A fost odată un ac de cârpit, care-și dădea niște aere, de parcă ar fi fost ac pentru dantelă. El le spunea degetelor care îl apucau să fie atente cum îl țin, că să nu cadă pe podea din pricina fineții sale… Iar degetele îl prindeau mai bine și îl strângeau de mijloc, spunând:
-Ei, până acolo nu ajungem noi!
-Vedeți? Am și trenă, spunea acul, care trăgea după el o ață lungă și fără noduri.
Degetele l-au înfipt strașnic în papucul fetei de la bucătătrie, care tocmai își peticea încălțările rupte.
Într-o perioadă sensibilă nu putea să apară decât o melodie sensibilă. Ioana Ignat ne prezintă o piesă care ne trezește simțurile încă de la primul play și care ne poartă într-un univers muzical, care ne inspiră încrederea în propriile forțe, puterea de a găsi resursele necesare și speranța în viitor, și anume, „Sensibil (Nu am somn)”.
Unele medicamente comune folosite pentru a salva vieți, cum ar fi insulina, sunt făcute din proteine atât de mari și fragile încât trebuie să fie injectate în loc să fie ingerate sub formă de pastile. Dar o nouă generație de medicamente – pe bază de proteine mai mici, mai durabile, cunoscute sub numele de peptide – își face apariția. Într-o discuție scurtă și informativă, inginerul molecular și TED Fellow, Christopher Bahl, explică cum folosește designul computerizat pentru a crea peptide potente care ar putea într-o bună zi să neutralizeze gripa, să protejeze împotriva intoxicațiilor toxină botulinică și chiar să oprească creșterea celulelor canceroase.