Din vremuri demult apuse, oamenii au scris, pentru a păstra gânduri, şi au construit biblioteci, pentru a depozita organizat cunoştinţele acumulate şi creaţiile literare. O bibliotecă este un „punct de greutate” cultural al unei comunităţi.

Scrierile pe hârtie sunt şi transmiţătoare de informaţie, însă nevoia umană de comunicare rapidă la distanţă a condus şi la apariţia alternativelor. Reţeaua telefonică este deja ceva banal şi acum ajunge aproape în fiecare colţ al lumii, însă tot nu ar fi fost de ajuns. Era nevoie de o viziune superioară, aşa că a apărut Internetul. Poate că cei care i-au pus bazele nu ştiau prea bine unde se va ajunge, însă au avut înţelepciunea de a pune cap la cap un sistem relativ uşor extensibil, la care oricine îşi poate aduce contribuţia, oricât de mică. Şi nu vorbesc doar despre nenumăratele echipamente legate între ele prin milioane de cabluri, asemeni unor neuroni, ori prin canale radio, asemeni unor reverberaţii interioare. Vorbesc mai ales de imensitatea de informaţii şi programe care le pun în mişcare pe Internet.

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Eseuri
1 comentariu »

Pe 25 decembrie sărbătorim Crăciunul. Este probabil cea mai iubită sărbătoare şi s-ar zice că toată lumea o cunoaşte. Cred că varianta cea mai uzitată ar fi: „Crăciunul este sărbătoarea în care Moş Crăciun vine cu sania pentru a împărţi daruri tuturor celor care au fost cuminţi”. Sună de poveste, însă lucrurile sunt de fapt mult mai complexe. În calitate de creştini, sărbătorim în primul rând naşterea lui Iisus. Din păcate, nimeni nu ştie cu adevărat data naşterii Mântuitorului, aşa că aceasta a fost aleasă după tot felul de considerente. Nici măcar nu s-a ajuns la un consens, creştinii ortodocşi de rit vechi sărbătoresc naşterea Domnului pe 7 ianuarie. Ar fi putut fi orice altă dată, chiar una de vară. Un Crăciun pe vreme de plajă ne pare cu totul bizar, însă pe două treimi din globul pământesc nu sunt şanse să ningă în această perioadă. Cred că nu greşesc dacă spun că la Bethleem nu a nins niciodată.
Alte credinţe au sărbători oarecum apropiate ca manifestare, în aceeaşi perioadă. La unele popoare, care nu au nicio sărbătoare de sezon, Crăciunul a fost adoptat pur şi simplu, în mod laic. Mi se pare minunat ca într-o sărbătoare să se găsească o esenţă de o asemenea frumuseţe încât să treacă dincolo de credinţă.

2 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Eseuri
1 comentariu »

Orice matematician poate explica că 1+1=2 doar în anumite condiţii. Iar eu, ca pregătire, sunt şi matematician. Nu am de gând să intru în explicaţii sofisticate, ci doar să fac câteva remarci simplificate, pentru a fi uşor de înţeles. Matematica este alcătuită din diferite modele matematice. Fiecare model se bazează pe câteva afirmaţii axiomatice, adică luate ca atare, fără a putea fi demonstrate şi fără a intra în contradicţie unele cu celelalte. Restul modelului se construieşte prin deducţii logice din acestea.

Ne amintim din şcoală de axa numerelor, cele pozitive într-un sens, cele negative în celălalt sens. Fiecare număr este reprezentat de un mic semn pe axă. Faptul că distanţa dintre 0 şi 1 este egală cu distanţa dintre 1 şi 2 este axiomatic. Într-un alt model putem avea distanţa dintre 1 şi 2 de două ori mai mare decât distanţa dintre 0 şi 1, astfel ajungându-se ca 1+1=3 (dacă prin operaţia de adunare înţelegem de câte ori intră 1 în rezultat).

3 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Eseuri
6 comentarii »

Îmi amintesc că aveam vreo zece ani, eram la şcoală, aşteptam pe cineva, când o elevă de clasa a VIII-a a pus o carte în faţa mea spunând: „Uite, poate vrei să arunci o privire…”. Era o carte foarte frumoasă, cu discrete modele orientale. Am deschis-o timid, dar plin de curiozitate. Aveam sentimentul întâlnirii cu ceva monumental, ca la intrarea într-un templu. Da, era întâlnirea cu povestirile Seherezadei, înşirate pe „O mie şi una de nopţi„.

Orice mare cultură a produs lucrări care transcend epocile şi spaţiile geografice, iar această carte este una dintre ele. Chiar mai mult, deşi este cunoscută drept o carte pentru copii, trece şi peste generaţii, fiind o încântare la orice vârstă.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Impresii despre cărţi
6 comentarii »

Jacques Salome, psihosociolog, profesor, scriitor şi poet francez, militează pentru descoperirea de sine, pentru înţelegerea mecanismelor psihologice şi sufleteşti, pentru o comunicare interumană sănătoasă. A publicat peste 40 de cărţi, traduse în peste 20 de limbi, mesajul său ajungând în întreaga lume şi ajutând milioane de oameni.

„Dacă m-aş asculta, m-aş înţelege„, prin numeroase exemple concrete, aduce cititorul în ipostaza de a se regăsi în situaţii de viaţă si de a remarca greşeli tipice pe care le face. Pentru a-i înţelege mai bine pe ceilalţi, în primul rând trebuie să ne înţelegem pe noi înşine. Să evităm automatismele nocive, să ne exprimăm fiind pe deplin conştienţi de ceea ce spunem.

Personal, lucrul cel mai interesant în această carte mi s-a părut sugestia de a înlocui, atunci când este posibil, întrebarea „de ce?” cu întrebările „cum?” sau „în ce fel?”. Aplicată în diferite împrejurări, rezultatele m-au surprins plăcut. Simplul mod de a formula altfel întrebarea schimbă perspectiva, îi dă mai multă profunzime.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Impresii despre cărţi
Comenteaza! »

Scriitor brazilian cu o personalitate aparte, construită prin experienţe de viaţă speciale, Paulo Coelho a publicat în întreaga lume, fiind în topul celor mai citiţi scriitori contemporani. Şi asta fără a scrie romane siropoase, ci cărţi cu idei profunde, de pe urma cărora rămâi cu ceva în minte, fără să trăieşti însă chinul unei lecturi dificile.

După părerea mea, Paulo Coelho este un scriitor rezonabil, dar nu un mare maestru al cuvintelor. De fapt, el nu este atât scriitor, cât fotograf al sufletului. El nu are meritul că frumuseţile cuprinse în cărţile sale există, dar are un mare merit pentru că le remarcă, pentru că le încadrează într-o formă care să le valorifice, pentru că astfel îi face şi pe alţii să le „vadă”, se bucure de ele. Nu oricine are spiritul să observe astfel lumea şi viaţa. Valoarea lui Paulo Coelho nu constă atât în felul în care scrie, ci în capacitatea de a remarca şi de a scoate la iveală detalii de suflet.

„Unsprezece minute” se doreşte a fi un roman despre diferenţa dintre sex şi dragoste. Totul este privit prin ochii unei tinere brazilience care, printr-un concurs de împrejurări, ajunge să se prostitueze în Geneva. Povestea are o bază reală, Paulo Coelho discutând de mai multe ori cu persoana care a inspirat romanul. Sentimentele, trăirile, sunt urmărite cu atenţie, ceea ce face ca lectura să capete o nouă dimensiune: o incursiune în universul interior feminin. Fiecare bărbat care vrea să cunoasă cât mai bine sufletul femeii ar trebui să citească această carte. Şi fiecare femeie ar trebui să facă acelaşi lucru, pentru a se descoperi pe sine.

1 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Dragoste, Impresii despre cărţi
1 comentariu »