Din această săptămână, cel mai recent şi mai controversat roman al scriitoarei turce Elif Shafak, „Bastarda Istanbulului”, se poate achiziţiona din librăriile de la noi.
Orhan Pamuk o consideră cea mai bună scriitoare de origine turcă din ultimii ani, iar „The Economist” o numeşte „demna lui rivală”. Asemănările dintre cei doi merg însă şi mai departe. Acelaşi avocat turc de extremă dreaptă, Kemal Kerincsiz, i-a dat în judecată pe amândoi. Pe Pamuk, pentru că i-a declarat unui jurnalist elveţian că „30.000 de kurzi şi un milion de armeni au fost ucişi pe aceste pământuri, dar nimeni în afară de mine nu îndrăzneşte să vorbească despre asta”. În schimb, Shafak a fost pusă sub acuzatţie pentru „ofensă la adresa identităţii turce”, dar nu una proferată de ea, ci de personajele ei armene din „Bastarda Istanbulului” (recent tradus şi publicat de Editura Polirom). Acestea pretind că milioane de conaţionali au fost masacraţi de turci, care apoi au negat totul cu bună ştiinţă. Însă în toamna lui 2006, anul apariţiei romanului, Shafak a fost achitată din lipsă de probe.
Epoca tunel – tunel luminos la un capăt, tunel întunecos la celălalt capăt.
Furnale, cuptoare cu flăcări, zgură, cale ferată plină de funingine, ciment, case cu acoperişuri betonate fără voie, erau piesajul trăirii noastre. Lungi şiruri de camione cu praf înecăcios, praf amestecat cu motorină, praf omorând respiraţii de plămân de copil, de om, de bătrân, de femeie, ne împuţinau şi comprimau timpul, ne scurtau viaţa. Coloane catalitice cu lungi coşuri, cu flăcări roşiatice, în coloane ca nişte şerpi, coloane ce colorau cerul în culorile iadului, se profilau la orizont. Tramvaie bolcănind şi zguduind, cu zdrăngănit de roţi neunse, în şiruri întunecose de culori închise, cu oameni chinuiţi atârnând în scări, cu uşi strâmbe, atârnători scrâşnind din dinţi în disperarea întârzierii, se îndreptau sub soarele şi cerul albastru spre uriaşele porţi, porţi care înghiţeau tăvălugul nesfârşit. Vane uriaşe, nestinse niciodată, mestecau oţelul, oţel cu flacară roşie îndreptată spre direcţia de nezdrucinat a victoriei epocii.