Conform noii biografii „Colon. La Historia Nunca Contada.” („Columb. Povestea nedezvăluită”), de Manuel Rosa, recent publicată în Spania, Cristofor Columb a fost un prinţ de familie regală, fiul unei portugheze de obârşie nobilă şi al regelui polonez exilat Vladislav III.
Autorul a stârnit deja interesul unui producător de la National Geographic şi se află în prezent în Portugalia şi Spania, pentru a participa la conferinţe şi documentare TV privind cercetările sale.
Au fost necesari 20 de ani de investigaţii metodice susţinute ca acest istoric să poată afirma că deţine dovada faptului că istoria lui Cristofor Columb a inclus intenţionat neadevăruri, în scopul protejării identităţii tatălui descoperitorului Americii.
Ceea ce nu poţi înţelege şi schimba, acceptă… şi asta te va face fericit, pentru că dragostea şi pacea este legătura invizibilă a uniunii dintre oameni, prin care se naşte adevărata desăvârşire a fiinţei umane. Pentru a putea înţelege ce nu poţi şi pentru a fi împăcat cu tine însuţi, supune-te la aceasta:
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeu tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.” Deuteronom 6:5
Întru apropierea de Dumnezeu şi Adevărul Său, doar Scriptura trebuie urmată, nu religia. Şi aceasta se relevă fiecăruia numai aşa cum vrea şi consideră El. Dumnezeu a creat originale pe pământ, nu copii xerox. Numai originalele (acceptând a fi diferit, unic) pot desăvârşi misiunea la care toţi am fost chemaţi prin menirea existenţială5 în scopul constituirii şi consolidării Bisericii Adevărului – Mireasa lui Hristos. Adevărata Biserică a lui Hristos se constituie din suflete foarte diferite, dar fiecare cu un rol determinant în misiune. Consider că faptele – roadele lăsate în urmă, care pot fi bune sau rele – sunt cele care trebuie să vorbească despre suflete, evoluţia lui pe scara spirituală şi implicit caracterul omului, NU emblema religioasă. Deschide-ţi mintea!
Revista „Constelaţii diamantine”, editată de filiala Oltenia a Ligii Scriitorilor Români, a ajuns la cel de-al treilea număr, disponibil integral, ca şi numerele anterioare, în Biblioteca Citatepedia.
Publicaţia creşte substanţial de la număr la număr şi antrenează tot mai multe energii. Sunt abordate teme diverse, astfel încât fiecare cititor poate găsi ceva interesant.
Dacă Dumnezeu ar face ca toate lucrurile să le înţelegem pe deplin şi ni le-ar da pe înţelesul nostru, dacă ar îngădui să ne pună la dispoziţie toate cele pe care dorim să le cunoaştem şi, mai ales, să ne şi placă descoperirea făcută despre ele, dacă acestea s-ar încadra armonic stilului nostru de viaţă şi s-ar include categoriilor la care am aderat (conştient sau nu): principii, încredinţări, religii, definiţii, etichete, şabloane, dogme etc… atunci, unde ar mai fi harul lui Dumnezeu? Toate acestea sunt bazate pe lege şi nu pe credinţă, toate acestea ar fi date exacte şi studii, nu credinţă şi nu har. Totul ar fi logic şi firesc… acceptarea şi iubirea n-ar mai curge din har şi gloria Domnului… ci ar decurge din fapte cercetate şi studii amănunţite şi îndelungi, ar fi automat şi firesc valabil să iubeşti ce îţi place şi să faci ce iubeşti… ori legea lui Cristos este străină de cunoaşterea prin lege. Harul lui Dumnezeu stă tocmai în a iubi şi a accepta ceea ce nu înţelegi şi ceea ce nu cunoşti în întregime, ceea ce nu se aplică tiparului tău de viaţă şi de viziune, deoarece tocmai prin aceasta tu recunoşti Infinitatea lui Dumnezeu în creaţia Sa, puterea şi suveranitatea Sa absolută. Unde ar mai fi harul divin dacă iubeşti pe cine te iubeşte şi placi numai ce îţi face bine, dacă accepţi doar ce îţi serveşte şi aprobi numai ce ţi se potriveşte ţie?… Harul lui Dumnezeu este peste tine numai când împlineşti acestea şi când le împlineşti în mod natural, fără să ai vreo ţintă, fără să fii încorsetat şi obligat, fără să studiezi pentru a te încredinţa mai bine, convingându-te… pentru că harul lui Dumnezeu este Credinţa şi credinţa adevărată răstoarnă toate aceste condiţii lumeşti şi fireşti care limitează şi împiedică ridicarea omului mai aproape de Tatăl Creator. Ai fi la fel de comun ca şi păgânii din timpurile străvechi dacă accepţi şi iubeşti numai ce îţi convine… la fel făceau şi ei. Şi ei îşi iubeau copiii lor şi lor le plăcea ce le servea interesului… la fel eşti şi tu acum… doar epoca diferă şi îmbrăcămintea…
La Editura Leda a apărut romanul „Un cuib de nobili” de Turgheniev, o operă a literaturii clasice ruseşti, care nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă.
„Un cuib de nobili” a văzut lumina tiparului în anul 1859. „Cel mai occidental dintre scriitorii ruşi”, cum îl numea G. Ibrăileanu, oferă un bogat tablou al societăţii ruseşti din secolul al XIX-lea. Scriitor plin de sensibilitate şi romantism, Turgheniev ştie să îmbine aspectele acute ale vremii sale cu inegalabile poveşti de dragoste. Veritabil roman psihologic – gen care de altfel i-a adus şi celebritatea – „Un cuib de nobili” urmăreşte o idilă fără de speranţă, în care protagonistul, nobilul Lavreţki, se vede prins alături de tânăra fiică a unor rude îndepărtate, idilă care nu are cum să-şi găsească un deznodământ fericit.
Încarc...
34 voturi
