Prima avanpremieră a stagiunii 2008–2009 a intrat în ultima săptămână de repetiţii, primele reprezentaţii fiind programate vineri 22, sâmbătă 23 şi duminică 24 august 2008. „Femeia din trecut” de Roland Schimmelpfennig este o coproducţie Teatrul Metropolis şi ProiectReplica, în regia lui Theodor Cristian Popescu. Piesa a fost tradusă de Victor Scoradeţ, special pentru această montare, care îi are în distribuţie pe Lucian Pavel, Lelia Ciobotariu, Cristina Toma, Conrad Mericoffer, Andreea Boboc. Scenografia este semnată de Mihai Păcurar, iar mişcarea scenică poartă amprenta lui Florin Fieroiu.
Pe Citatepedia au existat aproape încă de la început perle, dar acestea au fost adăugate ca citate obişnuite. Pentru a putea fi mai uşor găsite, am realizat secţiunea Perle. Aceasta conţine deja toate perlele pe care le-am putut depista pe Citatepedia. Mai sunt şi altele, dar ajustările se vor face în timp.
În principiu, prin perlă înţelegem o greşeală amuzantă. Greşeala nu trebuie să fie neapărat o incorectitudne gramaticală, ci poate fi o încercare de a spune ceva din care se înţelege altceva, o enormitate, exprimare ridicolă etc. Majoritatea sunt prostii care stârnesc râsul, dar unele ating cotele unei „genialităţi” involuntare. Delimitarea nu este întotdeauna uşor de făcut. Vom merge pe ideea că o perlă trebuie să provină dintr-o exprimare relativ spontană. În consecinţă, nu vom considera ca fiind perlă un citat dintr-o carte, dar poate fi perlă un fragment dintr-un interviu, declaraţie etc.
Desigur, oricine poate adăuga perle (una câte una), pentru a împărtăşi amuzamentul cu ceilalţi. Distracţie plăcută!
Iată câteva fragmente din romanul „Război şi pace” de L.N. Tolstoi, tradus în româneşte de Ion Frunzetti şi N. Parocescu. Secvenţele selectate alcătuiesc un portret interesant al împăratului Napoleon Bonaparte (15 august 1769 – 5 mai 1821), privit mai mult ca învins al Rusiei decât cuceritor al lumii. Fără a oferi o rezolvare a problematicii romanului, rândurile de mai jos pot ajuta la stabilirea şi înţelegerea mecanismului de interpretare a faptelor eroilor, aşa cum îl concepe Tolstoi: istoria nu este nicidecum rezultatul voinţei liderilor.
Premisa întregului roman, precizată (ca de o voce din off) de unul dintre personaje:
Poate nu înţeleg eu nimica, dar Austria n-a dorit niciodată şi nu doreşte nici azi războiul. Ea ne trădează. Rusia, ea singură, trebuie să fie salvatoarea Europei! Binefăcătorul nostru cunoaşte înalta sa chemare şi-i va fi credincios. E singurul lucru în care cred! Bunului şi minunatului nostru suveran îi revine acest măreţ rol în lume; şi el e aşa de virtuos şi de mărinimos, încât Dumnezeu nu-l va părăsi şi-l va ajuta să-şi împlinească menirea de a strivi hidra revoluţiei, întruchipată de acest ucigaş şi scelerat, şi care în clipa de faţă e şi mai înspăimântătoare. Noi va trebui să răscumpărăm, singuri, sângele celui nevinovat. În cine, mă rog, ne putem pune nădejdea?… Anglia, cu spiritul ei negustoresc, nu va înţelege, şi, de altfel, nici nu e în stare să înţeleagă toată măreţia sufletească a împăratului Alexandru. Ea a refuzat să părăsească Malta. Vrea să găsească, caută, un gând ascuns în acţiunile noastre. Ce i-au răspuns ei lui Novosilţov?… Nimic. N-au înţeles şi nu pot înţelege spiritul de abnegaţie al împăratului nostru, care nu vrea nimic pentru el însuşi şi vrea totul pentru binele omenirii. Şi ce-au făgăduit, mă rog? Nimic. Dar nici cât au făgăduit n-au să facă! Iar Prusia, ea a şi declarat că Bonaparte e de neînvins şi că Europa întreagă n-are nici o putere în faţa lui… Eu nu cred nicio vorbă din tot ce îndrugă Hardenberg, şi nici Haugwitz. Cette fameuse neutralité prussienne, ce n’est qu’un piège. Nu cred decât în Dumnezeu şi în destinul sublim al iubitului nostru împărat. El va salva Europa !…
În perioada 14-31 august 2008, în fiecare zi de la ora 21:30, la Terasa Motoare/Lăptăria Enache, are loc ediţia pilot „OFFOFFOFF” a festivalului de teatru „Undercloud”.
După cum spun organizatorii, independent nu înseamnă neapărat replica la instituţionalizat, dar înseamnă în mod cert liber, necenzurat, necesar! Nu poţi să închizi ochii şi să ignori publicul, oferindu-i spectacole somnifer, defazate şi gratuite.
Un manuscript din 1790, cuprinzând gândirile lui Oxenstierna, arată cam în ce chip aveau obiceiul de a privi strămoşii noştri lumea aceasta. Iată ce zice un pasagiu din acea carte:
Lumea este privelişte, oamenii sunt comedinanţii, norocul împărţeşte jocurile şi întâmplările le alcătuiesc. Teologii ocârmuiesc machinurile şi filozofii sunt privitorii. Bogaţii prind locurile, cei puternici apucă locul cel mai înalt, şi la pământ sunt săracii. Muierile aduc răcoreală şi cei necăjiţi de noroc iau mucul lumânărilor. Nebuniile alcătuiesc întocmirea cântecelor şi vremea trage perdeua… Lumea vrea să se înşele — înşele-se dar. Deschiderea comediei începe din lacrămi şi din suspinuri. În lucrarea cea dentâi se arată pricinele cele nebuneşti a oamenilor. Cei făr-de simţire bat în palme ca să arate a lor bucurie, cei înţelepţi fluieră jocurile. Cel ce intră plăteşte la uşă un ban ce se numeşte osteneală şi ia în locul lui un petec pecetluit ce însemnează neodihna cât îşi va ţinea locul. Schimbarea pricinilor îi zăboveşte puţin pe privitori. Împletiturile cele bune sau rău împletite fac să râdă filozofii. Acolo se văd urieşi care deodată se fac logoşi şi logoşi, cari făr-de veste se fac mari şi vin la o înălţime făr-de măsură. Acolo se arată oameni cari se par că au toate măsurile şi paza ce s-ar putea socoti ca să nu lese drumul cel adevărat care duce la sfârşitul ce-şi pun înainte; în vreme când despre altă parte cei nebuni şi făr-de grijă apipăie uşa nenorocirilor lumeşti. În scurt: acest fel este comedia lumei aceştia, şi cela ce vrea să aibă zăbavă cu linişte să se puie într-un unghi mic de unde să poată cu odihnă ca să fie privitoriu şi unde să nu fie nicidecum cunoscut, ca să poată fără de grijă a o batjocori după cum i se cade.
Recent a apărut la Humanitas Fiction cartea „Bun venit printre maimuţe” de Kurt Vonnegut, despre care Graham Greene spunea că este „unul dintre cei mai mari scriitori americani”.
„Bun venit printre maimuţe” este o declaraţie de dragoste şi de război făcută de Kurt Vonnegut rasei umane. Cu ironia supremă şi fraza albă, muşcătoare, care l-au consacrat, scriitorul are în acest volum o energie creatoare de zile mari. Spectaculoasa colecţie reuneşte douăzeci şi cinci de povestiri scurte, publicate în reviste ca Playboy, Cosmopolitan, New York Times, Esquire, Saturday Evening Post, majoritatea ecranizate pentru televiziune şi prezentate în cadrul programului Showtime de la CNN. Fiecare este o microlume completă, fascinantă, îndreptând câte un deget acuzator sau jucăuş către lumea noastră.
