturat echipei, a investit mult timp şi mult efort în definirea personajelor,” continuă Chartoff. “Pentru el era foarte important ca personajele să fie complexe, nu simple caricaturi. Voia să fie abordabile, să aibă motivaţii care să dea credibilitate intrigii şi poveştii.”

West l-a considerat pe Bishop extrem de accesibil, mai ales în ceea ce priveşte cariera. “Bishop a ajuns la un moment în viaţa sa când e cel mai bun în ceea ce face, dar nu mai e aşa de sigur că îi place ceea ce face. Cred că mulţi oameni se regăsesc în această dilemă.”

Bishop trebuia să stârnească simpatia, dar să aibă şi aerul unui asasin inegalabil, de elită, un adevărat „mecanic”. După cum spune Bill Chartoff, “nu sunt mulţi actori în zilele noastre care să-i poată călca pe urme lui Charles Bronson.” era crucial să găsească actorul ideal pentru rolul principal.

Distribuţia

Jason Statham (care îl interpretează pe Arthur Bishop) s-a născut în Sydenham, England şi iniţial s-a remarcat ca unul dintre cei mai buni scufundători din echipa naţională britanică, ajungând să fie chiar pe locul 12 în lume. Pe când se antrena la faimosul Crystal Palace National Sports Center din London, echipele de filmare şi fotografii l-au remarcat ca pe un nou talent, aşa că în final s-a întâlnit cu producătorii executivi ai filmului Lock, Stock şi Two Smoking Barrels. Statham s-a întâlnit apoi cu regizorul filmului, Guy Ritchie, care i-a oferit primul său rol, unul dintre personajele principale din acel film.

Statham a reluat colaborarea cu Ritchie în Snatch, în care a jucat cu Brad Pitt şi cu Benicio Del Toro. În 1992, Statham a fost distribuit de regizorul francez Luc Besson în rolul principal din The Transporter. După acest film, el a jucat rolul lui Handsome Rob din filmul lansat în vara lui 2003 The Italian Job, film regizat de F. Gary Gray, apoi a acceptat rolul personajului dependent de adrenalină în filmul de acţiune Crank. Statham a reluat rolul lui Frank Martin din Transporter 2, şi a colaborat din nou cu Jet Li în War.

În 2008, Statham a jucat în filmul lui Roger Donaldson, The Bank Job, o peliculă mult admirată de critici, cu un scenariu inspirat de povestea adevărată a jafului unei bănci din Baker Street, din Londra, în 1971. Statham a mai jucat rolul principal în remake-ul filmului Death Race, înainte de a apărea îmn al treilea film din seria The Transporter şi în al doilea film din seria Crank, Crank 2: High Voltage.

Recent, Statham a avut unul dintre rolurile principale, într-o distribuţie înţesată de staruri, în filmul de succes al verii lui 2010, The Expendables, film regizat de Sylvester Stallone, care a avut şi unul dintre rolurile principale. Recent, a încheiat filmările la thrillerul de acţiune The Killer Elite, alături de Robert De Niro.

Ben Foster (care îl interpretează pe Steve McKenna) continuă să se remarce ca unul dintre actorii cu cea mai mare mobilitate din generaţia sa. Printre rolurile sale în televiziune se numără cel din faimosul “Freaks şi Geeks” , în care a jucat rolul retardatului elev Eli şi rolul lui Russel, iubitul bisexual al lui Claire Fisher din seria “Six Feet Under”.

În 2007, Foster a avut rolul principal în filmul lui Nick Cassavetes Alpha Dog interpretând un neo-nazist dependent de metamfetamină. În 2008, a impresionat criticii şi publicul deopotrivă cu inspirata sa interpretare a personajului “Charlie Prince”, renegatul din filmul lui James Mangold 3:10 to Yuma.

În 2009, a jucat cu Woody Harrelson şi cu Samantha Morton în filmul apreciat de critică al lui Oren Moverman The Messenger. El a reuşit o emoţionantă interpretare a rolului unui soldat care se străduieşte să se adapteze la viaţa civilă, după ce revine din Irak.

Pe lângă rolul din Mecanicul, Foster are o altă premieră în ianuarie, în filmul Here, regizat de Braden King; este primul film de lung metraj, vorbit în limba engleză care va fi filmat în întregime în Armenia şi a fost deja inclus în competiţie la Festivalul de la Sundance din ianuarie 2011.

În prezent, Ben Foster filmează la pelicula Rampart, în care face din nou echipă cu regizorul şi scenaristul Oren Moverman şi cu actorul Woody Harrelson, care, la rându-i, îşi face debutul ca producător de film. În februarie, el va aărea alături de Mark Wahlberg în filmul produs de Universal, Contraband.

Donald Sutherland (care îl interpretează pe Harry McKenna) este un actor legendar, cunoscut pentru interpretările sale memorabile într-o vastă gamă de roluri, în filme clasice precum M*A*S*H, The Dirty Dozen, Klute, Ordinary People, Kelly’s Heroes, Fellini’s Casanova, The Eye of The Needle, 1900, The Invasion of the Body Snatchers, Animal House şi în 250 de alte pelicule.

Cel mai recent, el a jucat cu Jamie Bell şi cu Channing Tatum în filmul lui Kevin Macdonald The Eagle, o adaptare după îndrăgitul roman pentru copii al lui Rosemary Sutcliff, The Eagle of the Ninth, un film despre un centurion roman, a cărui acţiune se desfăşoară în Britania secolului al doilea. El a jucat cu Colin Firth în Horrible Bosses, film lansat în septembrie şi a încheiat filmările la Sofia, film în care joacă şi Christian Slater şi în care, aproape miraculos, personajul lui Sutherland supravieţuieşte.

Născut în New Brunswick, Canada, Sutherland a crescut în Nova Scotia, de unde a plecat la 17 ani, decis să devină actor, deşi nu călcase în viaţa lui într-un teatru. El a studiat actoria la University of Toronto.

Succesul său la Hart House Theatre, teatrul patronat de universitate, l-a făcut să ajungă la Londra, unde au urmat alţi ani de pregătire, apoi ucenicia vreme de un an, cu un repertoriu îndrăzneţ, la teatrul din Perth, în Scoţia, urmate de roluri în diverse piese jucate pe tot cuprinsul insulelor britanice..

Juca în ‘The Spoon River Anthology’ la Royal Court Theater din London când Warren Kiefer a venit în culise şi l-a invitat să vină la Roma, să filmeze Il Castello di Vivi Morti. Kiefer i-a dat primul său rol într-un film artistic, precum şi numele pentru fiul său.

Ca un canadian cu accent nord-atlantic, Sutherland a avut ocazia să fie unul dintre cele şase personaje mai puţin importante din clasicul film de război, The Dirty Dozen (1967). În film au jucat Lee Marvin, Charles Bronson, John Cassavetes, Telly Savalas şi Jim Brown, iar când Clint Walker i-a spus regizorului Robert Aldrich în timpul unei repetiţii că nu i se părea cinstit ca el, un star hollywoodian, ce juca rolul unui indian american, să apară într-o scenă stupidă în care să se dea drept general în faţa lui Robert Ryan, Aldrich s-a uitat la restul actorilor şi i-a zis lui Donald: ‘Tu, ăla cu urechi mari, joci scena asta!’ Urechile mari sale lui Sutherland s-au ciulit când a auzit asta, iar interpretarea lui din acea scenă i-a schimbat viaţa.

Ingo Preminger a văzut scena şi i-a oferit rolul într-un film pe care voia să-l producă, după un roman ale cărui drepturi de autor abia le cumpărase. Nu exista regizor, nici scenariu, nici alţi actori nu fuseseră contactaţi. Sutherland a acceptat pe loc. Romanul era scris de Richard Hooker. Titlul romanului era M*A*S*H.

Sutherland a filmat la ferma Fox, cu Elliott Gould, Bobbie Duvall, Sally Kellerman şi Tom Skerritt, în regia lui Robert Altman. Filma Kelly’s Heroes în Iugoslavia, împreună cu Clint Eastwood când M*A*S*H a fost lansat în San Francisco. Viaţa lui s-a schimbat din nou.

Acest film e considerat azi un clasic şi unul dintre cele mai bune filme ale anilor ’70.

Sutherland a jucat apoi într-un alt clasic, filmul lui Alan Pakula, Klute, în care a jucat cu buna lui prietenă, Jane Fonda, un film de suspans despre o prostituată din New York a cărei prietenă e ucisă în mod misterios. Sutherland joacă rolul unui poliţist dintr-un oraş provincial care vine la New York să rezolve acest caz. Ambii actori au fost lăudaţi de critici pentru jocul lor, iar Fonda a câştigat Oscarul pentru cea mai bună actriţă.

A jucat apoi în Don’t Look Now cu Julie Christie, film realizat la Veneţia. Nic Roeg a fost regizorul, iar Sutherland l-a numit după el pe cel de-al doilea fiu al său. Filmul Don’t Look Now este considerat impecabil din absolut toate privinţele. Sutherland a acceptat un rol secundar, la jumătatea anilor ’70. Acel rol avea să devină cel mai faimos şi cel care i-a adus cea mai mare admiraţie din partea criticii. Este vorba de rolul criminalului lider fascist din filmul epic al lui Bernardo Bertolucci, 1900 (1976).

A rămas în Italia pentru câţiva ani, lucrând cu maestrul Federico Fellini, vcare îl alesese pe Sutherland pentru rolul principal din ‘Casanova’. Filmările au durat 14 luni, iar Fellini a declarat că acela e filmul său preferat. .

Într-un alt rol secundar, din acea perioadă, Sutherland a fost profsorul consumator de marijuana din comedia clasică Animal House (1976), filmul care l-a impus pe regizorul John Landis. Pentru acel rol, Sutherland a filmat un singur weekend, în Oregon, el fiind simultan angajat într-o colaborare cu Phil Kaufman’s la remakeul perfect după Invasion of the Body Snatchers.

Sutherland a fost tatăl lui Robert Redford, în filmul premiat cu Oscar, Ordinary People (1980), a jucat rolul spionului nazist în The Eye of the Needle, peliculă inspirată de romanul de succes al lui Ken Follett, şi a jucat rolul profesorului care se luptă cu politica de apartheid în Africa de Sud, în filmul The Dry White Season, film în care a mai jucat şi Marlon Brando.

În controversatul film al lui Oliver Stone, JFK (1991) Sutherland a jucat rolul teribilului Mister X, inspirat de o persoană reală, Fletcher Prouty, un informator anonim care a oferit date importante despre maşinaţiunile politice care au marcat asasinatul preşedintelui Kennedy.

A jucat rolul tatălui lui Nicole Kidman, în Cold Mountain (2003) şi al lui Charlize Theron în drama The Italian Job (2003). Sutherland a oferit interpretări memorabile în filmele Land of the Blind (2006) şi Reign Over Me (2007).

Vorbind despre filmele sale, el spune că, întotdeauna, sunt marcate de moarte. În general moartea lui. Se pregăteşte pentru aceste roluri aşa cum toceşte un student pentru examenele finale. Iar viaţa merge mai departe.

Tony Goldwyn (care îl interpretează pe Dean Sanderson) adoră combinaţiiele diverse. În prezent, apare pe Broadway, în rolul principal din remake-ul musicalului “Promises, Promises,” asta după ce a lansat ultimul film regizat de el, Conviction, cu Hilary Swank şi cu Sam Rockwell. Filmul, lansat de Fox Searchlight, Conviction este povestea adevărată a lui Betty Anne Waters, o mamă celibatară care porneşte într-o cruciadă de 18 ani, pentru a dovedi că fratele său fusese în mod nedrept condamnat la închisoare pe viaţă, pentru crimă. La fel ca şi lupta personajului, a fost nevoie de multă persistenţă din partea lui Goldwyn pentru a reuşi să facă acest film. La nouă ani după ce a auzit povestea lui Kenny Waters la emisiunea “Dateline,” filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Toronto, în 2010. Conviction a primit premiul pentru cel mai bun film la Festivalul de la Boston şi a primit premiul pentru „libertatea de exprimare”, din partea Asociaţiei Naţionale a Criticilor de Film.

Goldwyn a debutat sub auspicii bune, cu filmul A Walk on the Moon în care au jucat Diane Lane şi Viggo Mortensen. Filmul a avut premiera la Festivalul de la Sundance şi a fost bine primit de critică. Acesta e un alt rezultat al perseverenţei sale. Goldwyn citise scenariul Pamelei Gray cu cinci ani înainte şi a fost nevoie de mai multe variante până Dustin Hoffman a decis să se implica ca producător şi să obţină finanţare pentru acest proiect. Întâmplător, Gray scrisese scenariul pentru teza de absolvire a UCLA Film School, apoi a câştigat pentru acelaşi scenariul prestigiosul Samuel Goldwyn Writing Award – premiu instituit chiar de bunicul partern al lui Goldwyn, legendarul producător de filme.

Goldwyn a mai lucrat ca regizor la The Last Kiss inspirat de filmul lui Gabriele Muccino L’Ultimo Bacio şi la comedia romantică Someone Like You. pentru micul ecran, Goldwyn a regizat episoade din seriale prestigioase ca “Justified,” “Damages,” “Dexter,” “The L Word,” “Law & Order,” “Grey’s Anatomy,” “Private Practice” şi “Without A Trace.”

Ca actor, Goldwyn a atras atenţia publicului când a interpretat rolul negativ în filmul cu mare succes de casă, Ghost. Au urmat apariţii în numeroase alte filme, printre care The Pelican Brief cu Julia Roberts şi Denzel Washington, Kiss The Girls, filmul lui Oliver Stone Nixon, The Substance of Fire, The Last Samurai cu Tom Cruise şi recdentul remake realizat de Wes Craven după clasicul The Last House on the Left. De asemenea, şi-a împrumutat vocea pentru filmul de animaţie realizat de Disney, Tarzan.

Rolurile sale din televiziune includ: “The Good Wife,” “Dexter,” “Law & Order: Criminal Intent,” “Cuout A Trace,” “The L Word,” the HBO Mini-Series “From The Earth To The Moon,” “Frasier,” “Murphy Brown” şi “Designing Women,” în care a interpretat în mod emoţionant un bolnav de SIDA, pentru prima dată la o oră de vârf a televiziunii americane.

Goldwyn şi-a început cariera actoricească pe scenă, jucând mai multe sezoane la Williamstown Theater Festival. La New York a jucat în “The Water’s Edge” la 2nd Stage Theater, “The Dying Gaul” la Vineyard Theater, “Holiday” pusă în scenă la The Circle in the Square, alături deLaura Linney, “Spike Heels” cu Kevin Bacon la 2nd Stage, “The Sum of Us” la Cherry Lane Theater, pentru care a primit Obie Award şi “Digby” la Manhattan Theater Club.

Mini Anden (care o interpretează pe Sarah) s-a născut în Stockholm, Suedia. Este una dintre cele mai faimoase top-modele din lume, apărând pe copertele revistelor Vogue, Elle, Arena şi Cosmopolitan, înainte de a deveni o apreciată actriţă de film şi televiziune.

Cele mai recente roluri ale lui Anden sunt în filmele G-Force, My Best Friend’s Girl, Tropic Thunder, Prime, şi Ocean’s Twelve.

În televiziune, a avut roluri recurente în serialele “Chuck,” “CSI: Miami,” “My Boys” şi “Dirt.” De asemenea, a apărut regulat în “Fashion House” şi a avut roluri episodice în seriale ca “Nip/Tuck,” “Entourage,” “Rules of Engagement,” “Ugly Betty,” “Shark,” “Monk,” şi “Knight Rider.”

Realizatorii

Simon West (regizor), un cineast britanic, a început să lucreze la BBC, în Londra, ca editor. Apoi a început să regizeze reclame, reuşind să câştige o mulţime de premii pentru acest gen. printre filmele artistice regizate de West se numără Con Air, The General’s Daughter, Lara Croft: Tomb Raider şi When a Stranger Calls (2006 remake), fiecare dintre acestea având încasări interne de peste 100 de milioane de dolari, unele cu încasări record în ziua lansării lor.

West a fost producător executiv la filmul nominalizat la Oscar şi foarte apreciat de critici, Black Hawk Down.

În plus, compania de televiziune a lui West a produs mai multe sriale de mare succes, “Keen Eddie”, pentru FOX, “Close to Home” pentru CBS şi iar pentru FOX, “Human Target.”

Richard Wenk (scenarist) este faimos pentru scenariul filmului de acţiune în care joacă Brice Willis, 16 Blocks, film regizat de Richard Donner. Wenk a mai scris şi regizat şi comedia romantică produsă de United Artists Just the Ticket cu Andy Garcia şi Andie MacDowell. Debutul său regizoral a fost filmul produs de New World Pictures, Vamp pentru care tot el a scris şi scenariul.

Pe lângă scenariu şi regie, el se implică şi în partea de producţie, în televiziune. Wenk a fost coproducător pentru filmul Twentieth Century Fox The Girl Next Door cu Emile Hirsch şi Elisha Cuthbert.

Wenk a scris scenariul şi a colaborat la realizarea a numeroase alte filme produse de marile studiouri. În prezent, el locuieşte la Los Angeles.

Lewis John Carlino (scenarist) a scris scenariul original al filmului din 1972, The Mechanic, în care a jucat Charles Bronson.

Carlino este cunoscut atât ca regizor cât şi ca scenarist al unor filme din anii ’70, cu mare succes la critică, precum The Great Santini, pentru care Robert Duvall şi Michael O’Keefe rau fost nominalizaţi la Oscar. El a mai scris şi Resurrection, film care le-a adus lui Ellen Burstyn şi lui Eve Le Gallienne nominalizări la Oscar, în acelaşi an. El a fost nominalizat la Oscar pentru I Never Promised You a Rose Garden, după care a scris scenariul la Haunted Summer şi The Sailor Who Fell from Grace cu the Sea, film pe care l-a şi regizat şi în care au jucat Kris Kristoferson şi Sarah Miles. Carlino a regizat Class în 1983.

Carlino a scris primul scenariu pentru Seconds (1966), regizat de John Frankenheimer, în care a jucat Rock Hudson. Alte filme memorabile la care a colaborat ca scenarist sunt controversatul The Fox, regizat de Mark Rydell, The Brotherhood, cu Kirk Douglas, şi Crazy Joe, cu Peter Boyle.

Carlino a lucrat şi pentru televiziune, începând cu episoadele seriilor , “CBS Repotoire Workshop” şi “Route 66.” A făcut filme pentru televiziune, printre care mult-lăudatele “Honor Thy Father,” “In Search of America,” “A Reflection of Fear” şi “Where Have All the People Gone,” precum şi serialul “Doc Elliot,” creat chiar de el.

David Winkler (producător) a produs Rocky Balboa, în 2006, în care a jucat şi care a fost regizat de Sylvester Stallone. Winkler a mai regizat şi două filme de televiziune pentru The Lifetime Channel: “The Obsession,” aun thriller a cărui acţiune se desfăşoară în lumea baletului, şi “A Daughter’s Conviction,” o dramă misterioasă despre o tânără femeie care vrea să o disculpe pe mama ei de acuzaţia de crimă. În plus, Winkler a regizat un episod din drama “Blood Ties” pentruLifetime.

Winkler a fost producător executiv pentru miniseria produsă de Sci-Fi Channel în 2007, “Chariots of the Gods,” inspirată de documentarul şi cărţile de succes scris de Erik von Daniken.

Winkler şi-a început cariera ca scenarist pentru Sony Pictures, Universal Pictures, Imagine Entertainment şi RKO Films. Debutul regizoral l-a făcut cu Finding Graceland, în care au jucat Harvey Keitel şi Bridget Fonda.

În 2005, Winkler a regizat Devour, un horror supranatural, în care au jucat Jensen Eackles şi Shannon Sossamon, filmul fiind produs de Sony Pictures Entertainment.

El a mai regizat şi filmul de 30 de minute, Judgement, în care au jucat Matthew McConaughey şi Ileanna Douglas, şi a regizat mai multe episoade din seria SF realizată de Showtime “Odyssey 5,” şi din seria realizată de Columbia/Tri-Star/USA Network “The Net.”

Bill Chartoff (producător) lucrează în industria de film de la 15 ani.

Recent, el a produs filmul de mare succes comercial, Rocky Balboa, în care a jucat şi care a fost regizat de Sylvester Stallone.

Chartoff a absolvit New York University Film School şi are un masterat în regie de film de la American Film Institute, din Hollywood, California. Pe când era student la NYU şi la AFI, Chartoff a scris şi a regizat mai multe filme premiate la diverse concursuri: Morris, Duet, You Bet Your Life şi multi-premiatul Colored Balloons.

Chartoff a deţinut poziţii variate, colaborând la realizarea unor filme importante, precum Raging Bull, al lui Martin Scorsese, filmul lui Costa Gavras, Music Box, filmul lui Sylvester Stallone Rocky IV, filmul regizat de Walter Hill, Extreme Prejudice, Guilty By Suspicion în regia lui Irwin Winkler’s şi filmul lui John Boorman, In My Country (aka Country of My Skull). A lucrat în echipa de editori ai filmului premiat cu Oscar, Raging Bull şi al filmului lui Kauffmann, The Right Stuff.

Ca scenarist, Chartoff a scris The Day They Stole the Mona Lisa, regizat de Mike Medavoy, produs de Phoenix Film şi de Columbia/Tri-Star, Killing the Second Dog, p0entru KTG Productions şi Chasing the Dragon produs de Shanghai Film Studio.

Rene Besson (producător) a lucrat mult cu Millennium Films în ultimii câţiva ani. Recent, Besson a produs filmul Trespass, cu Nicholas Cage şi Nicole Kidman, regizat de Joel Schumacher; a fost producător executiv la Stone, în care au jucatRobert De Niro şi Edward Norton. Înainte de a lucra cu Millennium, el a produs filmul Imaginary Heroes, cu Sigourney Weaver.

În prezent lucrează la filmul Drive Angry, cu Nicolas Cage, şi la post-producţia filmului Medallion regizat de Simon West, precum şi la filmul Playing The Field cu Gerard Butler, care va fi regizat de Gabriele Muccino.

Irwin Winkler (producător executiv), într-o carieră pe cât de admirată, pe atât de desăvârşită, se bucură de o reputaţie deosebită în industria filmului, ca unul dintre cei mai progresişti şi mai admiraţi realizatori. Filmele sale au primit 12 premii Oscar, din 45 de nominalizări, inclusi nominalizări pentru cel mai bun film. Este un record unic în Hollywoodul zilelor noastre. Winkler a primit premiul Oscar pentru cel mai bun film în1976 pentru Rocky, filmul în care a jucat Sylvester Stallone. Winkler a mai fost nominalizat la Oscar pentru Raging Bull, The Right Stuff şi Goodfellas, iar filmul They Shoot Horses, Don’t They? a adunat nu mai puţin de nouă nominalizări. Winkler este sinhgurul producător cu trei filme pe lista realizată de Institutul American de Film „Cele mai bune 100 de filme ale tuturor timpurlor”.

În December 2006, al şaselea film din seria Rocky, Rocky Balboa, a fost lansat în cinematografe. Winkler a fost producător executiv, fii săi, Charles şi David fiind producătorii capitolului final din această serie. Filmul a avut recenzii entuziaste şi încasări de peste 100 de milioane de dolari. Cel mai nou film produs Winkler este drama provocatoare Home of the Brave, în care au jucat Samuel L. Jackson, Curtis “50 Cent” Jackson, Jessica Biel şi Brian Presley. Winkler a regizat şi a produs acest film care urmăreşte strădaniile a patru soldaţi de a se readapta la viaţa normală, după ce au luptat vreme îndelungată în Irak. Filmul a fost filmat în Maroc şi Spocane, Washington şi a fost lansat de MGM în primăvara anului 2007.

Winkler a regizat şi DE-LOVELY, o dramă muzicală bazată pe viaţa legendarului compozitor Cole Porter, care a obţinut o nominalizare la Golden Globe graţie interpretărilor lui Kevin Kline şi Ashley Judd. La film au colaborat voci faimoase ale scenei pop şi rock contemporane: Sheryl Crow, Alanis Morissette, Elvis Costello, Robbie Williams, Natalie Cole şi Diana Krall, toţi interpretând clasicele melodii ale lui Cole. DE-LOVELY a fost ales pentru încheierea serii de gală la Festivalul de la Cannes din 2004 şi c primit recenzii apreciative în toată lumea.

Winkler a mai produs şi regizat filmul Life as a House, în care au jucat premiaţii cu Oscar Kevin Kline, Kristin Scott-Thomas, Mary Steenburgen, Hayden Christensen şi Jena Malone; The Shipping News, inspirat de romanul câştigător al premiului Pulitzzer scris de E. Annie Proulx, în care au jucat Kevin Spacey, Julianne Moore, Judi Dench şi Cate Blanchett, filmul fiind regizat de Lasse Hallstrom; precum şi thrillerul Enough, cu Jennifer Lopez, Billy Campbell, Juliette Lewis şi Noah Wylie, regizat de Michael Apted.

Winkler a debutat ca regizor în 1989 cu Guilty By Suspicion, o dramă scrisă de el despre regizorii puşi la index din perioada mccarthystă. În film au jucat Robert DeNiro, Annette Bening, Patricia Wettig şi Martin Scorsese, şi a avut un impact profund în SUA şi în străinătate, ajungând să reprezinte în mod oficial Statele Unite la Festivalul de la Cannes din acel an.

Al doilea film regizat de Winkler a fost Night şi the City, inspirat de filmul noir al lui Jules Dassin din 1950. În acest film, Winkler a colaborat iar cu Robert DeNiro (pentru a şaptea oară) şi cu Jessica Lange (care a fost nominalizată la Oscar pentru rolul ei din filmul produs de Winkler în 1989 Music Box). Filmul a atras admiraţia criticilor şi a închis Festivalul de filmd e la New York în 1992.

Winkler a produs şi regizat drama romantică At First Sight (1999), cu Val Kilmer şi câştigătoarea Oscarului Mira Sorvino, precum şi thrillerul de suspans The Net, cu Sandra Bullock. The Net a fost prezentat atât la Deauvill cât şi la San Sebastian.

Winkler şi-a început cariera de producător în 1967, alături de legendarul regizor Norman Taurog la MGM cu un film cu Elvis Presley, Double Trouble. Winkler şi partenerul său, Robert Chartoff au produs ulterior un thriller cu Lee Marvin, Point Blank, film considerat acum un clasic şi care l-a făcut cunoscut pe John Boorman comunităţii de cineaşti americani. Au produs apoi They Shoot Horses, Don’t They? (pentru care Gig Young a primit Oscarul pentru rolul secundar), Leo the Last şi The Strawberry Statement.Fiecare dintre aceste filme au fost câştigătoare la Festivalul de la Cannes din 1970: Leo the Last a primit premiul pentru regie, pentru John Boorman, Strawberry Statement a pobţinut Premiul Juriului, iar Horses a fost marele câştigător al serii.

Alte filme faimoase realizate de Winkler în anii ’70s şi ‘80s sunt New York, New York cu Robert DeNiro şi Liza Minnell; filmul nominalizat la Oscar, Raging Bull, (considerat de mulţi a fi un clasic al cinematografiei americane şi care străluceşte prin interpretarea genială a lui DeNiro, interpretare care i-a adus un Oscar), precum şi Goodfellas, declarat a fi cel mai bun film al anului în 1990, de mai multe asociaţii de critici britanici şi americani şi onorat cu o nominalizare la Oscar, a patra pentru Winkler.

Alte filme geniale produse de Winker sunt: Up the Sandbox, cu Barbara Streisand, The Gambler, cu James Caan, Comes a Horseman, cu James Caan şi Jane Fonda, True Confessions, cu Robert DeNiro şi Robert Duvall, şi Round Midnight, regizat de Bertrand Tavernier, un omagiu adus de Winkler epocii jjazzului, film care i-a adus lui Herbie Hancock un Oscar pentru coloana sonoră. .

Winkler a fost onorat cu mai multe distincţii americane şi internaţionale pentru realizările sale excepţionale.

Robert Chartoff (producător executiv) a avut o carieră îndelungată şi exemplară ca producător de filme care au fost nominalizate şi au câştigat mai multe premii Oscar, inclusiv premiul pentru cel mai bun film al anului. El a produs peste 30 de filme artistice, inclusiv filmul premiat cu Oscar, Rocky, regizat de John G. Avildsen,în care a jucat Sylvester Stallone, acesta fiind rolul care l-a impus; Rocky II, Rocky III, Rocky IV şi Rocky V; nominalizatul la cel mai bun film al anului, Raging Bull, regizat de Martin Scorsese, cu Robert De Niro, Cathy Moriarity şi Joe Pesci; filmul nominalizat la Oscar The Right Stuff, regizat de Philip Kaufman, cu Sam Shepard, Scott Glen, Ed Harris şi Dennis Quaid; New York, New York, regizat de Martin Scorsese, cu Liza Minnelli şi Robert De Niro; They Shoot Horses, Don’t They?, regizat de Sydney Pollack, cu Jane Fonda, Michael Sarrazin, Susannah York şi Gig Young, ultimul fiind onorat cu un Oscar pentru rol secundar; şi Point Blank, regizat de John Boorman, cu Lee Marvin, Angie Dickinson şi Keenan Wynn.

Recently, Chartoff a produs filmul In My Country, cu Samuel L. Jackson şi Juliette Binoche, film regizat de John Boorman; precum şi Rocky Balboa, cu Sylvester Stallone. De asemenea a produs filmul The Tempest, cu Helen Mirren, regizat de Julie Taymor.

În 1990, Chartoff a fondat şi construit Jennifer School în Bodh Gaya, India, şcoală care se ocupă acum de sute de copii. El se implică personal în problemele administrative ale acestui centru educaţional în continuă dezvoltare.

Chartoff a absolvit Union College şi Columbia Law School .

Avi Lerner (producător executiv), cu o filmografie de peste 250 de filme, co-preşedinte la Nu Image/Millennium Films, e unul dintre cei mai experimentaţi producători şi distribuitori de filme independente de pe piaţa de film internaţională.

Născut şi crescut în Israel, cariera lui Lerner în industria de film a început ca manager al primului cinema drive-in din această ţară. A cumpărat mai multe săli de cinematograf continuând să producă în acelaşi timp mai multe filme cu buget redus. El a anticipat explozia pe piaţa închirierii de casete din anii ’70 şi a devenit un pionier, întemeind o companie de distribuţie de casete video în Israel şi devenind partenerul celei mai vaste companii de distribuţie de filme din ţara sa.

În 1984, a fost producătorul executiv al remakeului filmat în Zimbabwe King Solomon’s Mines şi al continuărilor Alan Quartermain şi the Lost City of Gold. Şi-a vândut compania din Israle şi s-a mutat în Africa de Sud unde a fondat Nu Metro Entertainment Group. A continuat să deţină săli de cinema, o companie de distribuţie de casete video care reprezenta companii de top şi studiouri independente şi o casă de producţie care a realizat peste 60 de filme artistice în Zimbabwe şi în Africa de Sud, filme distribuite la scară largă de marile studiouri.

Următoarea mişcare a lui Lerner a fost să vândă Nu Metro şi să se alăture companiei MGM United Artists, continuând totuşi să producă filme. Un an mai târziu, s-a mutat la LA, unde a fondat Nu Image cu Danny Dimbort, Trevor Short şi Danny Lerner. A urmat o serie de filme de succes până când Nu Image s-a dezvoltat şi a reuşit să-şi menţină o reputaţie de invidiat ca producător şi distribuitor de filme de bună calitate, filme cu buget mic destinate pieţei interne şi internaţionale.

În 1996 Nu Image a format Millennium Films pentru a răspunde cerinţelor crescânde ale pieţei pentru filme de bună calitate şi filme de acţiune cu buget mare, în timp ce Nu Image a continuat să se ocupe de profitabila piaţă video din SUA şi din străinătate. Cele două divizii au reuşit să producă peste 230 de filme din 1992.

Lerner a produs sub marca Millennium numeroase filme precum Lonely Heart, cu John Travolta; Black Dahlia, cu Hillary Swank; 16 Blocks, cu Bruce Willis; 88 Minutes, cu Al Pacino; The Contract, cu Morgan Freeman; John Rambo, regizat de Sylvester Stallone; şi Righteous Kill, cu Al Pacino şi Robert De Niro.

Lerner şi Nu Image/Millennium Films finanţează, produc şi distribuie anual cam 15-18 filme cu bugete variind de la 60 de milioane de dolari la 3 milioane de dolari, cu platouri de filmare în întreaga lume.

Danny Dimbort (producător executiv) şi-a început cariera în industria divertismentului alături de compania israeliană de distribuţie Golan-Globus Filmsşi a devenit director general în numai doi ani. În 1980 s-a mutat la Los Angeles ca să lucreze pentru Cannon Films, ca director al departamentului de vânzări în străinătate, apoi a revenit în Israel unde a produs mai multe filme artistice, înainte de a reveni la Cannon/Pathe în Los Angeles, unde a devenit director de distribuţie. A fost preşedintele diviziei de distribuţie de la MGM până în 1991, când a format Nu Image cu Avi Lerner; ca partener responsabil de vânzări şi de marketing.

Trevor Short (producător executiv) s-a născut în Harare, Zimbabwe. A studiat Dreptul la University of Zimbabwe şi a obţinut un masterat la University of Cape Town, unde a primit Medalia de Aur. După ce şi-a luat licenţa în Drept, Short a intrat în lumea bancară şi a condus divizia corporatistă la Investec Bank din Johannesburg, înainte de a se alătura companiei Nu Metro Entertainment ca director. După ce Nu Metro a fost cumpărată de o companie conglomerat, Short ba devenit director la Nu World Services, companie producătoare de filme, cu sediul în Johannesburg. Din această poziţie, Short a produs filme atât în Africa de Sud cât şi în afara acestei ţări.

Boaz Davidson (producător executiv) este un prolific realizator care a produs 75 de pelicule, a scris scenariul la 30 şi a regizat peste 40 de filme. Filmografia lui include regia unor pelicule ca Lemon Popsicle, Looking for Lola, Outside the Law, Solar Force, Salsa, Going Bananas, Dutch Treat şi The Last American Virgin. Născut la Tel Aviv, Davidson s-a asociat cu Nu Image/Millennium Films în 1995. În prezent, conduce departamentul de producţie şi departamentul de creaţie al companiei.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook