Una dintre facilităţile cerute de mai mult timp pentru Citatepedia este posibilitatea de abonare la comentarii, astfel încât să se primească o atenţionare prin e-mal atunci când apar anumite comentarii. Iată că această facilitate a devenit disponibilă. Configurarea se face de la Opţiuni, deci trebuie să fiţi autentificaţi pe Citatepedia, pentru ca sistemul să ştie despre ce utilizator este vorba.

Adresa de e-mail pe care se face abonarea este cea specificată la Profil. Deoarece numărul comentariilor dintr-o zi poate fi mare, se trimite un singur mesaj zilnic, noaptea, care conţine toate comentariile din ziua precedentă, conform criteriilor de abonare (desigur, dacă nu există comentarii corespunzătoare, nu se timite niciun mesaj).

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Noutăţi despre site
Comenteaza! »

Fragmente din prima parte a capitolul „Vasile Alecsandri. O recluziune productivă. Retorica peisajului, peisajul retoricii” dedicat „bardului de la Mirceşti” (?21 iulie 1821 – 22 august 1890) de către Eugen Simion în lucrarea „Dimineaţa poeţilor. Eseu despre începuturile poeziei româneşti” (ediţia apărută la editura Cartea românească, Bucureşti, 1980):

„Alecsandri scrie cu precădere iarna, anotimpul pe care îl detestă cel mai mult. Când se face frumos afară, se pregăteşte de călătorie. Literatura este lăsată deoparte, fără remuşcări, până ce un val de frig, o ploaie răcoroasă, o ceaţă groasă îl fugăresc, iarăşi, în cămin. La adăpost de urgiile naturii, gustul pentru artă îi revine, în tihna biroului fantezia se eliberează. Liniştea, confortul interior şi timpul rău sunt cele trei condiţii preliminare ale scrisului său. […] O recluziune jumătate impusă, jumătate căutată precede, dar, hotărârea lui Alecsandri de a scrie. O recluziune care se transformă într-o bucurie a spiritului laborios:

Cât ţine timpul aspru – scrie el lui Ion Ghica – cât termometrul face gimnastică sub linia de la zero ca sub un trapez ideal, îmi umplu zilele cu îndeletniciri intelectuale şi cu întreţinerea focului din sobe. Am ajuns în arta aceasta la înălţimea vestalelor şi acum ştiu a da clădirii despicăturilor de lemne forme arhitectonice cari ar merita medalie de aur, dacă asemene talente s-ar recompensa în ţara noastră. Dimineaţa îmi place să mă scol de cu noapte şi să găsesc cabinetul meu de lucru bine încălzit şi vesel luminat de un candelabru aprins. Ceaiul e gata pe masă; căţeii mei sar prin cameră cu mii de jocuri şi desmerdări, aşteptând porţiile lor de zahăr; biuroul mă cheamă lângă el, arătându-mi calamara plină, condeiul zburdalnic, hârtia albă. „La lucru!” îmi şopteşte un glas ce iese din tuspatru colţuri a cabinetului şi cu plăcere ascult adeseori îndemnul său; încep prin corespondenţa cu Londra, cu Parisul, cu Bucureştii, cu Iaşul, cu Montpellier, chiar şi cu America; apoi mă apuc de vreo lucrare mai serioasă şi ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge şi dacă suflă crivăţul.”

1 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
Comenteaza! »

Încă un s-a adăugat la istoria site-ului Citatepedia.ro. Deşi este o vârstă mică în termeni umani, a fost un an nu numai de creştere, ci şi de maturizare.

Creşterea se face simţită în primul rând la conţinut: 19000 de citate numai în acest an, cu 60% mai mult faţă de cât se acumulase în primii 3 ani. La acestea se adaugă numeroase materiale colaterale şi discuţii între utilizatori. Pentru a vă face o idee despre mărimea la care a ajuns site-ul, Google a indexat până acum peste 95000 de pagini (site-ul are chiar mai multe pagini, dar o bună parte sunt excluse intenţionat de la indexare, având un caracter mai degrabă administrativ).

Cel mai important, numărul vizitatorilor a crescut cu 66%. Recordul s-a înregistrat în luna mai 2009: peste 126000 de vizitatori unici (vara se înregistrează tipic o anumită scădere, dar sigur acest record va fi depăşit în toamnă). Citatepedia.ro a participat în perioada 15 iunie – 15 iulie 2009 la un studiu demografic, care a reliefat câteva lucruri interesante despre publicul său. Aproape două treimi dintre utilizatori au sub 23 de ani, ceea ce este îmbucurător, dat fiind profilul site-ului. Peste 40% dintre utilizatorii site-ului au terminat cel puţin facultatea (7,5% chiar mai mult), şi cum cea mai mare parte dintre ceilalţi sunt elevi şi studenţi, putem spune că avem un public intelectual. Poate uşor surprinzător, două treimi din public este feminin (aşadar, domnilor, ţineţi cont şi de acest aspect). Şi ceva simpatic – jumătate au animale de casă.

Facilităţile adăugate şi îmbunătăţite în ultimul an au făcut ca site-ul să se maturizeze. Practic, în linii mari, site-ul a ajuns să aibă cam toate facilităţile care ar fi de aşteptat. Desigur, mai sunt destule de făcut, evoluţia continuă, dar sunt mai degrabă lucruri de detaliu.

Să sperăm că al cincilea an va fi cel puţin la fel de bun. Participare plăcută!

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Noutăţi despre site
5 comentarii »

Fragmente despre Dimitrie Anghel (16 iulie 1872 — 13 noiembrie 1914) selectate din volumele II şi III ale lucrării „Istoria literaturii române contemporane” aparţinând lui Eugen Lovinescu (ediţia apărută la Editura Minerva, Bucureşti, 1981):

„Filonul poeziei lui D. Anghel s-a prelins între două strate literare impermeabile. Dedesubt, stratul literaturii sămănătoriste, valorificată prin ideologie naţională şi socială, i-a împiedicat penetraţia şi actualizarea:

În acest timp de liberă camaraderie artistică, scria, de pildă, d. Iorga despre Anghel, poetul s-a gândit mult asupra sa, asupra altora. S-a crezut nedreptăţit şi a simţit o plăcere amară în aceasta. Când s-a ivit iarăşi, poet, căuta în lumea florilor eroii săi într-o vreme când ne dădeam cu toţi silinţa să aflăm literaturii româneşti alte izvoare şi altă interpretare. Imnurile către florile scumpe de oraş erau aşadar o sfidare.

Prin neconformism cu ideologia sămănătoristă, poezia lui Anghel era, prin urmare, privită ca inactuală de critica sămănătoristă şi trecută printre preocupările inutile.”

fără voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
Comenteaza! »

Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978 – articolul despre Jean de la Fontaine (8 iulie 1621 – 13 aprilie 1695) este semnat de Ion Brăescu:

„În 1668, creaţia sa poetică atinge culmi nebănuite, odată cu apariţia primelor şase cărţi de Fabule. Prieten cu Racine, Boileau şi Molière, devine unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai clasicismului, deşi Fabulele (a căror ultimă carte apare în 1694) se îndepărtează într-o anumită măsură de dogmele curentului. Ascuţişul lor satiric l-a iritat pe Ludovic XIV, care a amânat cu un an ratificarea alegerii lui La Fontaine ca membru al Academiei Franceze. […] Cultivând fabula, specie literară considerată minoră, La Fontaine a adus-o la asemenea perfecţiune încât n-a mai putut fi întrecută de niciunul dintre succesorii săi. Opera sa a influenţat şi poezia generaţiei paşoptiste româneşti, îndeosebi pe Grigore Alexandrescu.”

6 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
1 comentariu »

Fragmente din volumul “Arta prozatorilor români” de Tudor Vianu (Editura Albatros, Bucureşti, 1977), despre Alexandru Odobescu (23 ianuarie 1834 – 10 noiembrie 1895):

„Proza lui Al. Odobescu a trecut multă vreme drept punctul culminant al artei româneşti de a scrie. Şcoala secundară şi chiar generalizările criticii literare au menţinut părerea că Odobescu este stilistul prin excelenţă al literaturii noastre. Şi, fără îndoială, Al Odobescu este un stilist distins, cu certe daruri ale imaginaţiei şi cu un incontestabil simţ muzical, un scriitor erudit, căruia îi stăteau la îndemână multe modele, mai cu seamă din sfera clasicismului, şi un povestitor căruia, în momentele cele mai bune, nu-i lipseau umorul şi sfătoşenia.”

fără voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară, Cărţi
Comenteaza! »