„Totul era bine/All was well”. Acestea sunt cuvintele cu care se încheie cel de-al şaptelea şi ultimul volum al celei mai de succes serii de romane pentru copii şi adolescenţi din istoria literaturii. După mii de declaraţii, zvonuri, speculaţii, încercări de a se proteja conţinutul cărţii, „Harry Potter and the Deathly Hallows” a fost lansat în sfârşit pe piaţă, sâmbătă la ora 00.01GMT. Cu pelerine, pălării şi baghete magice, sute de oameni au participat şi în România la lansarea romanului, care a avut loc la ora locală 02.01. Fanii bucureşteni au avut de ales între patru locuri unde să participe la această lansare. Cei mai mulţi s-au înghesuit la lansarea organizată de Librăria Cărtureşti în interiorul cinematografului Patria.
Multă vreme, Octavian Paler a fost omul de la care aflasem o idee care a avut un ecou puternic în fiinţa mea: „Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei.” Idee care a devenit proverbială pentru mine, făcând ca numele lui să capete rezonanţe filozofice, precum Hesiod sau Schopenhauer.
Fără să-l iau neapărat ca pe un semn de superficialitate, uneori procedez întocmai ca şi rândunica indiană: îmi împodobesc cuibul cu licurici şi asta îmi este de ajuns. Măcar pentru o vreme, îmi place să duc dorul cărţilor pe care le voi citi. Până într-o zi când, în cadrul unei emisiuni televizate, am auzit-o pe Gina Patrichi recitând un fragment din „Scrisori imaginare„. Şi nu orice fragment (ulterior am citit cartea şi mi s-a confirmat acest lucru), ci pe acela menit să mă emoţioneze cel mai tare: vânătoarea cu bufniţa. De atunci, caut, găsesc şi citesc cărţile lui Octavian Paler cu aceeasi bucurie cu care personajul lui Baconski aştepta „Scrisorile prietenului”.
Câteva pagini ale Citatepedia au fost puţin rearanjate, în special prima pagină, în ideea de a urmări mai uşor noutăţile. Folosind comenzile Mai multe citate adăugate recent, Mai multe epigrame adăugate recent şi Mai multe poezii adăugate recent, se pot vedea liste mai lungi, paginate, astfel încât cei care nu vor să piardă nimic din ce se adaugă pe site, pot urmări uşor noutăţile (înainte puteau fi văzute doar ultimele 20).
Pe blog, fiecare participant are de acum un sub-blog cu tot ce a publicat. Deocamdată, aceste sub-bloguri se apelează făcând clic pe numele din partea de jos a fiecărui articol, dar sunt avute în vedere şi alte posibilităţi pentru viitor. Pentru colaboratorii constanţi, la cerere, se creează o adresă de forma nume.citatepedia.ro , iar la paginile corespunzătoare pot fi adăugate informaţii despre sine, fotografie, linkuri către anumite site-uri etc. Sperăm ca numărul participanţilor la blog să crească şi împreună să facem o treabă frumoasă, un punct de referinţă, aşa cum s-a întâmplat şi cu restul site-ului.