Din vremuri demult apuse, oamenii au scris, pentru a păstra gânduri, şi au construit biblioteci, pentru a depozita organizat cunoştinţele acumulate şi creaţiile literare. O bibliotecă este un „punct de greutate” cultural al unei comunităţi.

Scrierile pe hârtie sunt şi transmiţătoare de informaţie, însă nevoia umană de comunicare rapidă la distanţă a condus şi la apariţia alternativelor. Reţeaua telefonică este deja ceva banal şi acum ajunge aproape în fiecare colţ al lumii, însă tot nu ar fi fost de ajuns. Era nevoie de o viziune superioară, aşa că a apărut Internetul. Poate că cei care i-au pus bazele nu ştiau prea bine unde se va ajunge, însă au avut înţelepciunea de a pune cap la cap un sistem relativ uşor extensibil, la care oricine îşi poate aduce contribuţia, oricât de mică. Şi nu vorbesc doar despre nenumăratele echipamente legate între ele prin milioane de cabluri, asemeni unor neuroni, ori prin canale radio, asemeni unor reverberaţii interioare. Vorbesc mai ales de imensitatea de informaţii şi programe care le pun în mişcare pe Internet.

Umanitatea şi-a creat o „minte planetară”. Se spune că pe Internet sunt o mulţime de lucruri „interesante”, dar şi multe „porcării” (fiecare definind acestea după propriile criterii). De fapt, nu este nimic altceva decât oglinda fidelă a minţii oamenilor în ansamblul lor. Este adevărul despre noi, scos la iveală. Aşa cum un om nu se poate ascunde de propriile gânduri, aşa nici omenirea nu se poate ascunde de ce există pe Internet. Orice încercări de reglementare nu vor schimba ceva decât pe termen scurt. În cele din urmă, va rămâne tot o expresie a minţii tuturor, aşa că schimbările se pot face doar de fiecare în parte.

Atât de extraordinar cum pare, internetul este abia la început. Nu am niciun dubiu că în curând se va face bine simţită înglobarea telefoniei şi televiziunii, aşa cum deja se întâmplă cu posturile radio şi ziarele. Telefoanele şi televizoarele vor fi doar nişte terminale specializate. Şi asta încă nu e nimic. Va fi un val uluitor şi trebuie să fim pregătiţi pentru el, plini de curiozitatea copilului care descoperă ceva nou…

Eseu de Lucian Velea

fără voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Eseuri
1 comentariu »