Nicolas Cage revine pe marile ecrane cu cel mai recent proiect al său, thrillerul supranatural „Anotimpul vrăjitoarei” („Season of the Witch”). Filmul poate fi vizionat în premieră în România din 21 ianuarie 2011, în cinematografele: Hollywood Multiplex (Bucureşti), CinemaPRO, Movieplex, Odeon Cineplex (Cluj), Cityplex (Bucureşti) şi în reţeaua Cinema City (Sun Plaza, Cotroceni, Cluj, Bacău, Arad, Piteşti).
Continuare »
1 voturi
Încarc...
Nu mai viscoleşte. Încă din zori, vântul şi-a domolit piruetele, dând drumul ninsorii din braţele sale vijelioase, cu graţia unei balerine care încheie ultimul dans. Pe geam nu mai văd decât o ninsoare blândă, ca un umblet de îngeri prin cer în ajun de Crăciun. O cernere de lumină, într-o tăcere atât de adâncă, încât aud în suflet aşternerea fulgilor peste pământul adormit. Niciun om pe stradă încă. Nicio maşină. Văd zăpada răscolită de pluguri, căreia liniştea acestei dimineţi dumnezeieşti încearcă naiv să-i aline rănile.
În curând o să apară şi primul om. Şi prima maşină. Prima lopată se va împlânta în trupul cald încă al zăpezii. La fereastra dinspre nord, cea care dă spre oraş, viaţa începe, cu încăpăţânarea nepăsătoare a oamenilor de a trăi în afara naturii. Curge prin arterele pline de muşuroaie ale oraşului, la fel ca în oricare anotimp, cu grabă, fără oprelişti, fără să privească în sus la ninsoarea ce cade la fel de milenii, anacronică şi egală, peste lume.
Continuare »
22 voturiÎncarc...Expresia aceasta este celebră, deoarece scoate în evidenţă ruptura dintre popor și aristocrație, percepută în mod general ca fiind tiranică. Ea a mai ajuns să descrie și naivitatea cu care acești capi conduceau o țară despre care ei nu știa nimic esențial, cum ar fi starea materială a poporului. Aceasta ar fi fost replica Mariei Antoaneta, in urma unei mari foamete care pustiise întreaga Franța. Această regină a Franței a rămas celebră prin fastuozitatea ei, dar culmea, și prin această replică.
Însă această regină controversată, nu atât doar printr-o replică, ci prin perceputa ei înstrăinare de propriul ei popor ce se datora originii ei austriece (dușmani ai Franței la acea vreme), se pare că nu ar fi rostit niciodată cuvintele acestea. Ele, de fapt, au fost folosite pentru prima dată de Jean Jacques Rousseau în lucrarea sa „Confesiuni” și au fost atribuite unei “mari prințese”. Unii susțin că Rousseau s-ar fi referit, de fapt, la Maria Tereza, soția lui Ludovic al XIV-lea, sau chiar că ar fi născocit această anecdotă.
1 voturiÎncarc...Un creştin ajunge la Dumnezeu cu un posmag, nu are nevoie de navete spaţiale (care se opresc pe Lună). Nu e nici apăsat de trecut, nici îngrijorat de viitor, pentru că e creştin. Se supune voinţei divine, pentru ca ştie că în porunci îl descoperă pe Poruncitor. Evită răul, pentru că e conştient că orice deviaţie de la normalitate îl va înnebuni la final. Nu este afectat de boscoane magice, pentru că are scutul rugăciunii şi al harului.
Un creştin investeşte în arca iubirii, chiar dacă ceilalţi îl ironizează, amintindu-i mereu că investiţia lui nu este profitabilă (după calculele lor greşite). Vede în oamenii nu ceea ce sunt, ci ceea ce pot deveni, cum frumos scrie C. Olinici. Nu îşi caută lăudători, ci se smereşte total: e primul dintre păcătoşi. Nu o judecă pe vecina căzută în desfrânare, se consideră mai nevrednic decât ea. Nu îşi pierde niciodată nădejdea, nu are nevoie de imagine publică, nu îşi taie venele când i s-au tăiat veniturile.
Continuare »
4 voturiÎncarc...Aula Magna. Lumina acelei săli impunătoare se revărsa asupra tocilor încinse, nerăbdătoare şi plictisite în acelaşi timp. Absolvenţii Facultăţii de Limbi Întortocheate aşteptau ca profesorii să-şi facă apariţia, unul câte unul, şi să-şi ţină discursurile pline de emfază la pupitrul ce aducea puţin a Turnul din Pisa. Dintr-o încăpere obscură porneau spre scena improvizată câteva siluete bătrânicioase şi parcă lipsite de orice brumă de interes vizavi de ceremonia aflată în plină desfăşurare. Zgomotul aplauzelor se îmbina atât de bine cu atmosfera încărcată de entuziasm încât păreau rupte dintr-o singură entitate. Îngustia Strâmtan şi Eron Prepondereanu, stând undeva mai în spate, feriţi de urechile fine ale cadrelor didactice, purtau o polemică aprinsă despre nu-ştiu-ce temă de etică profesională privind urmărirea cailor verzi pe pereţi.
Continuare »
30 voturiÎncarc...„The only difference between the saint and the sinner is that every saint has a past, and every sinner has a future.” / „Singura diferenţă dintre un sfânt şi un păcătos este că orice sfânt are un trecut şi orice păcătos are un viitor.” (Oscar Wilde)
Şi încă ochii mei se miră,
De oamenii cum forfotesc…
Îi simt cum mor, deşi respiră
Zicându-şi vesel: „Eu trăiesc!”
E mai uşor să nu fii de acord cu ce nu înţelegi, decât să te informezi.
Continuare »
31 voturiÎncarc...Contact | Publicitate | Termeni de utilizare | Cookies