Teatrul Odeon şi Fundaţia Culturală „Camil Petrescu„ prezintă miercuri, 17 iunie 2009, de la ora 19:00, la Teatrul Odeon lectura piesei „Spre pacea eternă” de Juan Mayorga. Traducerea aparţine Ioanei Anghel, regia este semnată de Cristian Dumitru, iar din distribuţie fac parte Marius Stănescu, Mugur Arvunescu, Gabriel Pintiliei, Marian Ghenea, Marian Lepădatu, Nicoleta Lefter. Lectura va fi urmată de discuţii cu publicul, moderate de Andreea Dumitru şi Sorin Alexandrescu. Intrarea este libera.
“Nu ştiu cum vor fi alţii, cât despre mine, ştiu atâta că pierd măsura timpului de îndată ce rămân pe voia slobodă a pornirilor mele de sălbatic, când adică, biruit de dragostea neînfrânată a singurătăţii, îmi şterg urma dintre oameni şi mă mistui sub îmboldirile ei, în necunoscutul larg al naturii, ca o frunză mânată de nestatornicia vânturilor”
(Calistrat Hogaş)
Pe drumurile şerpuitoare ale munţilor Neamţului, un cal fragil, având “mai mult infăţişarea unui lucru de artă”, purta cu ani în urmă, în fiecare vară, un bărbat în puterea vârstei. Neobositul călator era mândru de Pisicuţa lui (asa îi spunea el calului cu graţii feline), fiindcă mergea la “gebea”, adică fară să salte, lin.
Călătorul cu pălarie cât un sombrero, cu pulpanele pelerinei răsfrânte înapoi, cu silueta sa de bărbat în floarea vârstei, mers grav şi port măiestos, o faţă cât se poate de inteligentă, cu o privire şireată a ochilor ascunşi sub sprincenele stufoase… vorbind cu discernământ ales despre poeziile lui Eminescu în comparaţie cu cele ale lui Alecsandri, despre noul curent simbolist, despre falsitatea teoriilor spiritiste ale lui Haşdeu… ei bine, acest călător care urca fără grabă, iscoditor parcă, era interesat de natură cu sublimul şi grandiosul ei. Era, aşadar, o specie de drumeţ rar pe atunci. “Amantul nestrămutat al naturii” se numea Calistrat Hogaş.
În interviurile acordate lui Claude-Henri Rocquet, Mircea Eliade îşi dezvăluie structura bipolară, relevând complementaritatea existentă între omul de ştiinţă (a cărui operă se bazează pe logică şi rigoare, având drept scop transmiterea de informaţii) şi, pe de altă parte, scriitorul ce-şi clădeşte producţiile pe resorturile inepuizabile ale imaginaţiei. Asistăm în felul acesta la apariţia a două regimuri, unul diurn şi altul nocturn, ilustrare supremă a principiului coexistenţei contrariilor, potrivit căruia un lucru nu poate exista fără opusul său. Spre deosebire de activitatea literară, care reclamă dezlănţuirea fanteziei, operele ştiinţifice presupun clarviziunea regimului diurn, adică prezenţa luminii ca simbol al cunoaşterii. Fiind o întruchipare a lucrurilor neclare, schimbătoare, umbra i se opune luminii, constituind un mediu de trecere înspre impenetrabilitatea nopţii. Negând puritatea imaculată a zilei, întunericul provoacă reîntoarcerea lumii în haos: contururile obiectelor dispar, totul degenerând într-o profundă obscuritate.1
Pe o asemenea structură bipolară se axează şi „Domnişoara Christina” (1936), primul roman fantastic de certă valoare în literatura română. Încă de la apariţia cărţii sale, Mircea Eliade atrage atenţia asupra particularităţii fantasticului din această creaţie, un fantastic diferit întâlnit în proza anterioară, precum „Isabel şi apele diavolului” sau „Lumina ce se stinge”. Este vorba de un fantastic de stringente folclorică, prezent şi în operele altor scriitori români, ca de exemplu I.L. Caragiale, Ion Agârbiceanu, Cezar Petrescu, Vasile Voiculescu sau Ştefan Bănulescu.
Edgar Allan Poe (19 ianuarie 1809 – 7 octombrie 1849) este unul dintre cei mai cunoscuţi romantici americani, poet şi prozator al misterului şi al macabrului. „William Wilson” este una dintre scrierile sale, care mi-a stârnit interesul deşi stilul este complet lipsit de spectaculozitate. Textul valorifică tema dublului, foarte des întâlnită în literatură, de altfel; apariţia fantomei unei persoane încă vii are, în civilizaţiile lumii, conotaţii negative şi trimite fără excepţie cu gândul la moarte. În plus, Poe insistă în textul său pe iritarea absolută, profundul disconfort psihic pe care anularea unicităţii ni-l provoacă oricăruia dintre noi. Stilul narativ este extrem de supravegheat şi subtil, cu fraze echilibrate şi sobre, fără a urmări vreun efect stilist, ci exemplificând mai curând o scriitură raţională şi logică.
Din 26 decembrie 2008, „Bolt” vine în România! Walt Disney Animation Studios combină acţiunea, umorul şi emoţia într-o comedie animată originală, absolut hilară, care îmbină acţiunea şi aventura în Disney Digital 3-D.
Joi, 18 decembrie 2008, de la ora 18:00, Editura Polirom organizează lansarea celui mai recent roman al Ceciliei Ştefănescu: „Intrarea Soarelui„. Evenimentul are loc la Librăria Cărtureşti Verona (la subsol). Volumul va fi prezentat de Mircea Cărtărescu, Ion Manolescu şi T.O. Bobe.
„Intrarea Soarelui” îl are ca protagonist pe Sal, un băiat de 12 ani, cu o inteligenţă ieşită din comun, care-şi trăieşte prima experienţă de dragoste. Într-o după-amiază de vară, prinzându-l ploaia în drum spre prietena lui, Emi, Sal se adăposteşte în scara unui bloc şi, condus de un miros puternic, coboară în subsol, unde dă peste cadavrul unei femei tinere şi foarte frumoase. Încetul cu încetul, Sal va încerca să descopere misterul acestui cadavru şi, concomitent, va înainta în relaţia lui amoroasă cu Emi, o relaţie ciudată, care se desfăşoară în paralel cu legatura adulterină a unui cuplu matur, de care Sal se loveşte într-un mod repetat. Pe măsură ce povestea de dragoste cu Emi evoluează, Sal încearcă din răsputeri nu numai s-o ascundă de ochii ironici ai prietenilor de cartier, dar şi de părinţi – ale căror decizii le-ar putea zdruncina mica armonie -, dezvoltând astfel o adevărată conştiinţă adulterină, care poate fi observată, pe de altă parte, în practică, la cuplul celor doi adulţi. Legăturile între adulţi şi cei doi copii, pe de o parte, şi cadavrul descoperit de Sal, pe de alta, sunt mult mai adânci şi mai complicate decât par la început. „Intrarea Soarelui” e un roman despre rădăcinile adulterului şi despre destinul unui băiat excepţional care, datorită capacităţilor sale, are puterea de a vedea cu ochii minţii propriul viitor.
Încarc...
6 voturi
