Filmul „Lovesc, deci exist” realizat de Marius Th Barna, după scenariul lui Bogdan Ficeac, are premiera pe 16 noiembrie 2017, la Cinema Eforie din București și prezintă realitatea cruntă, sufocantă, care ne înconjoară zi de zi. Acesta decriptează situațiile sociale, mentalităţile, motivaţiile care determină o creştere a agresivităţii și a manifestărilor violente. Filmul vorbeşte în mare despre violenţa care ne înconjoară şi surprinde interviuri cu diverşi respondenţi, cu profile psihologice diferite, care împărtăşesc micului ecran cazurile de violenţă la care au fost supuşi.
Filmul de aventură „Legenda lui Tarzan” („The Legend of Tarzan”), cu Alexander Skarsgard în rolul legendarului personaj creat de Edgar Rice Burroughs, are premiera pe marile ecrane din România pe 8 iulie 2016. În film mai apar şi laureatul Premiului Oscar Samuel L. Jackson, Margot Robbie, nominalizatul la Premiul Oscar Djimon Hounsou, câştigătorul Premiului Oscar Jim Broadbent şi dublul laureat al Premiului Oscar Christoph Waltz.
Sunt uneori întrebat de ce Citatepedia este aşa şi nu aşa sau aşa. Bine poate fi în mai multe feluri, depinde încotro te îndrepţi. Poţi face foarte bine un site mic şi valoros, spre deliciul câtorva intelectuali. Eu vreau însă mai mult. În cele ce urmează, încerc să prezint viziunea mea.
Încă de la început, Citatepedia a fost un proiect participativ, foarte deschis. Astfel, conţinutul a devenit foarte variat, cu idei care se confruntă. Cred că proiectul are un rol însemnat în punerea în mişcare a mecanismelor de gândire şi în înmuierea unor prejudecăţi (chiar a unora subtile, mai greu de observat).
Desigur, această deschidere mai aduce şi conţinut de slabă calitate. Să ne uităm însă la Biblioteca Naţională, reperul de top, care primeşte toate cărţile publicate în ţară, chiar şi cele mai proaste. Totuşi, cărţile sunt pe picior de egalitate doar ca depozitare, niciun bibliotecar nu te va îndrepta către o carte proastă decât dacă o vrei musai pe aceea sau dacă nu există ceva mai bun în domeniul respectiv.
Capitolul întâi al romanului „Exmatriculat din viaţă!” de Georgeta Nedelcu:
– Prima parte –
Seara era liniştită, dar înorată. Aerul era cât se poate de apăsător. Freamătul îndepărtat al străzii abia se auzea.Viaţa e frumoasă! Trăind! Trăind pur şi simplu!
Când eram domnişoară, căutam cu înfrigurare formele de viaţă miraculoase care să mă împace cu mine, cu lumea şi cu Tatăl Ceresc! Dar nu găseam nimic din toate astea, deoarece îmi doream prea multe deodată. Vroiam să fac atât de multe lucruri care să sfideze timpul şi… moartea!
Şi nici cu lumea nu mă prea împăcam, căci mi se părea că aşteaptă de la mine numai ceea ce eu nu îi puteam oferi. Nici cu Dumnezeu nu eram împăcată, pentru că, de multe ori, îşi întorsese faţa de la mine. Fără o familie a mea, întemeiată după nişte reguli sănătoase, nu puteam să am un sens în viaţă. Mă întrebam de multe ori: ”Oare, sunt eu destul de puternică, încât să pot spera atât de mult?” Fiecare zi înseamnă pasul făcut pe încă o treaptă a cunoaşterii, o nouă etapă de muncă pentru noul asalt.
În continuare sunt prezentate câteva fragmente din debutul romanului „Muntele vrăjit”, aparţinând scriitorului Thomas Mann (6 iunie 1875 – 12 august 1955). Ideea pe care am dorit să o ilustrez prin această selecţie se referă la felul în care autorul de roman modern se joacă, construind şi răsturnând planurile mentale cuminţi, pe care orice lector le urzeşte în închipuirea sa pornind de la detaliile pe care i le furnizează cartea. Miza, în noile forme de literatură, este tocmai implicarea inedită a Cititorului, prin contrazicerea oricărei convenţii anterior stabilite referitor la locul fiecăruia – autor, narator, receptor – şi dinamitarea oricărei deducţii logice prea evidente în procesul de comunicare. Incipitul „Muntelui vrăjit” este, din acest punct de vedere, o lovitură de maestru.
A cincea piesă pe care o prezentăm din integrala creaţiei dramaturgice a lui Valeriu Butulescu este „Dracula (Carnavalul durerii)”, o comedie amară într-un act.
Scenariul este unul caracteristic pentru autor: o temă grea, cu idei profunde, cu momente dureroase, dar împănată cu ironii şi parodieri, cu umor inteligent, care face totul digerabil şi mai pătrunzător. Este o perspectivă inedită asupra veşnicului conflict dintre bine şi rău, asupra relativizării taberelor şi perfidei inversări a sensurilor.
Piesa a fost publicată pentru prima dată în cartea cu acelaşi titlu, apărută în 2001 la Editura Polidava din Deva.
Încarc...
