Celebrul regizor Emir Kusturica şi grupul The No Smoking Orchestra dau petrecere pe 10 decembrie 2008, la Sala Palatului, în Bucureşti. Este un concert-eveniment, organizat de Events, cu Zdob şi Zdub în deschidere.
Muzica şi filmele lui Emir Kusturica, un artist bivalent, au impus Vestului modelul cultural balcanic fără a copia nimic din mainstream-ul occidental. Kusturica a reuşit să transforme valorile tradiţionale autentice în succese comerciale şi a făcut celebră pe mapamond, graţie filmelor sale, muzica de inspiraţie folclorică balcanică cu sonorităţi rock. Kusturica a mai concertat la Bucureşti în aceeaşi formulă, alături de The No Smoking Orchestră. De această dată, ei se vor afla la Bucureşti în cadrul turneului de promovare „Time of The Gypsies”.
La Editura Trei, în colecţia Fiction Connection, a apărut romanul „Sărutări de cinema” de Eric Fottorino, câştigător al Premiului FEMINA, traducere din limba franceză de Marie-Jeanne Vasiloiu. Este o poveste care surprinde şi captivează pe tot parcursul lecturii, prin faţa cititorului trecând Truffaut, Godard, Chabrol, precum şi filme-cult ale cinematografiei franceze.
Fiu al unui fotograf de platou, Gilles Hector şi-a făcut un obicei din a colinda sălile de cinema din Cartierul Latin, urmărind continuu filme vechi, în căutarea mamei pe care nu a cunoscut-o niciodată. Este convins ca a fost actriţă şi a făcut parte din Noul Val al Cinematografiei franceze. Revede constant peliculele tatălui său, încercând să-i ghicească enigmaticul chip dincolo de prezenţele vii ale unei Romy Schneider, Anouk Aimee, Catherine Deneuve sau Jeanne Moreau. Într-una din săli o întâlneşte pe Mayliss, o femeie senzuală şi stranie. O relaţie pasională începe să-l mistuie, dorinţa de a-şi găsi mamă pierdută şi obsesia de a păstra iubita abia găsită mergând mână în mână.
Am ajuns cu bine, dar suportând o mică întârziere de douăzecişipatru de ore datorată atât ninsorii abundente, cât mai ales vântului năprasnic care, ca un făcut, s-a nimerit să bată tocmai din sens contrar înaintării trenului.
La întreprindere m-am bucurat din partea şefului serviciului personal de o primire de sezon, adică glacială, într-un birou cu geamurile murdare, dotat cu două fotolii prăfuite, având tavanul ornamentat cu pânze negre de păianjeni. Mi s-a atras atenţia că venirea mea era aşteptată încă de ieri, zi pentru care, figurând absent nemotivat, salariul îmi va fi diminuat cu patruzeci la sută, dar că mi se oferă şansa reabilitării prin prestarea de ore suplimentare, atât la serviciu cât şi acasă. Însă nu acasă la mine, ci acasă la director, care tocmai şi-a început zugrăvirea interiorului.
La Editura LEDA, imprint al Grupului Editorial Corint, a apărut „Londra însângerată” de Geoff Nicholson, un roman subtil, complex şi plin de umor negru. Traducere din limba engleză a fost realizată de Laurentiu Dulman.
„Londra însângerată” este „romanul londonez” al lui Geoff Nicholson. Pentru toţi cei care, ţinând o hartă în mână, s-au simţit străini într-un oraş necunoscut sau chiar în propriul lor oraş, este dovada limpede că harta nu coincide cu realitatea…
Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978 – articolul semnat de Al. Dimitriu-Păuşeşti analizează opera lui Louis Aragon, pe numele său adevărat Louis-Marie Andrieux (3 octombrie 1897 – 24 decembrie 1982).
Niciunul dintre marii poeţi ai Franţei contemporane nu a trăit mai intens evenimentele, nu a participat mai activ la istorie decât Aragon. Ca şi Victor Hugo – de la care s-a reclamat şi al cărui exemplu de cetăţean şi de poet l-a urmat – Aragon este din plin „ecoul sonor al epocii sale”. Datorită lui, poezia evenimentului este reintrodusă în poezia franceză, după multe tentative febrile de a o statornici pe drumul ermetismului.
Marcel (Max) Blecher (8 septembrie 1909 – 31 mai 1938), poet şi prozator român recunoscut pentru sensibilitatea sa excepţională şi pentru extrema autenticitate a lucrărilor sale, este reprezentantului unui curent care aşază la baza scriiturii experienţa personală şi o luciditate aproape şocantă. „Inimi cicatrizate”, unul dintre romanele sale, este în mare parte autobiografic, aducând în prim-plan perioada ulterioară descoperirii bolii (morbul lui Pott era o afecţiune incurabilă) care îi va provoca moartea câţiva ani mai târziu.
Încarc...
