Orice matematician poate explica că 1+1=2 doar în anumite condiţii. Iar eu, ca pregătire, sunt şi matematician. Nu am de gând să intru în explicaţii sofisticate, ci doar să fac câteva remarci simplificate, pentru a fi uşor de înţeles. Matematica este alcătuită din diferite modele matematice. Fiecare model se bazează pe câteva afirmaţii axiomatice, adică luate ca atare, fără a putea fi demonstrate şi fără a intra în contradicţie unele cu celelalte. Restul modelului se construieşte prin deducţii logice din acestea.

Ne amintim din şcoală de axa numerelor, cele pozitive într-un sens, cele negative în celălalt sens. Fiecare număr este reprezentat de un mic semn pe axă. Faptul că distanţa dintre 0 şi 1 este egală cu distanţa dintre 1 şi 2 este axiomatic. Într-un alt model putem avea distanţa dintre 1 şi 2 de două ori mai mare decât distanţa dintre 0 şi 1, astfel ajungându-se ca 1+1=3 (dacă prin operaţia de adunare înţelegem de câte ori intră 1 în rezultat).

Modelul cel mai cunoscut, cel în care 1+1=2, este cel mai potrivit pentru nevoile practice ale realităţii, aşa cum o cunoaştem. Totuşi, există dubii cu privire la compatibilitatea sa cu realitatea fizică la scara întregului univers. De remarcat că modelele nu există doar în matematică, ci în multe alte domenii, chiar dacă sunt denumite altfel. De aceea există atâtea credinţe şi filozofii bine construite. Dacă studiezi doar una, fără să ştii nimic despre altele, cred că ai toate şansele să devii fundamentalist, închistat în nişte idei.

Orice am crede că este adevărat, nu trebuie uitat că este o construcţie care are premise fundamentale nedemonstrabile şi care ar putea fi greşite. Poate că aceasta este şi esenţa credinţei: să alegi calea pe care o crezi cea mai apropiată de adevăr, pe care o simţi cea mai folositoare sufletului…

Eseu de Lucian Velea

3 voturi

Încarc...

Publicat de Lucian Velea in Eseuri
6 comentarii »