Fragmente din volumul „Scriitori francezi”, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978 – articolul despre Jean de la Fontaine (8 iulie 1621 – 13 aprilie 1695) este semnat de Ion Brăescu:

„În 1668, creaţia sa poetică atinge culmi nebănuite, odată cu apariţia primelor şase cărţi de Fabule. Prieten cu Racine, Boileau şi Molière, devine unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai clasicismului, deşi Fabulele (a căror ultimă carte apare în 1694) se îndepărtează într-o anumită măsură de dogmele curentului. Ascuţişul lor satiric l-a iritat pe Ludovic XIV, care a amânat cu un an ratificarea alegerii lui La Fontaine ca membru al Academiei Franceze. […] Cultivând fabula, specie literară considerată minoră, La Fontaine a adus-o la asemenea perfecţiune încât n-a mai putut fi întrecută de niciunul dintre succesorii săi. Opera sa a influenţat şi poezia generaţiei paşoptiste româneşti, îndeosebi pe Grigore Alexandrescu.”

6 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară
1 comentariu »

Teatrul Odeon şi Fundaţia Culturală „Camil Petrescu„ prezintă miercuri, 17 iunie 2009, de la ora 19:00, la Teatrul Odeon lectura piesei „Spre pacea eternă” de Juan Mayorga. Traducerea aparţine Ioanei Anghel, regia este semnată de Cristian Dumitru, iar din distribuţie fac parte Marius Stănescu, Mugur Arvunescu, Gabriel Pintiliei, Marian Ghenea, Marian Lepădatu, Nicoleta Lefter. Lectura va fi urmată de discuţii cu publicul, moderate de Andreea Dumitru şi Sorin Alexandrescu. Intrarea este libera.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Alexandru Uvra in Teatru, Ştiri
Comenteaza! »

Fascinaţi an de an de ofertele mereu surprinzătoare ale amfitrionilor buzoieni – Casa de cultură „Ion Caraion” (director Viorel Pietrăreanu) şi Cenaclul său de umor (preşedinte Mihai Sălcuţan), iată-ne ajunşi pe nesimţite la ediţia a X-a, jubiliară, a prestigiosului festival.
Întâlnirea din 2009 a debutat în forţă, în după-amiaza zilei de 8 mai, la Primăria Municipiului Buzău, unde au fost rostite cuvinte de bun venit şi adresate urări de succes festivalului, de către Mihai Sălcuţan, Viorel Pietrăreanu, viceprimarul Marcel Ciolacu şi preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, George Corbu, iar invitaţilor la festival şi gazdelor (organizatori, sponsori) li s-au acordat deopotrivă diplome în rang de „Distincţie aniversară”, „ca semn de preţuire şi de recunoaştere a sprijinului acordat de-a lungul anilor festivalului, mişcării epigramatice buzoiene şi afirmării sale în spaţiul cultural naţional”.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Nelu Vasile in Epigrame
5 comentarii »

A apărut romanul „Coada” de Dragoş Voicu, câştigător la secţiunea „Proză” în cadrul Concursului de Debut pe anul 2008, organizat de Editura Cartea Românească.

Este un roman despre viaţa la coadă, absurdă precum comunismul însuşi, dar în care oamenii îşi văd de ale lor, conform unei logici pe care noua generaţie actuală nu o poate înţelege în totalitate. Este o coadă la tacâmuri de pui, o coadă fabuloasă, care înfăşoară oraşul de mai multe ori şi va dura 12 luni, timp în care Ionuţ, un vajnic pionier, îi va cunoaşte pe cei care îi vor fi vecini întregul an, câteva personaje pitoreşti care discută despre copii, matematică, ţuică fiartă, fericire, cârnaţi, dragoste, bomboane de pom, moarte, murături, examene de admitere. O coadă care sfidează orele, zilele, săptămânile, anotimpurile şi totuşi… aici oamenii îşi povestesc viaţa, îşi sărbătoresc zilele de naştere, se îndrăgostesc, se căsătoresc şi, pur şi simplu, mor. „Coada” este un roman care te face să izbucneşti în râs sau în plâns şi te lasă năucit pe muchia dintre cele două stări.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Fragmente literare, Ştiri
Comenteaza! »

Umberto Eco, născut pe 5 ianuarie 1932, este una dintre cele mai importante figuri din semiotica europeană, un teoretician desăvârşit şi extrem de plăcut la lectură, pertinent şi dinamic, solicitant şi abil în a capta atenţia şi interesul lectorului. Pe lângă sistemul teoretic, autorul a găsit de cuviinţă să-l ilustreze practic, în câteva structuri romaneşti ce i-au adus popularitatea şi în rândul profanilor. Una dintre ideile de bază pe care am construit o analiză a romanului său, „Numele trandafirului”, este aceea că fiecare cititor alege, dintr-o carte oarecare pe care o citeşte, exact ceea ce poate înţelege şi asimila, în funcţie de calităţile sale native, interesele personale şi bagajul de cunoştinţe pe care îl posedă până în acel moment. Prin urmare, o carte se dovedeşte a fi – în fapt – o multitudine de cărţi, iar romanul lui Eco demonstrează chiar prin construcţie acest lucru.

5 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Articole, Cărţi
Comenteaza! »

Fragmente din capitolul „Satan al lui Milton şi Shakespeare” din lucrarea „Canonul occidental. Cărţile şi Şcoala Epocilor” de Harold Bloom, Grupul Editorial ART, Bucureşti, 2007:

Milton are un loc permanent în canon, deşi astăzi este respins cu cea mai mare hotărâre de critica literară feministă. Într-o discuţie cu John Dryden, el a mărturisit cândva, oarecum pripit, că Spencer [Edmund Spenser] a fost „marele său original”, remarcă pe care am interpretat-o ca pe o apărare împotriva lui Shakespeare. Shakespeare a fost atât sursa anxietăţii poetice a lui Milton, autentice, deşi camuflate, cât şi, în mod paradoxal, a canonicităţii lui. Dintre toţi scriitorii post-shakespearieni, doar Milton, şi nu Goethe, Tolstoi sau Ibsen, a folosit cel mai bine reprezentarea shakespeariană a personajului şi a schimbărilor lui, chiar atunci când voia cu tot dinadinsul să iasă din conul de umbră al lui Shakespeare.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară, Cărţi
Comenteaza! »