23 decembrie 2010

Despre iarnă

Silvia VeleaNu mai viscoleşte. Încă din zori, vântul şi-a domolit piruetele, dând drumul ninsorii din braţele sale vijelioase, cu graţia unei balerine care încheie ultimul dans. Pe geam nu mai văd decât o ninsoare blândă, ca un umblet de îngeri prin cer în ajun de Crăciun. O cernere de lumină, într-o tăcere atât de adâncă, încât aud în suflet aşternerea fulgilor peste pământul adormit. Niciun om pe stradă încă. Nicio maşină. Văd zăpada răscolită de pluguri, căreia liniştea acestei dimineţi dumnezeieşti încearcă naiv să-i aline rănile.

În curând o să apară şi primul om. Şi prima maşină. Prima lopată se va împlânta în trupul cald încă al zăpezii. La fereastra dinspre nord, cea care dă spre oraş, viaţa începe, cu încăpăţânarea nepăsătoare a oamenilor de a trăi în afara naturii. Curge prin arterele pline de muşuroaie ale oraşului, la fel ca în oricare anotimp, cu grabă, fără oprelişti, fără să privească în sus la ninsoarea ce cade la fel de milenii, anacronică şi egală, peste lume.

La cealaltă fereastră, cea dinspre sud, niciun om n-are să calce până la primăvară, fiindcă acolo trăiesc un ulm bătrân şi o grădină de trandafiri. Omătul gros, scârţâie sub paşii fără urme ai gerului, cufundând colţul acela de lume într-un vis hibernal. Nu aşa era menit să fie?

Balansez în suflet aceste două sentimente, care, fiecare, aruncă o altă lumină asupra lui. Nu mai trăim în case şi gospodării, ci în cutii de chibrituri, în care abia încap trupurile noastre şi câteva din gândurile curente. Dar iarna nu ştie de aşa ceva. Nu ştie că ne-am perfecţionat vieţile până au căpătat subţirimea unui cip, nu ştie că nu avem loc de „cămări” în viaţa noastră şi că trăim de azi pe mâine. Iarna, cu ninsorile ei îmbelşugate şi neatinse, cu adăstările ei întru cugetare şi liniştire, cu sărbătorile ei cuminţi nu ştie că am exilat-o şi apoi am idealizat-o în felicitările de Crăciun…

Eseu de Silvia Velea

SlabAcceptabilOKBunExcelent 22 voturi
Încarc...

6 thoughts on "Despre iarnă"

  1. Vasile Neagu spune:

    Superb eseul,dar sensibilitatea si delicatetea sufleteasca a sufletului care le-a zamislit pare sa fie desprinsa direct din cartile de povesti,sau din reveriile adolescentine ale romanticilor deveniti deja ,,incurabili”…chiar si la varsta maturitatii!Ma tem sa mai scriu vreun cuvant in plus,sa nu ranesc cumva vreun inger e lumina.Peste cateva ceasuri vor porni colindatorii cu :,,Buna-dimineata la Mos Ajun!Abia astept sa le aud glasurile cristaline colindand prin comuna.O sa incerc sa ma consider si eu pentru o noapte copil,alaturi de copiii mei ,si ai celorlalti consateni,si o sa-i urez si cu gandul pe ulitele satului.E o noapte frumoasa si placuta si la mine in Baragan,cum cred ca este si la malul Marii.Toate urarile mele de bine,de sanatate si de impliniri familiei Velea!Sunteti niste oameni de exceptie amindoi!

  2. Costel Voicilas spune:

    Felicitari doamna Velea , ati reusit a ma face sa resimt fiorii aceia dati de zapada inca ne calcata pe care in copilarie dimineata o dam la margine de gard spre a incropi un drumeag sa pot ajunge la bunica . Nu era cine stie ce dar simteam ca sunt cu ceva de folos si altor drumeti ce treceau pe acolo . Acum departe de ulita bunicii aici in marea urbe a tarii doresc sa mai fiu biciuit de vantul de odinioara pe tot parcursul celor trei km dus pana la scoala putin aplecat in fata ca nu cumva sa ne supere ochii jucausii fulgi de nea abundenta cum numai pe valea Bascei Chiojdului se intampla sa fie , dar ma multumesc doar cu asta . La multi ani si va sarut manutele acelea ce scriu asemenea eseuri . Cu multa dragoste familia Voicilas

  3. Silvia Velea spune:

    Mulţumesc din suflet amândorura, nu pot decât să mă bucur de asemenea reacţii. Mult bine şi sărbători pline de lumină tuturor! :)

  4. elisabeta spune:

    eseul este foarte bun eu am 12 ani si ma bucur ca scrieti aceste eseuri, mereu ma inspirati si pot sa spun ca mi-a ajuns la sufelet!!!! pot sa spun ca si eu ma pricep la eseuri si compuneri foate bine!!! felicitari!!

  5. marius spune:

    Iarna este un anotimp frumos am sa va urez Craciun bantuit! de la scooby doo. dar ai uitat? Mos Nicolae Mos Craciun oameni de zapada bulgareala mistere in zapada si altele… iarna poti face o multime de chiesti si te mai duci la Colindat nai habar cti copi se bucura de iarna dar sunt lucruri din pacate rele adica nu poate sa ninga si nu mai faci bulgareala om de zapada… ceti zic eu:fii cuminte inpodobeste bradutul cu: chirlande, globuri, fundite, stelute, si o stea mare in varfa a da si instalatii adica luminite stii ce e CRACIUN BANTUIT!

  6. razvan spune:

    Exceptionala compunere doamna Velea.Bravo.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook