După succesul pe care l-au avut romanele „Degete mici” şi „Băiuţeii„, Filip Florian revine cu o carte deja aşteptată de critica literară şi de public, „Zilele regelui„, un roman în care iubirea şi prietenia, cu nenumăratele lor chipuri, străbat ultima jumătate a secolului al XIX-lea românesc.
Dentistul berlinez Joseph Strauss părăseşte Prusia în primăvara lui 1866 şi îl urmează la Bucuresti pe Carol I, abia urcat pe tronul Principatelor Unite. Dată fiind iminentă războiului în centrul Europei, călătoria e aventuroasă, dar compania motanului Siegfried (un fel de înger păzitor) îl ajută pe dentist să o ducă la bun sfârşit. Joseph leagă o prietenie strânsă cu bărbierul Otto Huer şi reuşeşte, datorită banilor dăruiţi de principe, să deschidă un cabinet. Pasiunea lui pentru târfe, şnaps, cărţi şi discuţii nesfârşite se îmbină o vreme cu relaţia privilegiată pe care o are cu prinţul. Îndrăgostit, motanul Siegfried scrie psalmi, în limba pisicească, pe spătarele scaunelor, în timp ce Joseph se lasă prins la rândul lui într-o poveste de amor şi o ia de nevastă pe Elena Ducovici, dădacă în casa unui baron refugiat la nord de Dunăre, unul din pretendenţii la tronul Serbiei. O poveste surprinzătoare, în care intrigile, obiceiurile orientale, întâmplările mărunte şi faptele consemnate istoric contribuie la o excepţională recreare a atmosferei unei Românii aflate la începuturile modernizării sale.
A noua piesă pe care o prezentăm din integrala creaţiei dramaturgice a lui Valeriu Butulescu este „Logica rătăcirii”, o comedie în trei acte.
Autorul face o translatare a rătăcirii biblice prin deşert în planul apropiat temporal al ieşirii din comunism. Comparaţia apare surprinzător de firească, iar „amănuntele” introduse de autor dau piesei nu numai culoare şi originalitate, ci şi un plus de profunzime, prin punerea lucrurilor într-o altă lumină.
Premiera absolută a comediei amare „Logica rătăcirii” a avut loc pe 16 mai 1994, pe scena Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” din Petroşani, în regia lui Nicolae Gherghe.
Celebrul roman „Lolita” deschide seria de autor „Vladimir Nabokov” la Editura Polirom. Romanul a beneficiat de două ecranizari îndelung discutate: cea a lui Stanley Kubrick din 1962, cu James Mason, Sue Lyon şi Shelley Winters în rolurile principale şi, respectiv, cea a lui Adrian Lyne din 1998, avându-i ca protagonişti pe Jeremy Irons, Dominique Swain şi Melanie Griffith. Din cauza subiectului său extrem de şocant – pasiunea morbidă a unui bărbat matur pentru o fetiţă de doisprezece ani –, romanul „Lolita” a fost respins de editori, fiind publicat în Statele Unite abia după aparitia sa în Franţa. Construită pe schema mitologică a povestirilor cu fauni şi nimfe, „Lolita” este însă, înainte de toate, un poem de dragoste închinat limbii engleze şi posibilităţilor sale expresive.
Cum ar fi dacă omenirea ar pleca de pe Pământ şi cineva ar uita să deconecteze ultimul robot? Aceasta este premiza de la care pleacă noua comedie extraordinară de animaţie realizată de Disney-Pixar şi derulată în spaţiu: “WALL•E”. Un film plin de umor, duioşie, fantezie şi emoţie, “WALL•E” îşi poartă publicul într-o remarcabilă călătorie prin toată galaxia, demonstrând încă o dată măiestria cu care Pixar creează lumi noi şi stabileşte noi standarde pentru a oferi poveşti fascinante, personaje care evoluează, muzică incredibilă şi animaţie generată pe computer, cu ajutorul celor mai performante tehnologii existente.
A patra piesă pe care o prezentăm din integrala creaţiei dramaturgice a lui Valeriu Butulescu este „Veşnicie provizorie”, o dramă în două acte, cunoscută mai ales ca „Hoţul cinstit”, titlul sub care s-a jucat.
Scenariul a fost categorisit în multe feluri, de la tragedie la comedie. Este stilul specific lui Valeriu Butulescu de a trata cu umor subiecte serioase şi profunde. Realismul cotidian este împins în absurd, jocurile de cuvinte şi idei sunt în lumea lor, multe replici sunt memorabile.
Piesa a avut premiera absolută pe 8 aprilie 1993, la Teatrul Dramatic „I.D. Sîrbu” din Petroşani, regizat de Rodica Băiţan. Această premieră reprezintă şi debutul ca dramaturg al lui Valeriu Butulescu.
Fragmente din capitolul „Eminescu şi Novalis” al volumului scris de criticul Zoe Dumitrescu-Buşulenga despre „Eminescu şi romantismul german”, apărut la Editura Eminescu, Bucureşti, 1986:
„Cel mai proeminent poet al romantismului german, Friedrich von Hardenberg (Novalis), care a dat Şcolii de la Jena cea mai mare strălucire, a rămas după incredibil de scurta sa existenţă (între 1772-1801) încă o ciudată prezenţă pe cerul gândirii şi creativităţii europene. Aristocraticul saxon face încă o stranie apariţie chiar pe lângă Heinrich von Kleist ori E.T.A. Hoffmann, cei mai ‘pitoreşti în sensul neconformismului maxim şi al cultivării ciudăţeniei, visului, vedeniei. El nu-şi cultivă, ca aceia, stările ieşite de sub stăpânirea raţiunii, nu exaltă ca ei, deliberat, tot ce scapă imperiului luminos al conştiinţei. Dar el trăieşte şi arde într-o lume mai vastă decât aceea îngrădită de categoriile sensibilităţii, de normele raţiunii. Un apetit de fond, irezistibil, al absolutului i-a călăuzit scurta viaţă purtându-l spre demolarea blândă, profetică, a barierelor fiinţei.”
După succesul pe care l-au avut romanele „Degete mici” şi „Băiuţeii„, Filip Florian revine cu o carte deja aşteptată de critica literară şi de public, „Zilele regelui„, un roman în care iubirea şi prietenia, cu nenumăratele lor chipuri, străbat ultima jumătate a secolului al XIX-lea românesc.
Încarc...
