4 martie 2011

Oameni şi zei

„Oameni şi zei” („Des Hommes et des Dieux”), care anul trecut a primit Marele Premiu al Festivalului de Film de la Cannes, va fi lansat în 4 martie 2011 şi în România. Regizat de Xavier Beauvois, deopotrivă regizor, scenarist şi actor, lungmetrajul are 11 nominalizări la Premiile César din acest an, considerate echivalentul francez al Premiilor Oscar, fiind pelicula cu cele mai multe nominalizări din 2011. În prima săptămână, „Oameni şi zei” va rula în cinematografele Hollywood Multiplex şi Studio din Bucureşti, urmând ca mai departe să ajungă în toată ţara.



Filmul are la bază povestea călugărilor cistercieni din Tibhirine, în Algeria, din 1993, până la răpirea lor din 1996 de către Grupul Islamic Armat. Răpirea şi uciderea celor şapte călugări francezi din Tibhirine, în 1996, a fost unul dintre punctele culminante ale violenţei şi atrocităţilor din Algeria, urmare a confruntării dintre guvern şi grupările teroriste extremiste pentru preluarea puterii. Dispariţia călugărilor – prinşi la mijloc între cele două părţi – a avut un efect puternic şi de lungă durată asupra guvernelor, comunităţilor religioase şi opiniei publice internaţionale. Identitatea criminalilor şi circumstanţele exacte ale morţii călugărilor rămân un mister. Cazul a fost tratat de Curtea de apel în 2003, iar anumite documente au fost de curând desecretizate. În lunile care urmează, noi informaţii ar putea, în sfârşit, să aducă adevărul la lumină.

O coproducţie franceză între Why Not Productions, Armada Films, France 3 Cinéma, cu participarea France Télévisions, Canal+, Cinécinéma, Centre National de la Cinématographie et de l’Image Animée, „Oameni şi zei”/”Des Hommes et des Dieux” este distribuit în România de Independenţa Film.

Povestea

O mănăstire în munţi, în Africa de Nord, în 1990. Opt călugări creştini francezi trăiesc în bună înţelegere, alături de fraţii lor musulmani. Când o echipă de muncitori este masacrată de un grup fundamentalist islamist, frica acaparează întreaga regiune. Armata le oferă protecţie, însă călugării refuză. În ciuda ameninţării care creşte din ce în ce mai repede, ei înţeleg că trebuie să rămână aici, orice ar fi.

„Oameni şi zei” explorează ultimele luni din viaţa acestei mici comunităţi de călugări creştini dintr-un „ţinut musulman”. Filmul surpinde spiritul, atmosfera evenimentelor şi pericolul din interiorul comunităţii, mai degrabă decât să relateze detaliile exacte ale unei realităţi istorice.

Povestea începe cu câteva săptămâni înainte ca teroriştii să lanseze un ultimatum privind retragerea tuturor străinilor din ţară.

Un grup terorist armat reuşeşte să pătrundă în mănăstire în Ajunul Crăciunului. Dilema călugărilor, care duseseră o viaţă liniştită până atunci, devine acum clară: să rămână sau să părăsească mănăstirea? Ei ştiu că decizia trebuie luată la nivel de grup, nu individual. Dar, pentru ei, alegerea de a pleca sau de a sta, în ciuda ameninţărilor, are consecinţe radicale. După ce au refuzat protecţia armatei, guvernul le-a cerut să se întoarcă în Franţa.

Fiecare călugăr va lua o decizie după ce va aprecia miza umană, politică şi religioasă, sondând adâncimile propriului suflet şi ale conştiinţei. Tensiunea dramatică însoţeşte viaţa zilnică a comunităţii, în dimensiunea ei pragmatică, dar şi în cea mistică: legăturile lor strânse cu sătenii şi spiritul păcii şi al milei, prin care ei încearcă să se opună violenţei.

„Oameni şi zei” vorbeşte despre veridicitatea angajamentului acestor călugări şi despre puterea mesajului de pace pe care vor să-l transmită, ramânând să trăiască alături de fraţii lor musulmani: posibilitatea unei înţelegeri frăţeşti şi spirituale între creştini şi musulmani.
Călugării îi numeau pe soldaţi „fraţii de câmpie” şi pe terorişti „fraţii de la munte”, fără a fi naivi, conştienţi că “merg pe sârmî” între aceste două tabere cu poziţii ambigue.

Viaţa monahală

Viaţa călugărilor ordinului cistercian se bazează pe învăţămintele din Biblie, pe regulile Sfântului Benedict (scrise în secolul al VII-lea) şi pe scrierile părinţilor monasticismului.

Implică forme tradiţionale de rugăciune monastică. „Liturghia orelor” este o rugăciune în grup, bazată în mare parte pe Psalmi şi care are loc în capelă, de şapte ori pe zi. Cântecul formează o parte esenţială a rugăciunii şi al ritmului vieţii călugărilor Cistercian, care cântă într-o singură voce pentru a intra în comuniune cu Răsuflarea Vieţii. La unison, se amestecă pentru a deveni unul în lupta spirituală.

Călugării cistercieni aleg să nu vorbească, aceasta fiind o regulă pentru marea majoritate a zilei. Dar viaţa lor este construită, de asemenea, în jurul învăţăturilor superiorului (stareţ sau şeful ordinului) şi schimburilor dintre grupuri, numite „frăţii”. Toate deciziile importante sunt luate în cadrul frăţiei. Acestea sunt precedate întotdeauna de discuţiile cu fiecare în parte, faţă în faţă, în biroul superiorului. Călugării cistercieni nu au nicio misiune apostolică de evanghelizare şi nu promovează nicio formă de prozelitism.

Regulile Sfântului Benedict cer călugărilor să fie ospitalieri şi generoşi, „mai ales cu săracii şi străinii” şi cu cei care suferă. Încurajează, în special, munca manuală şi relaţiile cu vecinii prin intermediul cultivării pamântului, ceea ce este vital în timpul perioadelor de instabilitate şi sărăcie.

Mănăstirile sunt, de obicei, izolate de zonele populate pentru a favoriza o viaţă comtemplativă în mijlocul naturii. Fiecare călugăr îşi stabileşte o zi pe lună ca să se plimbe prin natură şi să mediteze singur.

Astăzi ordinul Cistercian al Respectării Regulilor stricte cuprinde 2.600 de călugări şi 1.883 măicuţe, care trăiesc în 96 de mănăstiri, respectiv 66, în întreaga lume.

SlabAcceptabilOKBunExcelent fără voturi
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook