30 septembrie 2010

Strada Sardinelor

La Editura Polirom a apărut romanul „Strada Sardinelor” de John Steinbeck, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1962. Romanul a fost ecranizat în regia lui David S. Ward, cu Nick Nolte în rolul principal.

Personajele din romanul „Strada Sardinelor” îşi duc viaţă la periferia orăşelului Monterey, printre pescăriile de sardine. Doc, protagonistul poveştii, este biolog marin, studiază şi adună creaturi ale oceanului de pe toată coasta Californiei. Majoritatea acestora sunt trimise la universităţi, muzee şi laboratoare de pe întreg continentul. Însă, dincolo de pasionanta sa activitate, Doc este un personaj excentric pentru cei din jurul său: un individ mărunţel cu o barbă impresionantă şi accese de furie oarbă. Însă poate fi şi cea mai charismatică şi amabilă fiinţă din lume, genul de om care îşi scoate pălăria când trece pe lângă un câine, iar câinele îi răspunde cu un zâmbet – şi, de asemenea, un excelent ascultător, curios să afle câte ceva despre oricine, astfel încât toată lumea care îl cunoaşte îi arată simpatie. Aceşti oameni simpli şi sinceri, stângaci şi nepricepuţi într-ale vieţii vor deveni, nouă ani mai târziu, protagoniştii celebrului roman „Joia dulce”.

Susan Shillinglaw spunea despre roman: „Drumul marii experienţe a Vestului se sfârşeşte cu Strada Sardinelor de pe ţărmul Pacificului; dar, în loc să facă din acest sfârşit un motiv de disperare, Steinbeck îşi roagă pur şi simplu cititorul să observe cu atenţie ceea ce se află la capătul pământului, la fel cum Doc cercetează Marele Ochi de Apă din Monterey. Aici vieţuiesc personaje aduse parcă de valurile oceanului: Mack şi băieţii, Doc, Dora Flood, Lee Chong şi, cel mai extravagant dintre toţi, Henri, artistul ce construieşte o barcă cu care îi e teamă să navigheze. Cu toţii trăiesc la marginea societăţii, însinguraţi şi totuşi împreună, depinzând unii de alţii pentru a supravieţui.”

Iar în Daily Telegraph s-a scris: „Strada Sardinelor este cel mai frumos omagiu adus de Steinbeck ţinutului său natal: o lume crudă şi aspră, dar populată de personaje pitoreşti care îi conferă căldură, exuberanţă şi culoare.”