Spre pacea eternă
Teatrul Odeon şi Fundaţia Culturală „Camil Petrescu„ prezintă miercuri, 17 iunie 2009, de la ora 19:00, la Teatrul Odeon lectura piesei „Spre pacea eternă” de Juan Mayorga. Traducerea aparţine Ioanei Anghel, regia este semnată de Cristian Dumitru, iar din distribuţie fac parte Marius Stănescu, Mugur Arvunescu, Gabriel Pintiliei, Marian Ghenea, Marian Lepădatu, Nicoleta Lefter. Lectura va fi urmată de discuţii cu publicul, moderate de Andreea Dumitru şi Sorin Alexandrescu. Intrarea este libera.
Într-un loc secret, trei câini concurează pentru a obţine mult dorita zgardă albă şi, odată cu ea, distincţia de câine antiterorist de elită, „o profesie de mare viitor”. De-a lungul probelor succesive la care sunt supuşi, îşi face loc una dintre cele mai acute dileme etice ale vieţii politice şi sociale de astăzi. După texte precum „Últimas palabras de Copito de Nieve” şi „La tortuga de Darwin,” Juan Mayorga apelează din nou la o metaforă cutremurătoare din regnul animal. Piesa lui, care imprumută titlul lucrării lui Immanuel Kant, emoţionează şi invită publicul la un examen de conştiinţă.
Juan Mayorga declară: „La puţin timp după atentatele care au avut loc la Madrid pe 11 Martie 2004, un bun prieten m-a provocat să scriu o piesă despre terorism. Am acceptat imediat, nu pentru că mi s-ar fi părut o temă simplă, ci pentru că nu ştiam cum s-o abordez. Luni întregi am căutat o modalitate specific teatrală, care să nu reproducă ceea ce suntem obişnuiţi să aflăm din ziare ori de la televizor. Până când, într-o zi, pe stradă, am văzut, în spatele unei botniţe, chipul protagonistului meu. Am scris astfel un text care, în cele din urmă, nu vorbeşte atât despre terorism, cât despre ceea ce adversarii lui pot şi nu pot face pentru a-l combate.”
La sfârşitul anului 2008, piesa „La paz perpetua” („Spre pacea eternă”) a fost prezentată în România, la Bucureşti şi Cluj, cu prilejul celei de a XVII-a ediţii a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa. Regia spectacolului Teatrului de la Abadía din Madrid a fost semnată de José Luis Gómez.
Unul dintre cei mai apreciaţi dramaturgi de astăzi, Juan Mayorga este laureatul Premiului Naţional pentru Teatru acordat în Spania în anii 2005 şi 2007. S-a născut la Madrid, în 1965. În 1988, a obţinut licenţa în Filosofie şi Matematică. Şi-a continuat studiile la Münster, Berlin şi Paris. În 1997, a obţinut doctoratul în filosofie. Din 1998, este profesor de Dramaturgie şi Filosofie la Real Escuela Superior de Arte Dramático din Madrid (este autorul volumului „Revolución conservadora y conservación revolucionaria. Política y memoria en Walter Benjamin”, Editura Anthropos, Barcelona, 2003).
Juan Mayorga s-a apropiat de teatru scriind poezie şi roman. Nu a fost tentat să-şi monteze singur textele, convins că „spectacolul îi aparţine regizorului”. S-a lansat în 1989, cu piesa „Siete hombres buenos” („Şapte oameni buni”), care a obţinut prestigiosul Premiu Bradomín. A participat la ateliere conduse de Paloma Pedrero, José Sanchis Sinisterra, unde i-a cunoscut pe tinerii scriitori José Ramón Fernández, Raúl Garrido Hernández şi Luis Miguel González Cruz.
Piesele sale au fost traduse în arabă, franceză, greacă, engleză, italiană, poloneză, portugheză, română, norvegiană şi sârbă. Dintre acestea amintim:
– „Siete hombres buenos” (finalist al Premiului Marqués de Bradomín, 1989)
– „Más ceniza” (Premiul Calderón de la Barca, 1992)
– „El traductor de Blumemberg”
– „Palabra de perro” (după „El coloquio de los perros” de Cervantes)
– „El chico de la última fila” (Premiul Telón Chivas pentru cel mai bun autor dramatic, 2007, Premiul Max pentru cel mai bun autor dramatic, 2008);
– „La tortuga de Darwin” (Teatro de la Abadía; regia: Ernesto Caballero)
– „Job” (după cartea lui Iov şi texte de Elie Wiesel, Zvi Kolitz şi Etti Hillesum).
„Rolul pe care îl atribui teatrului este acela de a dezvălui complexitatea lumii”, mărturiseşte Mayorga. Calitatea poetică a textelor sale este concurată de percutanţa temelor tratate. El vorbeşte despre Holocaust în Himmelweg (Camino del cielo) – Premiul “Enrique Llovet”, montat şi la Royal Court Theatre din Londra (2005); politica Dreptei – în Alejandro y Ana. Lo que España no pudo ver del banquete de la boda de la hija del Presidente/Alejandro şi Ana; discriminarea imigranţilor ilegali, în fantezia cu tuşe realiste Animales nocturnos/Animale de noapte.
Unul dintre cele mai interesante texte ale sale, „Cartas de amor a Stalin” („Scrisori de dragoste către Stalin” (Premiul Caja España, Premiul Borne, 1998), fructifică un fapt de istorie literară pentru a descrie uzura psihică şi morală la care este supus un mare creator de către regimul dictatorial, tentativa lui Mihail Bulgakov de a dialoga cu Puterea generând, aici, un periculos joc al închipuirii, umilitor şi autodistructiv.
În „Últimas palabras de Copito de Nieve” (Premiul Telón Chivas, 2005), Mayorga are insolita idee de a încredinţa gorilei albe care a fost, decenii la rând, simbolul Grădinii Zoologice din Barcelona, reflecţiile despre moarte ale lui… Montaigne, pe care aceasta le citează cu puţin înainte de a fi eutanasiată în urma unui cancer de piele (fapt real care a provocat în Spania o intensă dezbatere mediatică pe tema identităţii).
„Hamelin este una dintre piesele anului, una dintre montările anului”, a exclamat cronicarul de la El Pais, văzând spectacolul companiei Animalario, semnat de Andrés Lima, regizor pe care Mayorga îl apreciază şi îl admiră. Premiera a avut loc pe 12 mai 2005, la Teatrul La Abadía din Madrid, în faţa unei săli arhipline (Premiul Max pentru cel mai bun spectacol, 2006). Pentru prima dată în dramaturgia spaniolă, Juan Mayorga abordează tema delicată a pedofiliei, într-un basm modern cu accente de thriller judiciar, sau, aşa cum este prezentată în dosarul de presă al spectacolului, „o poveste despre culpa colectivă şi despre pedeapsă”, „despre manipularea inocenţei şi mizeria civilizaţiei noastre, despre pervertirea cuvintelor şi copilăria ameninţată, despre o societate care îşi abandonează copiii, erijându-se în victimă scandalizată a unui delict de care este coresponsabilă“. Excelent scris, cu argumente şi contraargumente inteligent articulate, descurajând orice lectură tendenţioasă, excelent jucat şi regizat, Hamelin este considerat de critica spaniolă un salt înainte nu doar în creaţia autorului, ci şi a grupului Animalario, adept al unui realism de tip brechtian, cu influenţe din cinema şi televiziune. Pentru această piesă, Mayorga a obţinut Premiul Naţional de Teatru (2005), Premiul Max pentru cel mai bun autor (2006), Premiul Telón Chivas pentru cel mai bun autor (2006).
Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” a publicat până acum, în cele două volume ale antologiei de Teatru spaniol contemporan: „Hamelin” (pusă în scenă de regizorul Claudiu Goga la Teatrul Mic din Bucureşti) şi „Himmelweg” (traducere de Ioana Anghel).
fără voturi
Încarc...