Molière (15 ianuarie 1622 – 17 februarie 1673), pe numele său adevărat Jean-Baptiste Poquelin, este subiectul unui articol din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978, semnat de Irina Eliade:

Apropiindu-ne de acel loc privilegiat – scena – unde chipul actorului cu greu poate fi deosebit de masca personajului, zâmbetul de grimasă, pasul cu grijă făcut de saltul imprudent şi cuvântul îndelung cântărit de replica spontană, vom avea, credem, mai multe şanse de a-l întâlni pe Molière decât încercând să reclădim puntea, astăzi prăbuşită, ce va fi legat cândva omul supus contingenţelor de cel care a izbutit să le depăşească, alcătuindu-şi opera. Oricare vor fi fost motivele care l-au îmboldit pe tânărul burghez să se „declaseze” intrând în tagma actorilor, cert este că opţiunea lui Molière pentru teatru s-a dovedit a fi nu fapta nesăbuită a unui tânăr îndrăgostit de o actriţă sau a unui fiu doritor să scape de tutela unui burghez cu vederi înguste, ci un gest dictat de motive mult mai profunde.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
Comenteaza! »

Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978 – articolul este semnat de Angela Ion:

Primul – în ordine cronologică – dintre cei patru mari poeţi ai Romantismului francez, Lamartine a intrat în literatură la treizeci de ani, însoţit de aura succesului imediat. Micul volum de versuri, apărut anonim, în 1820, Méditations poétiques (douăzeci şi patru de poezii în ediţia originală), a marcat una dintre datele importante ale secolului trecut, pe care Sainte-Beuve o evoca în aceşti termeni într-o scrisoare către Verlaine, din 19 nov. 1865: „Nu, cei care n-au fost martori n-ar putea să-şi imagineze impresia adevărată, legitimă, de neşters pe care contemporanii au primit-o de la primele Meditaţii…”

10 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
Comenteaza! »

Anul 2007 a marcat semicentenarul comemorării lui Constantin Brâncuşi. Printre manifestările care au omagiat memoria genialului sculptor, a fost şi premiera piesei „Infinitul Brâncuşi” de Valeriu Butulescu, la Teatrul Naţional Radiofonic. Ulterior, piesa a trezit interes şi peste hotare, fiind deja tradusă în portugheză, engleză şi franceză.

Recent, Valeriu Butulescu i-a acordat un amplu interviu despre piesă şi despre Constantin Brâncuşi poetului şi eseistului Vasile Ponea, redactorul şef al revistei gorjene de cultură „Caietele Columna”. Avem plăcerea să prezentăm integral acest interviu.

3 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Interviuri, Teatru
6 comentarii »

Fragmente din volumul “Scriitori francezi”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 – autorul articolului este Al. Dimitriu-Păuşeşti:

„Omul şi poetul s-au sustras cu îndărătnicie oricărei critici metodice sau exhaustive, oricărei încercări de clasificare sau de încadrare. Din numărul considerabil de lucrări asupra lui Baudelaire publicate în limba franceză – biografii, monografii, teze de doctorat, eseuri -, unele strălucite, altele meritorii, un cititor, oricât de obiectiv şi de imparţial, cu greu şi-ar putea face o idee definitivă despre viaţa şi opera sa.”

2 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
3 comentarii »

Fragmente din volumul „Drum printre stele. Amintiri europene şi hollywoodiene”, semnat Jean Negulescu (29 februarie 1900 – 18 iulie 1993), publicat în 1989 de Editura Meridiane din Bucureşti. Titlul original este „Things I Did… and Things I Think I Did”, iar lucrarea a apărut la New York în 1984.

Dedicaţia făcută românilor în deschiderea lucrării traduse de Manuela Cernat m-a determinat să aleg, dintre toate notiţele extrem de interesante despre tot felul de celebrităţi întâlnite de Negulescu, cu precădere pasaje referitoare la lumea românească de dincolo de graniţele noastre, sau la percepţia românească pe care fiecare dintre noi, fie şi de tot plecat în lume, le poartă după sine şi cu sine, la sine în suflet. Celălalt criteriu de selecţie a fost ineditul informaţiilor, aşa că am insistat pe evenimente aparent minore şi neaflate în cărţile despre consacraţii artişti, sau pe viziunea personală a autorului asupra evenimentelor (poate cunoscute) la care a fost părtaş. M-am oprit la perioada pariziană, la prima alegere: pictura.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Memorii
Comenteaza! »

Ţiu de la început să-mi exprim gratitudinea cea mai caldă scumpului nostru preşedinte care, reluând firul vechilor şezători ale Societăţii Scriitorilor Români, s-a gândit şi la mine şi m-a smuls o clipă din arhivele prăfuite ale magistraturii, unde guverne neocrotitoare mă ţin departe şi de publicul elegant, înţelegător şi simpatic al capitalei, şi de viaţa intelectuală a Bucureştiului.

Parcă, totuşi, în satisfacţia mea de a mă afla în faţa dv. se amestecă şi o umbră de melancolie. Să fie numai neîncrederea în modestia mijloacelor mele oratorice şi în conştiinţa sarcinii prea grele ce mi-am asumat-o? Sau poate vina e a titlului conferinţei care mi s-a impus? Mă întreb cu nedumerire, cum prietenul meu Rebreanu, cu tot tactul şi aleasa lui curtoazie, nu s-a gândit că poate fi o scădere pentru cineva care se crezuse o viaţă întreagă numai poet liric, să se vadă trecut deodată, fie şi în primul rând al scriitorilor umorişti şi satirici? O singură mângâiere mă mai linişteşte: amintirea unei reflecţii a marelui Caragiale. El se plângea, de mult, într-un cerc de prieteni, că e nu Marele Anonim, cum a iscălit fabule în Convorbiri critice, ci un năpăstuit! Toţi îmi cer articole şi schiţe uşoare şi sarcastice, şi eu sunt şi mă simt cel mai mare liric o ştie şi amicul Mihalache Dragomirescu!

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Epigrame
3 comentarii »