16 decembrie 2010
Un creştin ajunge la Dumnezeu cu un posmag, nu are nevoie de navete spaţiale (care se opresc pe Lună). Nu e nici apăsat de trecut, nici îngrijorat de viitor, pentru că e creştin. Se supune voinţei divine, pentru ca ştie că în porunci îl descoperă pe Poruncitor. Evită răul, pentru că e conştient că orice deviaţie de la normalitate îl va înnebuni la final. Nu este afectat de boscoane magice, pentru că are scutul rugăciunii şi al harului.
Un creştin investeşte în arca iubirii, chiar dacă ceilalţi îl ironizează, amintindu-i mereu că investiţia lui nu este profitabilă (după calculele lor greşite). Vede în oamenii nu ceea ce sunt, ci ceea ce pot deveni, cum frumos scrie C. Olinici. Nu îşi caută lăudători, ci se smereşte total: e primul dintre păcătoşi. Nu o judecă pe vecina căzută în desfrânare, se consideră mai nevrednic decât ea. Nu îşi pierde niciodată nădejdea, nu are nevoie de imagine publică, nu îşi taie venele când i s-au tăiat veniturile.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Ron Varese in Eseuri
15 decembrie 2010
În mai puţin de două săptămâni, mai sărim cu o mie. Şi fiindcă ne aflăm în luna generozităţii, ţin să le mulţumesc tuturor celor contribuie. Poate fără să vă daţi seama, faceţi un act de generozitate, fie lansând idei (prin adăugare), fie punându-le acolo unde le e locul (prin votare). Rezultatul este un conglomerat de inteligenţă colectivă, în care ce e mai bun este scos în evidenţă după diferite criterii.
De această dată, noutatea este o secţiune de sezon: Colinde. Chiar mai mult, Citatepedia îşi întâmpină vizitatorii cu câte un colind pe prima pagină. Sper din toată inima ca măcar câţiva dintre colindători să înveţe alte colinde decât cele pe care le cântă aproape toţi, în fiecare an, spre disperarea celor care îi ascultă. Nu doar că ar colinda mai frumos, dar sunt convins că şi gazdele ar fi mai generoase!
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Noutăţi despre site
2 decembrie 2010
Filmul în care imaginaţia nu cunoaşte limite, „Spărgătorul de nuci 3D” („The Nutcracker in 3D”) – în regia celebrului regizor rus Andrei Konchalovsky, intră în premieră pe marile ecrane din România, din 3 decembrie 2010, în cinematografele Hollywood Multiplex (Bucureşti şi Oradea), Movieplex, The Light Cinema, Odeon Cineplex (Cluj) şi reţeaua Cinema City (Sun Plaza, Cotroceni, Baia Mare, Arad, Timişoara, Bacău, Cluj).
Continuare »
Încarc...
Publicat de Alexandru Uvra in Cinema, Video, Ştiri
30 septembrie 2010
La Editura Polirom a apărut romanul „Strada Sardinelor” de John Steinbeck, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1962. Romanul a fost ecranizat în regia lui David S. Ward, cu Nick Nolte în rolul principal.
Personajele din romanul „Strada Sardinelor” îşi duc viaţă la periferia orăşelului Monterey, printre pescăriile de sardine. Doc, protagonistul poveştii, este biolog marin, studiază şi adună creaturi ale oceanului de pe toată coasta Californiei. Majoritatea acestora sunt trimise la universităţi, muzee şi laboratoare de pe întreg continentul. Însă, dincolo de pasionanta sa activitate, Doc este un personaj excentric pentru cei din jurul său: un individ mărunţel cu o barbă impresionantă şi accese de furie oarbă. Însă poate fi şi cea mai charismatică şi amabilă fiinţă din lume, genul de om care îşi scoate pălăria când trece pe lângă un câine, iar câinele îi răspunde cu un zâmbet – şi, de asemenea, un excelent ascultător, curios să afle câte ceva despre oricine, astfel încât toată lumea care îl cunoaşte îi arată simpatie. Aceşti oameni simpli şi sinceri, stângaci şi nepricepuţi într-ale vieţii vor deveni, nouă ani mai târziu, protagoniştii celebrului roman „Joia dulce”.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cinema, Cărţi, Ştiri
9 septembrie 2010
Într-o seară, înainte de a adormi, soţul meu m-a întrebat pe neaşteptate: „Spune-mi un lucru frumos care ţi s-a întâmplat astăzi”. Am deschis ochii larg în întuneric. Mi-au trecut fulgerător prin minte momente de pe parcursul acelei zile, la serviciu şi acasă, senzaţii percepute, sentimente încercate, cuvinte rostite şi ascultate, atitudini… Le-am răsfoit la repezeală, ca pe paginile unei cărţi în care nu găsesc „cuvântul în stare să mă mişte”.
Nu-mi aminteam nimic frumos, în afara faptului de a-l iubi pe el, amestecat firesc printre gândurile mele de serviciu, printre treburile casnice, printre rândurile cărţii pe care o citeam. Dar el este viu, cuprinzător, oriunde îmi întorc gândul este acolo, într-un fel sau altul. Nu mă pândeşte, nu-mi iese în cale, este cumva în cele mai ascunse cotloane ale fiinţei mele. Chiar şi în momentele când uit de el, uitarea însăşi devine o amintire despre el. Ştiu în orice clipă ce simte pentru mine, şi asta nu înseamnă că sunt informată asupra a ceea ce simte, înseamnă că simt acelaşi lucru. Îl simt în braţe, în umeri, în stomac, în ficat, în inimă, în picioare, în gânduri, în firele de păr, în privire… Scarlat Demetrescu spune: copilul, înainte de a se naşte, învăluie cu spiritul lui corpul mamei. Aşa îl simt şi eu pe el.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Silvia Velea in Eseuri
31 august 2010
Norocel, venit din lumea largă cu lotrii care treceau Dunărea în căutare de căpătuială prin ţinuturile noastre, se lipi lângă moşia unui boier din partea locului. Venise cu încă trei flăcăi de prin părţile macedonene, trecând Dunărea iarna pe un ger năpraznic pe gheaţă. Ziceau că sunt şi ei tot români de-ai noştri, uitaţi de Dumnezeu de pe timpul împăratului Traian prin locuri străine. Si Norocel fu tocmit cu simbrie la un boier ca slugă. Boierul văzându-l isteţ nevoie mare, îl numi arendaş pe moşie.
Într-o zi, spre primăvară, o primăvară turbată cu flori şi vântoase şi ape mari şi ploi, venită ca un rai pe pământ, Norocel plecă cu boierul pe câmp să vadă recoltele. Si boierul îi zise:
– Norocele-tată, ia trăsura de la conac şi plimbă-mi a fată, că mi-a venit ieri în vacanţă de la Paris şi vrea şi ea să ia aerul primăverii…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Ion Ionescu-Bucovu in Povestiri
11 voturi