Cum ar fi dacă omenirea ar pleca de pe Pământ şi cineva ar uita să deconecteze ultimul robot? Aceasta este premiza de la care pleacă noua comedie extraordinară de animaţie realizată de Disney-Pixar şi derulată în spaţiu: “WALL•E”. Un film plin de umor, duioşie, fantezie şi emoţie, “WALL•E” îşi poartă publicul într-o remarcabilă călătorie prin toată galaxia, demonstrând încă o dată măiestria cu care Pixar creează lumi noi şi stabileşte noi standarde pentru a oferi poveşti fascinante, personaje care evoluează, muzică incredibilă şi animaţie generată pe computer, cu ajutorul celor mai performante tehnologii existente.

Derulat într-o galaxie nu foarte îndepărtată, “WALL•E” este o comedie originală, incitantă, despre un robot foarte tenace. După sute de ani în care a stat singur, făcând ceea ce a fost construit să facă, WALL•E (Waste Allocation Load Lifter Earth-Class) îşi găseşte un nou ţel în viaţă (pe lângă colecţia sa de flecuşteţe) când întâlneşte un robot de căutare elegant, pe nume EVE (Extra-terrestrial Vegetation Evaluator). EVA îşi dă seama că, fără să vrea, WALL•E a găsit cheia viitorului planetei şi se năpusteşte înapoi în spaţiu, ca să le raporteze oamenilor descoperirile sale. Aceştia o aşteaptă cu nerăbdare la bordul luxoasei navete spaţiale “Axioma”, sperând să afle că se pot întoarce acasă în siguranţă. Pe de altă parte, însuşi WALL•E o urmăreşte pe EVA prin toată galaxia şi pune în mişcare una dintre cele mai incredibile aventuri comice.

În extraordinara sa călătorie prin univers, în viitorul de peste 800 de ani, WALL•E este însoţit de o mulţime hilară de personaje: un gândac care e animalul lui de companie şi o întreagă echipă curajoasă de roboţi defecţi şi inadaptaţi. Al nouălea film de lung metraj de la Disney şi Pixar Animation Studios, “WALL•E” vine după cel mai recent triumf al studiourilor, “Ratatouille,” care a câştigat Oscarul pentru “Cel mai bun lung metraj de animaţie”, a cules cele mai bune cronici dintre toate filmele lansate în 2007 şi a fost un succes de box-office în toată lumea. Încasările totale obţinute la nivel mondial pentru al optulea lung metraj Pixar se ridică la uluitoarea sumă de 4,3 miliarde de dolari.

“WALL•E” este cel mai recent film realizat de regizorul/scenaristul premiat cu Oscar Andrew Stanton, care s-a alăturat echipei Pixar în 1990, fiind al doilea animator şi abia al nouălea angajat al studiourilor recent înfiinţate la vremea respectivă. A fost unul dintre cei patru scenarişti nominalizaţi la Oscar în 1996 pentru contribuţia la “Toy Story” şi scenaristul următoarelor filme Pixar, între care “A Bug’s Life,” “Toy Story 2,” “Monsters, Inc.,” şi “Finding Nemo,” pentru care a fost din nou nominalizat la Oscar, în calitate de co-scenarist. În plus, a fost co-regizor pentru “A Bug’s Life,” producător executiv pentru “Monsters, Inc.” şi filmul premiat cu Oscar din 2007, “Ratatouille,” şi a câştigat Oscarul pentru “Cel mai bun lung metraj de animaţie” pentru “Finding Nemo.”

Filmul Disney-Pixar “WALL•E,” regizat de Andrew Stanton după o poveste originală de Stanton şi Pete Docter, pe baza unui scenariu scris de Stanton şi Jim Reardon, îl are ca producător executiv pe John Lasseter, fiind produs de Jim Morris (“Star Wars: Episode I” şi “Episode II,” “Pearl Harbor,” “The Abyss,” şi trei dintre filmele “Harry Potter”), care a contribuit la realizarea unora dintre cele mai revoluţionare efecte vizuale din industria de gen, în timpul asocierii sale de 18 ani cu ILM, ca Preşedinte al Lucas Digital.

Galeria vocilor de personaje din acest film îi include pe comicul Jeff Garlin (“Curb Your Enthusiasm”), veteranul Pixar John Ratzenberger (“Cheers,” “Ratatouille,” “Toy Story”), actriţa Kathy Najimy (“Sister Act,” “King of the Hill”), vedeta de teatru şi cinema Sigourney Weaver (“Alien,” “Gorillas in the Mist,” “Baby Mama”) şi apreciatul designer de sunet câştigător a patru Premii Oscar, Ben Burtt (“E.T.: The Extra-Terrestrial,” “Indiana Jones and the Last Crusade”). Comicul Fred Willard (“Best in Show,” “Back to You”) apare şi el în film.

Gama extrem de expresivă de voci robotice din WALL•E a fost creată de Burtt, ale cărui realizări memorabile includ şi “vocile” altor roboţi legendari, cum ar fi R2-D2 (din filmele “Star Wars”). Bazându-se pe cei 30 de ani ai săi de experienţă ca unul dintre cei mai mari experţi în sunet din industria de gen, Burtt s-a implicat încă din primele stadii ale filmului în crearea unei întregi lumi sonore pentru toate personajele robotice şi toate navetele spaţiale, dar şi pentru toate mediile în care se derulează acţiunea.

Partitura originală pentru “WALL•E” a fost compusă de Thomas Newman, de opt ori nominalizat la Oscar şi care mai lucrase deja cu Stanton, la filmul “Finding Nemo”. O adevărată legendă a muzicii rock-and-roll, Peter Gabriel a colaborat cu Newman pentru melodia originală intitulată “Down to Earth.” Gabriel a scris el însuşi versurile pentru acest epilog muzical inteligent, captivant, şi a interpretat melodia.

Personajele din “WALL•E”

• WALL•E (Waste Allocation Load Lifter Earth-Class – Ridicător de greutăţi pentru distribuirea deşeurilor, din clasa Pământ) este ultimul robot rămas pe Pământ, programat să cureţe planeta, mutând rând pe rând cuburile de gunoi compactat. Totuşi, după 700 de ani de funcţionare, are o mică hibă: şi-a format şi o personalitate. Este extrem de curios, foarte cercetător şi puţintel cam singur. WALL•E a fost unul dintre miile de roboţi trimişi de corporaţia Buy n Large pentru a curăţa planeta, în timp ce oamenii au plecat într-o croazieră spaţială de lux. A rămas singur, cu o singură excepţie: un gândac, animalul său de companie, numit în interiorul companiei – cu multă afecţiune – Hal (după un celebru producător din anii 1920, Hal Roach, şi în cinstea lui HAL din “2001: A Space Odyssey”). Cu mult devotament, WALL•E face cuburi compacte de gunoi în fiecare zi, descoperind şi colecţionând pe parcurs diverse obiecte. De fapt, WALL•E a adunat un adevărat cufăr de comori, plin de tot soiul de flecuşteţe: un cub Rubik, un bec şi multe altele, pe care le ţine în camionul de transport unde locuieşte. Fire romantică, WALL•E visează ca într-o bună zi să facă o conexiune, fiind convins că viaţa trebuie să însemne mai mult decât slujba monotonă pe care o face zi de zi. Visurile lui îl fac să străbată galaxia, într-o aventură care va întrece până şi cele mai măreţe aşteptări ale lui.

• EVA (Extra-terrestrial Vegetation Evaluator – Evaluator de Vegetaţie Extraterestră) este un robot-sondă elegant şi foarte performant. Este rapidă, poate să zboare şi are o armă cu laser. EVA, numită şi Sonda Unu de către căpitanul “Axiomei” (uriaşa navă spaţială-mamă de lux, care adăposteşte mii de oameni dezrădăcinaţi de pe planeta lor), este doar unul dintr-o flotilă întreagă de roboţi similari trimişi pe Pământ într-o misiune secretă de scanare. EVA are o directivă secretă şi este decisă să îşi îndeplinească misiunea cu succes. Abia dacă îl remarcă pe noul ei admirator, WALL•E. Dar într-o bună zi, frustrată de faptul că nu găseşte ceea ce caută, face o pauză şi descoperă că îşi formează o legătură neaşteptată cu acest robot ciudat. Împreună, ei pornesc într-o uimitoare călătorie prin spaţiu.

• Di-Mi (Distrugătorul de Microbi) este un robot de curăţare programat să cureţe tot ce vine la bordul “Axiomei” şi este considerat “agent străin contaminant”. Di-Mi se deplasează rapid în interiorul “Axiomei”, pe rotiţa lui, curăţând obiectele murdare pe care le întâlneşte în cale. Cea mai mare provocare a lui este ziua în care WALL•E însuşi apare la bord. Di-Mi face o fixaţie pentru cel mai murdar robot pe care l-a văzut vreodată. Începe un soi de joc “de-a şoarecele şi pisica”, căci Di-Mi încearcă să spele ani de zile în care diverse reziduuri şi gunoaie şi-au lăsat amprenta asupra lui WALL•E. Dar, deşi WALL•E încearcă mereu să scape de această pacoste, cei doi sfârşesc prin a deveni prieteni, iar Di-Mi ajunge în scurt timp acolitul de nădejde al lui WALL•E.

• AXIOMA este nava-mamă pe care locuiesc oamenii. Vocea computerului de bord este Sigourney Weaver, care şi-a făcut debutul în cinema cu “Alien”, una dintre sursele de inspiraţie ale lui Stanton pentru acest film. Iar faptul că ea a devenit vocea computerului de bord a fost, în final, o recunoaştere a acestei contribuţii.

• CĂPITANUL este actualul comandant al “Axiomei”. Prizonier al rutinei, ca şi WALL•E, Căpitanul tânjeşte după o pauză în obositorul ciclu al aşa-numitei sale vieţi. Îndatoririle sale lipsite de evenimente deosebite se rezumă la simpla verificare şi răsverificare a stadiului în care se află nava spaţială, alături de Auto, pilotul automat. Când căpitanul este informat de unul dintre roboţii-sondă că s-a produs o mult-aşteptată defecţiune, îşi descoperă chemarea lăuntrică de a deveni un lider curajos, aşa cum nu şi-ar fi imaginat vreodată, şi plănuieşte să stabilească un nou traseu pentru omenire. Jeff Garlin, membru al hilarei distribuţii a îndrăgitului serial HBO “Curb Your Enthusiasm,” îi împrumută vocea sa acestui personaj atât de plăcut.

• AUTO este pilotul automat de pe “Axioma”, care a pilotat nava pe parcursul călătoriei sale de 700 de ani prin spaţiu. Un robot atent programat, având forma volanului navei spaţiale, Auto are un stil rece, mecanic şi aparent îndatoritor faţă de căpitan. Însă fără ştirea echipajului “Axiomei”, programarea lui Auto include şi o misiune ascunsă. Auto este decis să îndeplinească aceste ordine secrete cu orice preţ, indiferent care ar fi consecinţele pentru locuitorii Axiomei.

• REJECT BOTS – Respingo-boţii alcătuiesc un adevărat alai de roboţi care îndeplinesc fiecare funcţie posibilă, pentru a-i servi şi a-i răsfăţa pe pasagerii navei. Iată însă că şi după sute de ani în viitor, aceste maşinării încă nu sunt perfecte. Roboţii care s-au defectat sunt trimişi la atelierul de reparaţii şi marcaţi cu un semn roşu. WALL•E se împrieteneşte cu acest grup de rebeli respinşi, printre care: o robotiţă-cosmeticiană care nu reuşeşte să îşi înfrumuseţeze clientele, un robot-aspirator care din greşeală scuipă murdărie şi un robot-umbrelă care se deschide şi se închide în momente nepotrivite. Aceşti roboţi inadaptaţi îşi unesc forţele cu WALL•E, pentru a schimba soarta “Axiomei”.

• GO-4 – Aport este secundul “Axiomei”, care împărtăşeşte un secret cu pilotul automat. Această capsulă pneumatică având un girofar în loc de cap este supusă erorii.

• JOHN şi MARY sunt doi oameni care trăiesc la bordul Axiomei, unde duc o viaţă de lux şi răsfăţ. Sosirea lui WALL•E îi scoate din rutina zilnică şi îi face să îşi dea seama unul de existenţa celuilalt, ca şi de faptul că în viaţă ar putea fi mai multe de făcut, nu doar să plutească pe fotoliile lor de înaltă tehnologie. Veteranul Pixar devenit o adevărată amuletă a acestei companii, John Ratzenberger, îi împrumută vocea sa personajului John, în timp ce actriţa Kathy Najimy (“Sister Act,” “King of the Hill”) vorbeşte în numele lui Mary.

• SHELBY FORTHRIGHT este fermecătoarea directoare a corporaţiei Buy n Large, uriaşa companie globală care a câştigat controlul asupra universului, cu linia sa de roboţi (inclusiv linia de produse WALL•E) şi vase luxoase de croazieră (cum este şi “Axioma”). Corporaţia încă promite un viitor luminos şi fericit, prin mesajelele digitale ale lui Forthright, deşi lucrurile nu au evoluat chiar conform planurilor iniţiale. Fred Willard (“Best in Show,” “Fernwood 2 Night”) apare în film ca “faţa” acestei companii.

Realizarea filmului

Andrew Stanton, regizor şi co-scenarist al filmului, a declarat: “Am vrut ca publicul să creadă că urmăreşte o maşinărie care a prins viaţă. Cu cât publicul crede mai tare că este o maşinărie, cu atât este mai atrăgătoare povestea.”

Imaginea unui roboţel singuratic – ultimul de pe planetă – care îşi vede metodic de treabă, strângând gunoiul, l-a urmărit pe regizorul/co-scenaristul Andrew Stanton încă de când a apărut prima dată, în timpul unui prânz luat împreună cu colegii săi, în 1994. Aveau să treacă mai mulţi ani până când a găsit o poveste unică, în care acest personaj să se dezvolte la potenţialul său real.

Stanton explică: “Am devenit fascinat de singurătatea pe care o evoca această situaţie şi empatia pe care o simţeai imediat pentru acest personaj. Noi ne petrecem cea mai mare parte din timp încercând să ne facem personajele principale plăcute, pentru ca publicul să vrea să le urmărească şi să le “facă galerie”. Am început să mă gândesc: “Încotro mă pot îndrepta, cu un asemenea personaj ?” În scurt timp mi-am dat seama că opusul singurătăţii este iubirea şi faptul că eşti alături de cineva. În special pe fundalul unui univers care nu mai ştie sensul vieţii. Mi s-a părut foarte poetic. Mi-a plăcut imens ideea că omenirea putea să mai aibă parte de o a doua şansă, pentru că acest roboţel s-a îndrăgostit. Eu sunt un romantic incurabil, deghizat în cinic, iar acest film mi-a dat şansa de a mă lăsa pradă laturii romantice mai mult decât aş face-o în mod normal, în public.”

Jim Reardon — regizor veteran şi story supervisor pentru “The Simpsons,” care a regizat 35 de episoade din serial şi a supervizat derularea poveştii pentru aproape 150 — s-a ocupat de povestea din “WALL•E” şi în final a scris scenariul împreună cu Stanton.

După cum spune Reardon: “Am început cu ideea de a face din ‘WALL•E’ o comedie, dar cam la o treime din parcurs ne-am dat seama că filmul este în egală măsură şi o poveste de dragoste. WALL•E este un personaj inocent, copilăros, care fără să vrea ajunge să aibă un impact uriaş asupra lumii. Povestea filmului este, de fapt, despre EVA. Personajul ei suferă cea mai mare schimbare, iar filmul este în egală măsură povestea ei şi povestea lui. Ea este un robot foarte elegant, tehno-sexy şi cu o alură foarte futuristă. El este conceput doar pentru a-şi face treaba, e ruginit, murdar şi urât. Dar am considerat de la bun început că împreună vor trăi o minunată aventură romantică.”

Producătorul Jim Morris rezumă: “Filmul este o combinaţie de mai multe genuri. Este o poveste de dragoste, un film SF, o comedie, o comedie romantică.”

Unul din marile puncte de cotitură pentru Stanton în crearea poveştii pentru “WALL•E” a fost ideea de a folosi imagini muzicale şi melodii din filmul din 1969 “Hello, Dolly!”, pentru a defini mai bine personalitatea lui WALL•E. De fapt, urmărind de mai multe ori o casetă veche cu acest film (singura din colecţia lui), WALL•E ajunge să capete această hibă: sentimentele romantice. Stanton explică: “Căutasem elemente muzicale potrivite pentru acest film. Când am dat peste ‘Hello, Dolly!’ s-a întâmplat cel mai bun lucru cu putinţă. Melodia ‘Put on Your Sunday Clothes” (Pune-ţi hainele de duminică) şi prologul său ‘Out There’ merg perfect cu temele filmului, totuşi în mod normal nu ar fi genul de muzică pe care te-ai aştepta să o găseşti într-un film ca al nostru. Este o melodie foarte naivă, cântată în ‘Hello, Dolly!’ de doi tipi care nu ştiu nimic despre viaţă. Ei vor să ajungă la oraş şi “nu se vor întoarce acasă până nu vor săruta o fată”. Am găsit în asta o bucurie simplă – care s-a potrivit perfect cu ceea ce căutam noi. Când am găsit ‘It Only Takes a Moment,’ (E nevoie doar de o clipă) a fost ca un dar primit din partea zeilor. Melodia aceasta a devenit un instrument extrem de important pentru mine, prin care să arăt interesul lui WALL•E pentru ideea de iubire.”

E nevoie doar de o clipă
Pentru ca ochii voştri să se întâlnească
Şi apoi inima ta va şti într-o clipă
Că niciodată nu vei mai fi singur.
Am ţinut-o în braţe doar o clipă,
Dar braţele mele se simţeau sigure şi puternice.
E nevoie doar de o clipă
Ca să ajungi să fii iubit o viaţă întreagă…
— versuri “It Only Takes a Moment”, din filmul “Hello, Dolly!”

Producătorul Morris spune: “Pe tot parcursul filmului, WALL•E îşi doreşte să se ţină de mână cu cineva. Asta a învăţat el din filmul ‘Hello, Dolly!’… Aşa îşi exprimă oamenii afecţiunea în acest film.”

Stanton adaugă: “Mi-am dat seama că aşa este. Acel moment muzical din film îi prezenta pe cei doi ţinându-se de mână. Şi am ştiut că aşa trebuia să fie,” spune el. “Dintotdeauna am simţit, cu pasiune, că animaţia poate spune la fel de multe poveşti ca oricare alte forme media, chiar dacă în alte modalităţi. Rareori a fost împinsă în afara zonei sale de confort,” conchide Stanton. “Am fost foarte mândru că am contribuit la crearea filmului ‘Toy Story,’ pentru că am simţit că tonul şi stilul acelui film au spart multe convenţii din mintea oamenilor. Şi încă sunt de părere că putem continua să forţăm anumite limite în acest sens. Chiar înainte să ştiu că acest film avea să se cheme ‘WALL•E,’ am ştiut că avea să fie încă un pas înainte pe drumul forţării acestor limite. Sunt foarte mândru că am avut şansa să îl fac şi că s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor mele.”

Lindsey Collins, co-producător, subliniază: “Acest roboţel învaţă de fapt omenirea să redevină umană.”

Animaţie de cel mai înalt nivel

Talentata echipă de animatori de la Pixar a abordat misiuni aparent imposibile pentru filmele pe care le-a creat, ridicând din nou, de fiecare dată, ştacheta pentru calitatea animaţiei. De la jucării la furnici, de la peşti la monştri şi de la supereroi la şobolani cu talente culinare, ei au creat personaje memorabile, care au devenit simboluri recunoscute în întreaga lume. Pentru cea mai recentă misiune a lor, “WALL•E,” o mulţime pestriţă de personaje umane şi roboţi aveau să ridice noi provocări. Cu supervizorii de animaţie Alan Barillaro şi Steve Hunter în fruntea echipei (50 de animatori, în perioada de vârf a producţiei), plus experienţa şi talentul regizorului de animaţie Angus MacLane, acest film reprezintă un nou triumf în arta animaţiei.

Jim Reardon, head of story pentru “WALL•E,” remarcă: “În acest film nu am vrut să desenăm roboţi cu aspect uman, cu braţe, capete şi ochi, pe care să îi punem să vorbească. Am vrut să luăm obiecte pe care în mod normal nu le-ai asocia cu caracteristici umane şi să vedem ce putem scoate din ele, prin desen şi animaţie.”

Ed Catmull, preşedintele Disney & Pixar Animation Studios, a spus: “În ‘WALL•E,’ animatorii lucrează cu toată măiestria lor, pentru a putea transmite emoţii şi gânduri complexe, cu atât de puţine cuvinte. Ideea este să putem transmite emoţii prin intermediul animaţiei.”

Una dintre cele mai mari provocări cu care s-au confruntat animatorii a fost nevoia de a comunica emoţii şi acţiuni în mod clar, fără a se putea bizui pe dialogurile tradiţionale. “Am simţit că putem face asta prin dialoguri non-tradiţionale, păstrând însă integritatea personajelor,” spune Stanton. “În viaţa reală, când personajele nu pot vorbi – de exemplu un bebeluş, un animal de companie – oamenii tind să definească emoţiile acestora, în locul lor. “Cred că e trist”, “Mă place”, etc. Asta prinde foarte bine publicul.”

După părerea lui Ed Catmull, “În ‘WALL•E,’ animatorii lucrează cu toată măiestria lor, pentru a putea transmite emoţii şi gânduri complexe, cu atât de puţine cuvinte. Ideea este să putem transmite emoţii prin intermediul animaţiei.”

Stanton remarcă: “În lumea animaţiei, pantomima le place cel mai mult animatorilor. Este “pâinea şi sarea” lor, practic cu asta se hrănesc. John Lasseter şi-a dat seama de acest lucru când a animat şi regizat primul lui film de scurt-metraj pentru Pixar, ‘Luxo Jr.,’ în care apăreau două personaje-lămpi care se exprimă în absenţa totală a unui dialog clasic. Dorinţa de a da viaţă unui obiect neînsufleţit este înnăscută în orice animator. Pentru cei care au lucrat la ‘WALL•E,’ a fost ca şi cum li s-ar fi scos cătuşele şi ar fi fost lăsaţi să zburde în libertate. Au putut să lase elementele vizuale să spună cea mai mare parte din poveste. De asemenea, au descoperit că este mult mai dificil să obţină tot ceea ce le trebuia. “Am tot încercat să îi fac pe animatori să îşi impună nişte limite, fiindcă voiam să fie evident modul de construire a maşinăriilor şi modul cum fuseseră concepute,” adaugă Stanton. “Personajele par robotice fiindcă nu se întind, nu se turtesc. A fost o mare încercare pentru animatori să îşi dea seama cum să comunice aceleaşi idei, totuşi să lase sentimentul că maşinăria funcţiona în limitele impuse de design şi construcţie. A fost o misiune dificilă – şi cu atât mai satisfăcătoare, când cineva găsea soluţia corectă.”

Pentru a-i ajuta să îşi îndeplinească misiunea, realizatorii şi echipa de animatori s-au întâlnit cu specialişti care au proiectat roboţi adevăraţi, oameni de ştiinţă de la NASA şi Jet Propulsion Laboratory, au asistat la conferinţe pe teme de robotică şi chiar au adus în studio roboţi adevăraţi – inclusiv un robot de la departamentul local de poliţie, a cărui misiune era să depisteze bombe. Pentru a înţelege cum ar putea arăta oamenii după sute de ani de viaţă de răsfăţ, în spaţiu, expertul NASA Jim Hicks a discutat cu ei despre atrofia provocată de muşchii nefolosiţi şi efectele gravitaţiei zero asupra corpului.

Jason Deamer, art director-ul care s-a ocupat de personajele filmului, îşi aminteşte că unul dintre punctele de pornire în design-ul lui WALL•E au fost ochii lui. “Andrew a venit într-o zi bucuros că găsise sursa de inspiraţie pentru ochii lui WALL•E. Fusese la un meci de baseball şi folosise un binoclu. Brusc, şi-a dat seama că, dacă înclina uşor binoclul, obţinea altă imagine şi transmitea alt sentiment. Acest binoclu a devenit unul dintre elementele cheie în desenul personajului principal.”

Restul desenului lui WALL•E s-a inspirat din funcţionalitatea lui. “Cum bagă gunoiul în el şi cum îl compactează ?” s-a întrebat Deamer. Aşa că au vizitat uzine de reciclare a deşeurilor, pentru a vedea compactoare de gunoi adevărate. El spune: “Ne-am dat seama că aveam nevoie de şenile ca să urcăm pe mormanele de gunoi. De asemenea, personajul trebuia să poată compacta cuburi de gunoi, deci avea nevoie de un soi de mâini, cu care să gesticuleze.”

Animarea personajului EVA a ridicat şi ea problemele ei. Având doar doi ochi care clipeau şi patru părţi mobile, ea cerea o gândire avansată şi mişcări subtile, pe măsură. Concepută să arate ca un robot futurist, EVA este simbolul eleganţei şi simplităţii. “Am vrut să fie graţioasă”, spune Stanton. “Poţi transmite în moduri diferite elementele masculine şi feminine din această lume, iar noi am considerat că ea trebuia să fie fluidă, impecabilă, să aibă calităţi feminine atrăgătoare.”

Angus MacLane explică: “Dacă mişcările lui WALL•E sunt mai tradiţionale, cu motoare şi rotiţe dinţate, EVA este un robot elegant, în formă ovoidală, care se mişcă folosind magneţi. Fiecare cadru şi compoziţie au fost atent modificate, pentru a lăsa ochiului o impresie plăcută. Ea are graţie şi eleganţă în mişcări, aşa cum te-ai aştepta să aibă un robot foarte performant.”

Hunter adaugă: “Fiecare plan se schimbă, fiecare unghi şi chiar modul în care capul i se curbează spre spate, când se roteşte. Totul trebuia să arate într-un anumit fel, ca să fie convingător. Totul trebuia să fie foarte, foarte subtil. În principiu, ea este alcătuită doar din patru părţi şi doi ochi care clipesc. Am discutat mult despre felul cum ar trebui să îşi mişte braţele şi am găsit mai multe poziţii perfecte pentru a exprima diverse emoţii. E uimitor cât de multe poate să exprime.”

Pe lângă pesonajele principale roboţi – Auto, Di-Mi şi ceilalţi respingo-roboţi – echipa de design de personaje a creat un întreg catalog de roboţi şi mulţimi de până la 10 000 de oameni, pentru a popula nava Axioma. A fost conceput un sistem modular de roboţi diferiţi, care puteau fi combinaţi cu o diversitate de braţe şi corpuri. Pictându-i în diverse culori sau diferenţiaţi în alte moduri, au fost creaţi nenumăraţi roboţi.

Echipa care a făcut design-ul de producţie pentru “WALL•E” avea nevoie de o viziune cinematică asupra viitorului, care să includă totul – de la un Pământ abandonat, acoperit de gunoaie, până la uriaşa navă spaţială de croazieră, care pluteşte prin spaţiu cocoţată pe marginea unei nebuolase unde trăiesc mii de oameni. Cel care a supervizat design-ul de producţie al filmului a fost Ralph Eggleston (“Finding Nemo”), un veteran Pixar care a fost art director pentru “Toy Story” şi “The Incredibles,” dar şi regizor pentru scurt-metrajul premiat cu Oscar “For the Birds.” Trei mari art directori au colaborat îndeaproape cu el, pentru a-l ajuta să îşi atingă obiectivele artistice: Anthony Christov (art director pentru decoruri), Bert Berry (art director pentru umbre) şi Jason Deamer (art director pentru personaje).

După cum spune producătorul Morris, “Cea mai mare provocare cu care ne-am confruntat la acest film, din punctul meu de vedere, a fost design-ul de producţie şi delimitarea decorurilor şi mediilor. Ştiam că pentru a reuşi acest lucru avem nevoie de o versiune viitoare a unui Pământ abandonat. Însă era extrem de complicat să găsim toate detaliile şi chichiţele. Design-ul pentru “Axioma” şi mediile din spaţiu era de asemenea complicat, dar aveam la dispoziţie surse de inspiraţie mai bogate pentru acestea. Ralph şi echipa lui au făcut o treabă extraordinară, creând imagini plăcute şi uimitoare, care au devenit la rândul lor personaje de sine stătătoare şi l-au ajutat pe Andrew să spună povestea pe care şi-o dorea.”

“Una dintre marile reuşite ale animatorilor de la Pixar,” explică Eggleston, “este că pot să creeze filme de animaţie care au şi elemente de efecte speciale sau filme de acţiune. Conturăm lumi pe care le creăm pornind de la zero. În cazul filmului ‘WALL•E,’ era esenţial ca publicul să creadă în această lume, altfel nu ar fi putut să creadă că personajul nostru principal este un robot – ultimul robot de pe Pământ. Ca urmare, am conceput foarte realist decorul de pe Pământ, cu multe detalii. Am creat aproape 10 km de peisaj urban, astfel încât, oriunde s-ar duce WALL•E, ştim exact unde se află şi ştim sigur că lumea aceea există. În final, am mai stilizat imaginile puţin pentru animaţie, dar acestea sunt cele mai realiste decoruri pe care le-am creat vreodată aici, la Pixar. A fost şi cea mai dificilă misiune, din punct de vedere artistic.”

“Un alt obiectiv al nostru, cu acest film, a fost să folosim culori şi lumini pentru a sublinia emoţiile lui WALL•E şi a ajuta publicul să le înţeleagă”, spune Eggleston. “Prima parte are o lumină romantică, emoţionantă, iar partea a doua se referă la sterilitate, ordine şi curăţenie, fiind în antiteză directă cu prima. Pe măsură ce filmul înaintează, încet, dar sigur, introducem mai multă lumină romantică. O mare parte din misiunea mea a fost să preiau toate aceste idei disparate de la departamentul artistic şi să le duc până la linia de producţie.”

Ca sursă de inspiraţie pentru aspectul spaţiului cosmic din “WALL•E,” Eggleston şi echipa lui au apelat la viziuni idealizate asupra viitorului, create de savanţii NASA în anii ’50 şi ’60, dar şi la conceptul artistic pentru zona Tomorrowland (Tărâmul de Mâine) din Disneyland. “Una dintre influenţele cele mai puternice simţite de mine şi de întreaga echipă, în ceea ce priveşte viziunea noastră asupra viitorului, a fost arta creată pentru Tomorrowland,” explică Eggleston. “Nu era vorba despre detalii specifice, ci mai degrabă despre sentimente de tipul “Unde e modulul meu cu reacţie ?”. Vezi multe imagini cu programul spaţial din anii ’40, ’50 şi ’60, în care apar imagini fantastice, cu clădiri de pe Marte. Undeva, în jurul anului 1978, nu au mai făcut aşa ceva, fiindcă nu voiau să finanţeze nimic din ceea ce ştiau că nu pot să facă. Pe noi ne interesa să arătăm cum ar putea fi viitorul. De asta am vrut să împărtăşim cu acele viziuni stilul nostru de a desena acest film.”

“Una dintre chestiile pe care Andrew şi-a dorit să le facă în ‘WALL•E’ a fost să creeze un alt aspect decât suntem obişnuiţi să vedem în filmele de animaţie,” îşi aminteşte producătorul Morris. “Foarte adesea, filmele de animaţie îţi dau sentimentul că sunt înregistrate într-un soi de spaţiu computerizat. Noi am vrut ca acest film să dea senzaţia de film real, filmat cu camere adevărate, pentru care directorii de imagine s-ar fi dus şi ar fi filmat imaginile pe care le vedeam. Ne-am dorit să aibă elemente de fotografie şi să pară real, mult mai dur decât tind să fie filmele de animaţie, în general. În aceşti ani mulţi de când lucrez cu ILM, am cunoscut mai mulţi oameni care mă puteau ajuta să obţin acest lucru.”

Morris a invitat doi mari experţi în domenii diferite să viziteze Pixar în calitate de consultanţi pentru acest film. Directorul de imagine Roger Deakins (“No Country for Old Men,” “The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford,” “Fargo,” “O Brother, Where Art Thou?”), de şapte ori nominalizat la Oscar şi cel mai bine cunoscut pentru colaborările lui frecvente cu Fraţii Coen, a contribuit cu experienţa sa în materie de lumini şi camere de filmat. Renumit vrăjitor al efectelor vizuale şi de şase ori premiat cu Oscar, Dennis Muren (“Star Wars,” “Indiana Jones,” “Terminator 2,” “Jurassic Park,” “The Abyss,” “Twister”) a venit cu experienţa sa în efecte vizuale, pentru a crea imaginile şi atmosfera potrivită.

“Şi Roger, şi Dennis au lucrat la acest film, oferindu-ne perspectiva lor şi multe idei referitoare la cum ar trebui să arate lucrurile,” spune Morris. “Am adus chiar şi nişte camere de filmat vechi de prin anii 1970, de la Panavision, asemănătoare cu cele cu care am filmat filmele originale din seria ‘Star Wars’. Cu ele am filmat imaginile, pentru a obţine stilul special creat de acele lentile. Am ţinut cont de detalii tehnice cum ar fi aberaţia cromatică, distorsiunea şi alte imperfecţiuni, iar tot ce am învăţat am aplicat în imaginile noastre cu grafică creată de computer. Dennis şi Roger au jucat un rol esenţial în obţinerea acestor imagini. De exemplu, sfaturile lor referitoare la imagine, lumină şi compoziţie ne-au ajutat să creăm peisajul pământean auster, luminos şi dur din prima parte.”

Experienţa lui Morris legată de filme de acţiune şi efecte vizuale a contribuit şi ea la obţinerea stilului dorit, făcând ca filmul să pară mai degrabă filmat decât înregistrat. “Am explicat echipei tehnice că, în lumea reală, când filmezi, lentilele sunt de obicei cam la 1 metru distanţă de planul filmului – şi obţii modificări de perspectivă când panoramezi sau înclini camera. Oamenii au preluat asemenea informaţii şi ne-au oferit imagini care semănau cu 50 la sută mai mult cu o imagine filmată. Rezultatul este că ai senzaţia că ar fi un cameraman acolo, care filmează, nu că te afli într-un soi de spaţiu virtual, unde totul este neatins. Există o oarecare imperfecţiune în aspectul final al filmului, care îi dă un plus de credibilitate.”

Ca director de imagine, Jeremy Lasky a ajutat şi el la şlefuirea filmului. “Am folosit camerele şi tehnologia de iluminare pentru a crea sentimentul că există o cameră de filmat şi o lentilă care filmează întreaga acţiune. Am folosit un fel de ecran lat şi o profunzime de câmp foarte mică, pentru a conferi imaginii o bogăţie reală. Puteţi remarca fundaluri neclare şi straturi cu textură mai pronunţată, în anumite cadre, care aproape creează compoziţii ca de acuarelă. Am folosit şi multe cadre filmate din mână sau cu steady-cam, în special pentru secvenţele din spaţiu, pentru a face publicul să simtă că aşa ceva chiar s-ar putea întâmpla, că avem un robot adevărat, care merge printr-o lume adevărată. Simţi că eşti martorul unei scene care se petrece cu adevărat. Una dintre marile inovaţii pe care le-am realizat cu acest film – o premieră absolută pentru Pixar – a fost că am putut să pre-vizualizăm cadrele principale, înainte să le filmăm, pentru a avea o idee mult mai clară cu privire la modul cum va arăta lumina în film, în final. În trecut, nu aveam nicio informaţie referitoare la lumini, în acest stadiu al producţiei.” Lasky a colaborat cu Danielle Feinberg, care a fost directorul de imagine pentru lumini. “Când am văzut filmul finisat, am avut sentimentul că nu am mai văzut în viaţa mea aşa ceva,” spune Morris. “M-am simţit de parcă îl vedeam cu alţi ochi.”

Muzica filmului

Andrew Stanton şi compozitorul Thomas Newman s-au împăcat de minune încă de la prima lor colaborare, pentru “Finding Nemo,” ca atare a fost firesc să se reîntâlnească pentru un “bis” cu “WALL•E.” Cum filmul pune accentul pe povestea relatată prin elemente vizuale şi mai puţin prin dialog, muzica are un rol mai mare decât de obicei în crearea atmosferei şi comunicarea poveştii. Newman a colaborat cu legenda rock-and-roll Peter Gabriel la o melodie intitulată “Down to Earth,” (Cu picioarele pe Pământ), care oferă un epilog muzical foarte plăcut al filmului. Stanton observă: “A fost dintotdeauna un vis al meu să colaborez cu Tom. Sunt un mare fan al muzicii lui, de mult, fiindcă e un tip extrem de original. Îmi amintesc că i-am povestit pentru prima dată de acest nou proiect în seara Premiilor Oscar din 2004, când ne aflam acolo pentru ‘Nemo.’ I-am zis că am o idee de film în care intră ‘Hello, Dolly!’ şi elemente SF. M-am întrebat dacă o să mai vorbească vreodată cu mine după asta. S-a dovedit în final că partitura pentru ‘Hello, Dolly!’ fusese compusă de legendarul unchi al lui Tom, Lionel Newman, deci, într-un fel, totul rămânea în familie.”

După cum spune compozitorul Thomas Newman, “În animaţie, atmosfera se creionează în segmente de timp mai mici, uneori în numai câteva secunde.”

În ceea ce priveşte compoziţiile lui Newman pentru “WALL•E”, Stanton admirat foarte mult capacitatea lui de a surprinde temele mari, copleşitoare, ale spaţiului cosmic, dar şi detaliile relaţiei dintre cele două personaje principale, roboţi.

“Prin partitura lui, Tom putea să comunice sentimentul lumii pe care o creaserăm noi,” remarcă Stanton. “Există o scenă în primul act în care îl urmărim pe WALL•E văzându-şi de rutina lui zilnică. Totul are un oarecare aspect ca de mecanism de ceas. Partitura are un ritm ca de fabrică, un fluierat slab, ca atunci când fluieri în timp ce lucrezi. Tom reuşeşte întotdeauna să găsească adevărul acestor momente. Iar cu stilul lui unic de dublaje suprapuse şi mixaje, după ce a înregistrat cu orchestra, vine cu o paletă proaspătă de sunete. Are capacitatea reală, naturală, de a găsi emoţiile cele mai intime dintr-o scenă. Cred că de asta am lucrat atât de bine împreună, pentru că eu am tendinţa să subliniez aspectele emoţionale ale poveştii.”

Pentru melodia “Down to Earth,” care se aude în finalul filmului, Stanton a avut şansa să colaboreze cu un alt erou muzical al său: Peter Gabriel. Fiind un mare fan al acestei legende rock-and-roll încă de la vârsta de 12 ani, Stanton l-a contactat pe Gabriel şi l-a rugat să scrie o melodie esenţială pentru concluzia poveştii. Stanton îşi aminteşte: “Colaborarea cu Peter a fost unul dintre cele mai grozave momente din cariera mea. Când am ajuns la finalul filmului, ne-am dat seama că mai trebuia să adăugăm ceva, să creăm o poveste cu un sentiment global. Brusc, mi-am dat seama că Peter a creat o mare parte din muzica lumii occidentale. Am fost sedus de ideea de a-i aduce pe el şi pe Tom în aceeaşi încăpere, ca să văd ce ar putea ieşi. Tom s-a dus la Londra pentru un jam session cu Peter şi totul a fost ca un vârtej… Brusc, aveam o melodie uluitoare compusă de Thomas Newman şi Peter Gabriel, intitulată ‘Down to Earth’. A fost mai presus de cele mai îndrăzneţe visuri ale mele. Versurile lui Peter sunt înşelător de simple, dar exact ce trebuie. Am fost atât de impresionat de versuri, fiindcă sunt inteligente şi se potrivesc perfect. Îl reprezintă întru totul pe Peter Gabriel şi faptul că ştiam că se inspiră din povestea scrisă de mine, iar eu eram cumva asociat în acest proiect m-a făcut să îmi ies complet din minţi.”

“Seamănă foarte mult cu o melodie Peter Gabriel, dar are o conectivitate şi o sensibilitate care sunt ale lui Tom” adaugă Stanton. “Tom a fost atât de inspirat de acest cântec, încât a revenit asupra filmului şi a rescris câteva momente principale, pentru a include o parte din aceleaşi teme. Totul are acum un sentiment organic, perfect integrat în film.”

O echipă de marcă

Jeff Garlin (Căpitanul) şi-a demonstrat talentul pentru scenarii, producţie, regie, actorie şi stand-up comedy. Garlin apare în serialul HBO al cărui producător executiv este, “Curb Your Enthusiasm.” În această comedie unică mai apare şi creatorul serialului “Seinfeld”, Larry David, cu Garlin în rolul devotatului său manager. Serialul s-a bucurat de aprecieri din partea criticii şi a câştigat numeroase premii, inclusiv Globul de Aur pentru “Cea mai bună comedie”, Premiul Danny Thomas, “Producătorului Anului” – premiu acordat de Producers Guild of America şi Premiul “AFI – Cel mai bun serial de comedie al anului”.

John Ratzenberger (John) este recunoscut ca regizor, producător şi actor deţinător al mai multor Premii Emmy, cu un palmares remarcabil ca întreprinzător şi susţinător al unor proiecte umanitare. Cunoscut cel mai bine publicului internaţional din rolul poştaşului Cliff Clavin, din serialul “Cheers,” pentru care a fost de două nominalizat la Premiul Emmy, Ratzenberger este singurul actor a cărui voce apare în toate filmele Disney-Pixar. Personajele lui au fost memorabile: fermecătorul şi spiritualul Hamm, puşculiţa-purcel din “Toy Story” (reluat în “Toy Story 2” şi “Toy Story 3”, care urmează să fie lansat în curând); P.T. Flea din “A Bug’s Life”; Yeti, Omul Zăpezilor, în “Monsters, Inc.”; un banc de peşti-lună în “Finding Nemo”; un personaj filosofic pe nume Underminer în “The Incredibles”; un camion Mac în “Cars” şi Mustafa, chelnerul-şef în “Ratatouille.”

Fost tâmplar, instructor de tras cu arcul, artist de carnaval şi vâslaş, Ratzenberger a crescut în Bridgeport, Conn. A absolvit studii de literatură engleză la Sacred Heart University, a jucat în multe spectacole şi a regizat altele după absolvire. Ratzenberger şi-a petrecut un deceniu în Anglia, fiind co-fondator al duetului de improvizaţii Sal’s Meat Market, care s-a bucurat de aprecieri în întreaga Europă şi a primit o bursă din partea Consiliului Britanic pentru Arte.

Votată de Ms. Magazine “Femeia Anului 2005,” Kathy Najimy (Mary) este o vedetă de film, televiziune şi teatru, al cărei palmares include de la rolul cunoscut al Surorii Mary Patrick din “Sister Act” şi “Sister Act 2: Back in the Habit” până la vocea lui Peggy Hill din serialul premiat cu Emmy al FOX, “King of the Hill.” Najimy a fost recent văzută în drama CBS “Numb3rs.”

Palmaresul ei în televiziune include trei sezoane alături de Kirstie Alley în rolul lui Olive, în serialul NBC “Veronica’s Closet”, şi apariţii în producţiile Disney “The Scream Team” şi FOX “CinderElmo.”

Cu filme precum “Alien” şi “Gorillas in the Mist”, actriţa Sigourney Weaver (Computerul de Bord al Navei-Mame) a creat numeroase personaje memorabile, atât dramatice, cât şi comice, pe scenă şi în filme.

Născută şi educată în New York City, Weaver a absolvit Universitatea Stanford şi şi-a luat masteratul de la Şcoala de Artă Dramatică Yale. Primul ei rol a fost de dublură în producţia lui Sir John Gielgud “The Constant Wife,” cu Ingrid Bergman.

Weaver şi-a făcut debutul în cinematografie cu filmul blockbuster “Alien,” reluând ulterior rolul Ofiţerului Ripley în “Aliens,” care i-a adus nominalizări la Premiul Oscar şi Globul de Aur pentru “Cea mai bună actriţă”. A revenit pentru “Aliens 3” şi “Alien Resurrection,” pentru care a fost şi co-producător. Weaver a jucat apoi rolul expertei în primate Dian Fossey în “Gorillas in the Mist”, pentru care a fost nominalizată la Premiul Oscar şi la Globul de Aur. Rolul ei din “Working Girl” i-a adus o altă nominalizare la Oscar şi un al doilea Glob de Aur. Palmaresul ei mai include titluri precum: “Ghostbusters”, producţia lui Peter Weir “Year of Living Dangerously,” Roman Polanski – “Death and the Maiden”, “Galaxy Quest”, “Heartbreakers”,
“Holes”, Jim Simpson – “The Guys”, “Imaginary Heroes” şi filmul Showtime “Snow White”, care i-a adus o nominalizare la Premiul Emmy şi o nominalizare la Premiul Screen Actors Guild.

Multiplu laureat al Premiului Oscar, Ben Burtt (WALL•E/Di-Mi/Sound & Character Voice Designer) s-a alăturat echipei de la Pixar Animation Studios în mai 2005. Veteran cu 30 de ani de experienţă în domeniu la activ şi realizator de filme recunoscut, Burtt a scris, regizat şi montat mai multe proiecte.

Şi-a început activitatea cu regizorul George Lucas în 1977, ca sound designer pentru primele filme din seria “Star Wars”, câştigând primul său Oscar – un Premiu pentru Realizări Speciale. I s-a alăturat din nou lui Lucas după 20 de ani, ca supervizor al părţii de sunet pentru “Star Wars Trilogy” (Ediţie Specială).

Pe lângă munca sa pentru filmele “Star Wars”, Burtt a colaborat la multe proiecte de film şi televiziune. A câştigat Oscarul pentru “Cel mai bun montaj de sunet” cu “Raiders of the Lost Ark” şi pentru “Cel mai bun montaj de efecte sonore” cu “E.T.: The Extra-Terrestrial” şi “Indiana Jones and the Last Crusade.” Burtt a fost recunoscut pentru realizările sale prin mai multe nominalizări la Oscar, inclusiv pentru “Cel mai bun sunet” în “Star Wars: Episode VI—Return of the Jedi”; “Cel mai bun sunet şi cele mai bun montaj de efecte sonore” în “Willow”; “Cel mai bun montaj de efecte sonore” în “Stars Wars: Episode I—The Phantom Menace” şi, ca regizor, pentru “Special Effects, Anything Can Happen” – pentru “Cel mai bun documentar de scurt metraj”.

Andrew Stanton (regizor/scenarist/vicepreşedinte de creaţie, Pixar Animation Studios) a fost una dintre marile forţe creatoare ale Studiourilor de Animaţie Pixar încă din 1990, când a devenit al doilea animator şi al nouălea angajat care intra în grupul de pionieri de elită al companiei. Ca vicepreşedinte de creaţie, la ora actuală el conduce iniţiativele şi supervizează toate filmele de lung metraj şi scurt metraj pentru studio.

Stanton şi-a făcut debutul regizoral cu filmul-record “Finding Nemo”, o poveste originală pentru care a fost şi co-scenarist. Filmul i-a adus lui Stanton două nominalizări la Premiul Oscar® (“Cel mai bun scenariu original” şi “Cel mai bun film de animaţie”). Filmul a primit Oscarul pentru “Cel mai bun film de animaţie de lung metraj al anului 2003” – prima distincţie de acest fel primită de Studiourile de Animaţie Pixar pentru un lung metraj.

Stanton a fost unul dintre cei patru scenarişti nominalizaţi la Oscar în 1996 pentru contribuţia la “Toy Story”, iar ulterior a participat la scrierea scenariilor pentru toate filmele Pixar care au urmat: “A Bug’s Life,” “Toy Story 2,” “Monsters, Inc.” şi “Finding Nemo.”

A fost co-regizor pentru “A Bug’s Life” şi producător executiv pentru “Monsters, Inc.” şi filmul premiat cu Oscar din 2006, “Ratatouille.”

Născut în Rockport, Mass., Stanton are o diplomă de Arte Frumoase obţinută în domeniul animaţiei de personaje de la Institutul de Arte din California (CalArts), unde a făcut două filme, ca student. În anii 1980 şi-a început cariera profesională în Los Angeles, făcând animaţie pentru studioul lui Bill Kroyer, Kroyer Films, şi scriind pentru producţia lui Ralph Bakshi, “Mighty Mouse, the New Adventures.”

Jim Morris (producător/vicepreşedinte executiv, producţie, Pixar Animation Studios) s-a alăturat echipei de la Studiourile de Animaţie Pixar în 2005. Morris răspunde de gestionarea producţiei pentru filmele de scurt- şi lung-metraj ale studioului, precum şi pentru conţinut DVD şi activităţi legate de parcuri de distracţii. De asemenea, supervizează diverse departamente de producţie din cadrul Pixar, între care Story, Art, Editorial, Animation, Shading, Lighting şi Technical Direction.

Thomas Newman (compozitor) are în spate o uimitoare tradiţie de familie la Hollywood, dar şi o multitudine de compoziţii care i-au adus laudele experţilor din industria filmului, de la Robert Altman până la Gillian Armstrong. Până la ora actuală, a fost de opt ori nominalizat la Premiul Oscar pentru muzica sa de film. A fost singurul nominalizat de două ori la Oscar în 1994, pentru “Little Women” şi “The Shawshank Redemption,” iar de atunci a mai fost nominalizat pentru partiturile sale din “Unstrung Heroes”, “American Beauty”, “Road to Perdition”, “Finding Nemo”, “Lemony Snicket’s A Series of Unfortunate Events” şi, de curând, “The Good German”.

Peter Gabriel, muzician câştigător al mai multor Premii Grammy, a fost membru co-fondator al trupei Genesis în 1966, cu care a creat şapte albume, înainte de plecarea lui, în 1975. S-a întors la muzică un an mai târziu şi de atunci a lansat 11 albume solo, incluzând hituri single precum “Shock the Monkey”, “Sledgehammer”, “Big Time” şi “In Your Eyes”. Gabriel a compus muzica de film pentru producţii precum “Birdy”, “The Last Temptation of Christ” şi “Rabbit Proof Fence”.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cinema, Dragoste, Science fiction, Umor, Video
1 comentariu »