Cartea anului, marea surpriză a lui 2008, după cum o numea criticul literar Dan C. Mihăilescu, „Confesiunile unui cafegiu” este o mărturie pasionantă despre supravieţuire în perioada atât de restrictivă a regimului comunist. La Humanitas Multimedia a apărut o ediţie audio, o „cafea” a unor vremuri amare, îndulcită de vocea excepţională a actorului Victor Rebengiuc.
Cu un neaşteptat talent literar, Gheorghe Florescu povesteşte despre dedesubturile aşa-numitului „comerţ socialist”, comerţ aflat, în mare parte, în mâinile Securităţii. Mica istorie se intersectează cu istoria cea mare în aceste pagini scrise cu vervă, îmbibate de atmosfera României anilor ’60-’80, cu descrieri incredibil de amănunţite ale străzilor bucureştene de altădată, cu poveşti adevărate şi personaje pitoreşti (multe încă în viaţă şi bine cunoscute). „Confesiunile unui cafegiu„, care se încheie cu evenimente din zilele noastre, fac inteligibilă o lume – lumea din care s-a născut realitatea de azi.
Un fragment din istoria palpitantă a meşteşugului de cafegiu:
După cum aprecia Dr. Nicolae Moisiu, (în „Cincinat… Everestul epigramei româneşti”, Rm. Vâlcea, 1996, p 6-7, citat de Elis Râpeanu, în vasta sa lucrare „Epigrama în literatura română”, pg. 255) „Femeile s-au bucurat de nemăsurata lui stimă, fie că erau celebre…, fie că erau simpli pioni în câmpul vast al literelor. A apreciat şi a înnobilat, prin felul său de a fi, prieteniile cu marii scriitori ai vremii, cu marii oameni de teatru şi de artă.”
Creaţiile sale confirmă aprecierea de mai sus:
Răspuns [la rugămintea celor două domnişoare din tren care, în timp ce mâncau, una l-a rugat să facă o epigramă pentru a le dovedi că într-adevăr e Cincinat Pavelescu]
Cum o fi la trup duduca?
Mijloc strâmt sau spete largi?
O fecioară e ca nuca:
Ca s-o guşti, trebui s-o spargi!
Textele mai jos prezentate ne dau o imagine a scriitorimii contemporane lui Cincinat Pavelescu, cu aspectele pozitive şi cele dimpotrivă ale activităţii lor.
Putem aprecia că, de fapt, Cincinat a făcut adesea – scriind numai câteva rânduri – o critică severă operelor colegilor săi de breaslă. Vom reda, în cele ce urmează, câteva epigrame prin care Cincinat lua atitudine critică faţă de creaţia literară a vremii sale.
Suntem datori a învedera că Cincinat a scris numeroase alte texte cere stau dovadă a faptului că a fost un însemnat critic literar al epocii sale, ceea ce ne pare întru totul firesc atâta vreme cât a fost un veritabil umorist – epigramist, poet şi totodată a fost ales ca prim preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români.
Teatrul de Comedie prezintă joi, 21, şi vineri, 22 ianuarie 2010, ora 19:00, la Sala Mare, premiera oficială a spectacolului „Elling” de Axel Hellstenius şi Petter Næss după romanul “Fraţi de sânge” de Ingvar Ambjørnsen, traducere de Petre Bokor. Regia îi aparţine lui Vlad Massaci, scenografia lui Andu Dumitrescu, iar ilustraţia muzicală lui Cristian Juncu. Distribuţia este alcătuită din Marius Florea Vizante, Sandu Pop, Mihaela Măcelaru şi Şerban Georgevici.
Madrigalele (sau, la fel de corect, madrigalurile) sunt deseori asimilate epigramelor, însă acestea nu sunt „înţepătoare”, ci măgulitoare.
Cincinat Pavelescu afirma, admirativ, faptul că «Marţial, al cărui spirit sarcastic făcea spaima şi deliciul contemporanilor săi, a scris totuşi nenumărate madrigale.» (Cincinat Pavelescu, Antologia epigramei româneşti. Pag.301)
Chiar dacă multe dintre cele scrise de el au ajuns în colecţii de familie sau în alte locuri în care n-au putut avea acces cercetătorii operelor sale, putem ilustra activitatea sa prin cele reproduse în cele de mai jos.
Pe 1 ianuarie 2010 are premiera în cinematografele din România filmul „Vechi tovarăşi” („Old Dogs”), una dintre cele mai reuşite comedii pe care le-am văzut în ultima vreme, cu o distribuţie de excepţie. O să trec elegant pentru miza tipic americană a filmului şi peste finalul previzibil al unei comedii romantice; e ca la oamenii pe care îi iubiţi – dacă luaţi defectele lor ca fiind imposibil de eliminat, vă puteţi bucura din plin de ei. În acelaşi fel, Disney mizează totul pe farmecul actorilor, pe acţiunea alertă şi pe dialogul spumos, iar rezultatul este o peliculă pentru „audienţă generală” pe care o recomandăm călduros, dacă vreţi să vă bine dispuneţi şi să vă încărcaţi bateriile. Dacă asociaţi sărbătorile de sfârşit de an cu romantismul vesel, aveţi de-a face cu un festin, iar dacă aveţi păreri bune despre Robin Williams şi John Travolta, prestaţia lor n-o să vă dezamăgească. Pe mine m-a surprins asocierea celor doi (care au mai jucat împreună doar în 1998, într-un film rămas obscur), dar trebuie să recunosc faptul că efectul este unul excelent. Ne-am tăvălit de râs în sală la vizionarea de presă – eu şi câteva zeci de oameni, şi am hohotit aproape tot timpul filmului, în aşa fel încât la final aveam încremenit pe faţă un râs asemănător cu efectul secundar al pastilelor din film. Cei care-l vor viziona, vor înţelege.
Cartea anului, marea surpriză a lui 2008, după cum o numea criticul literar Dan C. Mihăilescu, „Confesiunile unui cafegiu” este o mărturie pasionantă despre supravieţuire în perioada atât de restrictivă a regimului comunist. La Humanitas Multimedia a apărut o ediţie audio, o „cafea” a unor vremuri amare, îndulcită de vocea excepţională a actorului Victor Rebengiuc.
Încarc...
