Lolita
Celebrul roman „Lolita” deschide seria de autor „Vladimir Nabokov” la Editura Polirom. Romanul a beneficiat de două ecranizari îndelung discutate: cea a lui Stanley Kubrick din 1962, cu James Mason, Sue Lyon şi Shelley Winters în rolurile principale şi, respectiv, cea a lui Adrian Lyne din 1998, avându-i ca protagonişti pe Jeremy Irons, Dominique Swain şi Melanie Griffith. Din cauza subiectului său extrem de şocant – pasiunea morbidă a unui bărbat matur pentru o fetiţă de doisprezece ani –, romanul „Lolita” a fost respins de editori, fiind publicat în Statele Unite abia după aparitia sa în Franţa. Construită pe schema mitologică a povestirilor cu fauni şi nimfe, „Lolita” este însă, înainte de toate, un poem de dragoste închinat limbii engleze şi posibilităţilor sale expresive.
Vladimir Nabokov a declarat: „Nu voi regreta niciodată ca am scris Lolita. A fost asemenea unui joc frumos de puzzle – pe măsura ce-l inventăm, îi şi găseam soluţia. Bineînţeles că a eclipsat cu totul celelalte scrieri ale mele, dar nu pot să-i port pică. Un farmec straniu, tandru o învăluie pe această nimfetă mitică.”
Simon Leake a spus despre roman: „Lolita a fost interpretată mai ales ca o metaforă, poate datorită poveştii de iubire atât de tulburătoare. Humbert reprezintă Europa, Lumea Veche, protocolară şi cultivată, în timp ce Lolita este asemenea Americii: în floare, atrăgătoare, dar nu foarte sclipitoare şi puţin vulgară… Humbert nu-şi poate depăşi condiţia – juisarea lingvistică este pentru el la fel de importantă ca şi satisfacerea libidoului său captiv.”
Martin Amis a mărturisit marea sa pasiune pentru autor: „Cărţile lui Vladimir Nabokov ocupă pe rafturile bibliotecii mele cam un metru şi jumătate din spaţiu, singurul care îl întrece fiind Shakespeare… Pentru mine, Nabokov este cel mai important romancier al secolului XX.”
Vladimir Vladimirovici Nabokov a predat la Universităţile Wellesley, Harvard şi Stanford. Între 1948 şi 1959 a fost profesor de literatură rusă la Cornell University. Pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit în 1944 o (sub)specie de fluture care-i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov. A tradus în engleză „Evghenii Oneghin” de Puşkin şi „Un erou al timpului nostru” de Lermontov. Este autorul mai multor lucrări de critică literară, dintre care studiul despre Gogol (1944) este foarte important pentru înţelegerea artei acestuia. Din seria rusă a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele „Masenka” (1926), „Rege, damă, valet” (1928), „Apărarea Lujin” (1930), „Hohote în beznă” (1932), „Disperare” (1934), „Darul” (1937), „Invitaţie la eşafod” (1938). După stabilirea în Statele Unite, începe strălucita sa carieră de romancier în limba engleză. Publică „Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight” (1941), „Bend Sinister” (1947), „Lolita” (1955), „Pnin” (1957), „Foc palid” (1962, roman în versuri, cu adnotări), „Ada sau ardoarea” (1969), „Lucruri transparente” (1972) şi „Ia priviţi la arlechini” (1974). În 1967 îi apare volumul autobiografic „Vorbeşte, memorie”. Pentru activitatea sa literară, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S-a stins din viaţă la Montreux, în 1977.