În anul 1605, de sub teascurile tiparniţei lui Juan de la Cuesta din Madrid vedea lumina zilei Don Quijote, un personaj fabulos, cum puţine se născuseră din vremea lui Homer încoace. Părintele său, Miguel de Cervantes y Saavedra, nu era licenţiat al universităţii din Salamanca, nici măcar bacalaureat, precum Samson Carrasco, ci un simplu soldat cărunt şi infirm, lăsat la vatră. Asemenea contemporanului său Shakespeare, avea şcoală puţină, dublată însă de un talent uriaş. Dascălul său, Juan de Hoyos, îl învăţase bine latina, dar mai ales castiliana, căreia Cervantes îi va fixa definitiv forma literară. Autorul nu era la primul păcat literar. Debutase pe când era elev, cu un sonet, patru redondillas, o copla şi o elegie în terţine, – toate într-o culegere de poezii publicate cu ocazia morţii reginei Isabela de Valois.

Poate că Don Miguel ar fi ajuns un bun poet de curte, versificator înzestrat, talentat căutător de rime, dacă n-ar fi simţit, irezistibil, chemarea armelor. Pentru o lungă perioadă de timp Cervantes lasă pana şi pune mâna pe sabie. Trăieşte nebunia eroică a războiului. Se înrolează în armata lui Juan de Austria. Îşi pierde un braţ luptându-se cu turcii în bătălia de pomină de la Lepanto (1571), ceea ce nu-l împiedică să se caţere, doi ani mai târziu, pe zidurile Tunisului, luând parte la asediul cetăţii. În drum spre Spania natală, cade în mâinile piraţilor berberi, fiind ţinut ostatic la Alger vreme de cinci ani. Paradoxal, muzele îl regăsesc tocmai la închisoare. În captivitate Cervantes îşi reia preocupările literare. Adresează secretarului regal Mateo Vasquez o scrisoare în versuri, foarte convingătoare, prin care imploră să fie răscumpărat. Însă piraţii au intuit valoarea scriitorului mai bine decât  Lope de Vega,  (ilustrul său detractor), cerând pentru eliberarea lui o avere: cinci sute de ducaţi în aur! Spania nu-l abandonează pe cel care va deveni inegalabila ei glorie literară. Regele, biserica şi familia pun mână de la mână şi banii se strâng.

8 voturi

Încarc...

Publicat de Valeriu Butulescu in Eseuri
2 comentarii »

Fragmente din volumul „Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc” semnat de Nicolae Manolescu, apărut la Editura Gramar, Bucureşti, 2006; capitolul este intitulat „Arghezi şi Urmuz”

„Una din acele întâmplări, care, evocate după trecerea timpului, lasă să se vadă un semn al destinului, i-a pus în legătură, la începutul anului 1922 (sau, mai probabil, cu câteva luni înainte) pe Tudor Arghezi şi pe Urmuz. Există un element straniu în această întâlnire, cel puţin în partea ei epistolară. S-au păstrat două scrisori, câte una de la fiecare (Pagini bizare, ediţia Saşa Pană, 1970). Proaspăt redactor al Cugetului românesc, Arghezi îi scrie lui Urmuz, care se mai numea D. Demetrescu-Buzău, era ajutor de grefier la Curtea de Casaţie şi nu tipărise încă nimic: ‘Vreau să-mi rezerv plăcerea de a te fi publicat eu întâi…’ Suntem în registrul serios. Arghezi continuă însă în cel ironic: ‘… şi îţi prezic în noua şi neaşteptata d-tale carieră succese care vor contribui să-ţi sporească foloasele funcţiei de magistrat.’ Din scrisoare, înţelegem că magistratul ezita să devină scriitor. Ca să-i nimicească ‘ereziile’ şi să-i spulbere ‘temerile’, redactorul îi înfăţişează programul revistei, care ‘iese cu colaborarea tuturor profesorilor universitari, ceea ce nu înseamnă că şi cu colaborarea tuturor scriitorilor’. Argumentul are evident în vedere scrupulele magistratului, nu pe ale scriitorului; deşi nouă, astăzi, bizareria prozelor ce urmau a se tipări într-o revistă atât de academică ne reţine cu mult mai mult atenţia decât frica funcţionarului superior de la casaţie de a-şi da în vileag preocupări socotite îndeobşte nepotrivite cu rangul său; mai ales că el şi redactorul conveniseră să recurgă la un pseudonim.”

fără voturi

Încarc...

Publicat de Iulia Muşat in Critică literară, Cărţi
Comenteaza! »

La Editura Leda, imprint al Grupului Editorial Corint, a apărut romanul „Proscrisul” („The Outcast”) de Sadie Jones (traducerea din limba engleză de Adrian Buz), roman distins cu Costa Book Awards 2008, la categoria First Novel, şi finalist la Orange Broadband Prize.

Comparat cu „Ispăşire” de Ian McEwan şi „Rămăşiţele zilei” de Kazuo Ishiguro, purtând ecouri din filmele cult ale anilor ’50, „Rebel fără cauză” (cu James Dean) şi „Sălbaticul” (cu Marlon Brando), „Proscrisul” este un roman plin de pasiune şi de suspans despre cei care încalcă regulile şi cei care le respectă.

În mod inedit, cartea beneficiază şi de un excelent trailer:

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Video, Ştiri
Comenteaza! »

Jessica Biel, una dintre cele mai căutate actriţe de la Hollywood, revine pe marile ecrane într-un rol diferit de cele cu care ne-a obişnuit până acum, în comedia romantică „Secrete din trecut” („Easy Virtue”), care din 27 februarie 2009 va avea premiera în România, în cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Cinema City din Cluj si Bacău, precum şi în cinema Cityplex din Constanţa.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cinema, Video, Ştiri
Comenteaza! »

Tritonic Grup Editorial îi invită pe cei interesaţi la prezentarea volumului „Teleromânia în 10 zile„. Evenimentul va avea loc miercuri, 28 ianuarie 2009, de la ora 13:00, în Holul Rectoratului Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative.

Alături de autorii Ioan Drăgan şi Diana-Maria Cismaru, vor fi prezenţi Prof. Univ. Dr. Paul Dobrescu , rectorul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, Prof. Univ. Dr. Dumitru Iacob, prodecanul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice, Claudiu Lucaci, producător şi moderator la TVR, şi Bogdan Hrib – director Tritonic. Volumul va completa colecţia Comunicare/Media.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »

La Humanitas Multimedia au apărut primele volume din cele 8 programate (12 CD-uri) ale variantei audiobook pentru cartea „Ţiganii” de Angus Fraser, în lectura lui Emil Hurezeanu.

Încă de la misterioasa lor apariţie în Europa, acum mai bine de nouă sute de ani, ţiganii au refuzat să se înscrie în cadrele unei existenţe stabile, conformă cu convenţiile sociale acceptate. Aşa se face că obiceiurile şi cultura lor au rămas practic neînţelese, păstrarea propriei lor identităţi izbindu-se de respingerea societăţilor cu care au convieţuit.

Fragment din audiobook:

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Audio, Cărţi, Ştiri
Comenteaza! »