Arhiva pentru iulie, 2007

 23 iulie 2007

Puţină reorganizare şi facilităţi noi

Câteva pagini ale Citatepedia au fost puţin rearanjate, în special prima pagină, în ideea de a urmări mai uşor noutăţile. Folosind comenzile Mai multe citate adăugate recent, Mai multe epigrame adăugate recent şi Mai multe poezii adăugate recent, se pot vedea liste mai lungi, paginate, astfel încât cei care nu vor să piardă nimic din ce se adaugă pe site, pot urmări uşor noutăţile (înainte puteau fi văzute doar ultimele 20).

Pe blog, fiecare participant are de acum un sub-blog cu tot ce a publicat. Deocamdată, aceste sub-bloguri se apelează făcând clic pe numele din partea de jos a fiecărui articol, dar sunt avute în vedere şi alte posibilităţi pentru viitor. Pentru colaboratorii constanţi, la cerere, se creează o adresă de forma nume.citatepedia.ro , iar la paginile corespunzătoare pot fi adăugate informaţii despre sine, fotografie, linkuri către anumite site-uri etc. Sperăm ca numărul participanţilor la blog să crească şi împreună să facem o treabă frumoasă, un punct de referinţă, aşa cum s-a întâmplat şi cu restul site-ului.

fără voturi
 20 iulie 2007

Bibliotecă

biblioteca

„Am citit o povestire despre locul ăsta pe internet. Dar nu am crezut că există cu adevărat.”
fără voturi
 

„Căldură mare” de Ion Luca Caragiale

Ion Luca CaragialeTermometrul spune la umbră 33° Celsius… Subt arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz’. Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit se apropie de uşa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată… nimic; de două, de trei… iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică… În sfârşit, un fecior vine să deschidă.

În tot ce urmează persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate.

Continuare »

109 voturi
 19 iulie 2007

Despre Petrarca şi „Canţonierul”

PetrarcaFragmente din „Istoria literaturii italiene” de Francesco de Sanctis (traducere de Nina Facon, Editura pentru Literatură Universală, 1965):

„Noua generaţie apărea în scenă. Studiul clasicilor, descoperirea capodoperelor noi, un mai mare rafinament în aspectele exterioare ale vieţii, sfârşitul luptelor politice prin triumful guelfilor, răspândirea mai mare a culturii sunt trăsăturile caracteristice ale acestei situaţii noi. Moravurile se cizelează, gustul devine mai corect, se naşte conştiinţa pur literară, cultul formei prin ea însăşi. Scriitorii nu se mai gândeau să-şi redea ideile în forma cea mai vie şi care le-ar fi venit cel mai repede la îndemână; ei căutau acum frumuseţea şi eleganţa formei. […] Atenţi mai mult la formă decât la conţinut, îi interesa prea puţin subiectul, cu condiţia ca stilul să redea eleganţa clasică. Astfel, apărură în Italia, cei dintâi purişti şi literaţi; în fruntea lor fură Francesco Petrarca şi Giovanni Boccaccio.”

„La Petrarca, acest caracter al generaţiei noi se manifestă cu energie. A făcut călătorii lungi şi obositoare pentru ca să descopere operele lui Varro, istoriile lui Pliniu, a doua decadă a lui Tit-Liviu; a găsit epistolele lui Cicero şi două dintre discursurile acestuia. Datorăm îndemnurilor şi generozităţii lui cea dintâi traducere a lui Homer şi a câtorva scrieri ale lui Platon. Descoperitor neobosit de codice, corecta, adnota, copia: l-a copiat pe Terenţiu în întregime. În această familiaritate intimă cu scriitorii cei mai mari ai antichităţii greco-latine, timpurile următoare ei, acelea care s-au numit apoi evul mediu, i-au apărut drept o lungă barbarie; pe Dante chiar l-a stimat destul de puţin; pe străini îi numea ‘barbari’; pe italieni, de ‘nobil sânge latin’; voia o restaurare a antichităţii, iar faptul că nu putea fi încă înfăptuită îl atribuia corupţiei moravurilor. Se numea Petracco şi deveni Petrarca; schimbă numele prietenilor săi spunându-le Socrate şi Lelius, iar ei, de asemenea, îi schimbară numele şi îl numiră Cicero. Îşi încheie viaţa scriind epistole lui Cicero, lui Seneca, lui Quintilian, lui Tit-Liviu, lui Horaţiu, lui Vergiliu şi lui Homer, alături de care trăia în spirit; şi, puţin înainte de a muri, lăsă o scrisoare către posteritate, căreia îi încredinţează amintirea lui.
Astfel apăreau zorii Reînnoirii. Italia întorcea spatele evului mediu şi după atâtea vicisitudini se regăsea pe sine, se afirma ca popor roman şi latin.”

Continuare »

5 voturi
 18 iulie 2007

Evocări şi documente literare inedite

Literatura memorialistică, alcătuită din jurnale intime, corespondenţă, confesiuni şi amintiri, denumită de Tudor Vianu „literatura subiectivă”, are o funcţie cognitivă în definirea unor personalităţi din trecut, în cercetarea fenomenului literar, artistic şi ştiinţific dintr-o anumită epocă.

Evident, toate categoriile literaturii subiective trebuie privite cu o anume circumspecţie, impusă de însăşi substanţa lor, însă asupra gradului autenticităţii conţinute nu e necesar să planeze o atitudine preconceput dubitativă. Dimpotrivă, pot releva adevăruri confirmate şi pe alte coordonate.

Articolul integral din Adevărul…

fără voturi
 

O carte de suflet

Dacă în conştiinţa credincioşilor creştini din Răsăritul Europei Patericul egiptean ocupă – alături de Sfânta Scriptură – un loc cu totul special, de nesubstituit, iată că părinţii vieţuitori ai Sfântul Munte Athos ne-au dezvăluit de curând existenţa unei altei lucrări de aceeaşi valoare şi natură.

Intitulată Evergetinos „Binefăcătoarea” – unul din supranumele acordate Sfintei Fecioare Maria, această culegere a fost rezultatul strădaniilor Monahului Pavel (trecut la cele veşnice în anul 1054). Reprezentând un florilegiu de apoftegme şi poveşti duhovniceşti culese atât din Patericul egiptean, cât şi din alte texte patristice, călugărul grec ne-a oferit un cuprinzător îndreptar pe drumul desăvârşirii.

Articolul integral din Adevărul…

1 voturi


Aceasta este arhiva pentru luna iulie 2007.

Primește articolele noi pe e-mail

sau prin flux RSS
iulie 2007
L Ma Mi J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Arhiva

Categorii

Meta

Fani pe Facebook

Cele mai recente comentarii