6 mai 2010

De ce aşa?

Sunt uneori întrebat de ce Citatepedia este aşa şi nu aşa sau aşa. Bine poate fi în mai multe feluri, depinde încotro te îndrepţi. Poţi face foarte bine un site mic şi valoros, spre deliciul câtorva intelectuali. Eu vreau însă mai mult. În cele ce urmează, încerc să prezint viziunea mea.

Încă de la început, Citatepedia a fost un proiect participativ, foarte deschis. Astfel, conţinutul a devenit foarte variat, cu idei care se confruntă. Cred că proiectul are un rol însemnat în punerea în mişcare a mecanismelor de gândire şi în înmuierea unor prejudecăţi (chiar a unora subtile, mai greu de observat).

Desigur, această deschidere mai aduce şi conţinut de slabă calitate. Să ne uităm însă la Biblioteca Naţională, reperul de top, care primeşte toate cărţile publicate în ţară, chiar şi cele mai proaste. Totuşi, cărţile sunt pe picior de egalitate doar ca depozitare, niciun bibliotecar nu te va îndrepta către o carte proastă decât dacă o vrei musai pe aceea sau dacă nu există ceva mai bun în domeniul respectiv.

Trecând la internet, putem învăţa din experienţa celor care au demonstrat concret. De exemplu, YouTube. Conform datelor oficiale actuale, în fiecare minut se adaugă 24 de ore de material video, sute de mii de clipuri/zi. Vă daţi seama că 99% sunt înregistrări fără mare însemnătate. S-ar putea crede că YouTube este doar un mare morman de gunoi. Şi totuşi, are o cotă de 40% din tot ce se vizualizează video pe internet, în condiţiile în care concurenţa există din plin. Iar dacă această popularitate nu înseamnă mare lucru pentru unii, să spunem că mari universităţi ale lumii, precum Cambridge, participă substanţial pe YouTube, fără să strâmbe din nas. YouTube pune în practică un concept care nu este neapărat nou, dar care poate căpăta noi valenţe prin internet şi alte tehnologii moderne. Şi nu este nici pe departe un caz singular. Flickr, cel mai important site destinat fotografiilor, pe lângă „tonele” de imagini banale sau pseudo-artistice, atrage participarea unor instituţii de mare calibru, cum este The Library of Congress, cea mai mare bibliotecă din lume.

Cheia este să scoţi la iveală din „morman” ceea ce este mai interesant, iar dacă cineva doreşte să exploreze zone mai obscure, n-are decât. Aici intervine valoarea sistemului, prin decantarea valorică a conţinutului. Bineînţeles, nu există o clasificare valorică absolută, dar pot exista diferite mecanisme care să facă experienţa vizitatorului cât mai interesantă.

Acesta este viitorul pentru proiectele „universale”, cum este şi Citatepedia. Sigur, există şi materiale eliminate în funcţie de diferite criterii, dar acestea încearcă să fie cât mai obiective, nu aprecieri ale unei persoane, fie şi una calificată.

Cred cu tărie în importanţa descoperirii şi a libertăţii de a o face. Sigur, îl poţi ajuta pe cel ce caută, îi poţi pune indicatoare spre locuri pe care le consideri interesante, îi poţi scoate în drum ce apreciezi că e de valoare, dar nu într-atât încât să îi restricţionezi calea. Cred că a-i băga cuiva pe gât valoarea este un mare rău. De aceea marea majoritate a copiilor învaţă atât de puţin şi superficial în şcoală. Câţi pot spune că le-a mers la inimă o poezie a lui Mihai Eminescu citită pentru că era la rând în manualul de română? Este „cel mai mare poet român”, pentru că aşa le-a zis profa, nu pentru că ar fi simţit asta.

Există mulţi oameni capabili să aprecieze valoarea. Rolul lor este însă să eticheteze ce e bun si ce e mai puţin bun, ca sugestie, nu să-i interzică pe cei fără valoare. Altfel cădem într-un fundamentalism cultural, la fel de periculos ca şi cel religios. Fie că este vorba de comentarii, de voturi sau de alte modalităţj, acestea servesc drept exemplu pentru ce este bine şi ce nu celor care vor să scrie (chiar dacă un anumit autor contemporan, din orgoliu sau din alt motiv, ignoră criticile). Din punctul meu de vedere, atâta timp cât îşi asumă demn eşecurile şi evolueză, toţi cei care încearcă să scrie bine sunt de salutat.

Ne plângem că avem o cultură în suferinţă, cu prea puţine valori. Una din căile de a ameliora această problemă este de a încuraja formarea unei mari baze de creatori. Marea majoritate vor fi mediocri, dar rolul lor nu este unul individual, ci de a crea starea de competiţie care îi face pe cei talentaţi să urce şi un interes mai larg pentru manifestări culturale de toate felurile. Citatepedia poate da un imbold în acest sens. A făcut-o şi o va face în continuare. Aceasta nu înseamnă că trebuie să îi lăudăm pe cei mediocri sau submediocri, ci să le arătăm unde se găsesc. Visez la ziua când vom vedea mai multe critici constructive şi sfaturi concrete, mai multă cooperare. Asta ca să nu rămânem un bolovan pe harta culturală a lumii, un bolovan pe care mai sclipeşte firav câte un firicel de nisip. În ţara în care prima grijă a multora este cum să scape de capra vecinului, pare un ideal înalt, dar sunt convins că se poate. Şi apoi, cum să tinzi către un ideal dacă nici nu visezi la el?

Cu cei aproape 200.000 de vizitatori unici/lună şi în plină dezvoltare, Citatepedia chiar a devenit un proiect de anvergură naţională. Mai mult, ne străduim să devină un mare proiect internaţional, şi deşi lucrurile se mişcă lent în această direcţie, evoluţia va continua. Fiecare legătură care se formează între două limbi, la nivel de autor sau de citat, este un fir prin care legăm două culturi. Cu timpul, acestea vor deveni suficient de puternice pentru a conduce la legături umane directe.

Am construit Citatepedia ca pe o societate virtuală. Orice societate nu poate fi nici mai bună, nici mai rea decât cei care participă activ în ea. Cârcotaşii de pe margine nu fac nicio diferenţă. Dar cei care se implică ştiu cât de mult pot influenţa lucrurile, iar eu, ca administrator, îmi concentrez eforturile tocmai spre zonele mai active. Primesc destul de multe sugestii şi încerc să aplic ce mi se pare mai bun din ele (toate ar fi imposibil, şi dacă aş vrea, pentru simplul motiv că deseori sunt propuneri contradictorii). Poate că dezvoltarea nu este atât de rapidă pe cât ar fi de dorit, pentru că nici resursele nu sunt atât de mari (cum se întâmplă de obicei la proiectele culturale), însă în jurul site-ului s-a adunat o echipă de voluntari, care tot creşte, şi împreună cu ei lucrurile merg înainte frumos. Dacă aţi putea vedea în paralel site-ul de acum şi cel care era cu un an sau doi în urmă, aţi fi surprinşi de cât au evoluat lucrurile. Citatepedia va urca în continuare, mai este destul până la atingerea potenţialului.

Eu vreau să schimb lumea în care trăiesc. Şi ştiu că pot, măcar un pic. Te alături?

SlabAcceptabilOKBunExcelent 4 voturi
Încarc...

One thought on "De ce aşa?"

  1. Gheorghe Culicovschi spune:

    Constat că a trecut un an şi jumătate de când sunt alături de domnia voastră în efortul de promovare a epigramei româneşti. Rămân, desigur, nu doar alături ci şi împreună cu dumneavoastră ca şi cei foarte mulţi care vă ajută la o asemenea realizare. Dovadă sporirea, în numai un an şi jumătate, a numărului epigramelor de pe Citatepedia.ro de la numai 1000 până la aproape de zece ori mai multe.
    Vă urez sănătate şi viaţă lungă, domnule Lucian Velea, pentru reuşita deplină a proiectelor dumneavoastră!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Acesta este un blog colaborativ, deschis tuturor. Daca doresti sa participi, vezi detalii.

Adresa de e-mail pentru abonare:

Este posibila si abonare prin RSS

Serviciu oferit de FeedBurner

Meta

Fani pe Facebook