24 februarie 2011
Clapele albe ale unui pian, uitat, bat sunete care îmi şoptesc: – la dana portativului muzicii vieţii, pot ancora suflete, sunete – valuri, aduse dinspre larg de dincolo de orizont. Am început să le duc dorul înspre viitor. Curatul nu-mi poate alunga, încă, gunoiul celor care-mi murdăresc prezentul. Nu pot să încep să astup fundul gropii vieţii mele, de jos în sus. De ce să ne îngropăm singuri înaite de-a ne fi născut, strigă cei care nu vor drumul neatului. Copii de dinaintea dragostei şi iubirii nu vor să mai fie. Monştrii le iau dreptul la viaţă. La vămile intrării bucuriei, îngeri negri în sutane şi cu inimi de piatră, vămuiesc suflete, împuţinându-le.
Pe tronuri de judecată, stau cruci întoarse spre gropa vieţii. Balanţa lor stă şchioapă într-un picior! Sunt sunete multe pe care nu mai vreau să le mai ascult, sunete oarbe, negre. Pe imagini care îmi scot ochii, guri hâde, strâmbe, guri care poruncesc sentinţe inegale şi care rănesc libertatea noastră, vopsesc cu bidineaua în alb, oamenii întunericului, cărora le deschid libertatea spre lumea lor, întoarsă împotriva luminii. Murim încet şi câte puţin. De ce trebuie să-i ascult prin ceea ce-au fost, cu-un ieri întunecat, printr-un prezent care îmi ia lumina viitorului? Nu-mi doresc predestinare care să intersecteaze drumuri fără sens şi pe care nu viaţa mi le pune în cale. Mă întreb de ce şi pentru ce? Linia existenţei nu-mi moare în întunericul voit de alţii!
Continuare »
Încarc...
Publicat de Viorel Muha in Eseuri
12 ianuarie 2011
Romanul „Cabalistul” („De kabbalist”), apărut de curând la Humanitas Fiction, este volumul de debut al scriitorului belgian Geert Kimpen, o emoţionantă poveste despre ucenicie şi autodepăşire. Publicată în 2006, cartea a devenit în scurt timp bestseller internaţional, fiind tradusă în peste cincisprezece limbi.
Bazându-se pe biografia reală a unui înţelept evreu din veacul al XVI- lea, autor al mai multor comentarii valoroase despre Tora, Zohar şi Psalmi, romanul „Cabalistul” este rezultatul unei călătorii a autorului în Israel, Egipt, America, Anglia şi Franţa, în incercarea de a descifra existenţa enigmatică a rabinului Hayim Vital (1543-1620).
La moartea maestrului său, Cordovero, tânărului Hayim Vital, cel mai ambiţios dintre discipoli, îi revine o misiune stranie: aceea de a deveni scribul lui Iţac Luria, un străin misterios sosit din Egipt în micul Ţefat din nordul Galileii, loc în care trăiesc şi studiază interpreţi renumiţi ai Cabalei. Primele lecţii primite de la noul său mentor îl entuziasmează, căci tânărul visează să reunească într-o singură carte accesibilă toată învăţătura din Cabala. Pe parcursul iniţierii sale, Hayim are de ales între iubirea pătimaşă pentru Francesa, senzuala fiică a lui Iţac Luria, şi calea austeră a înţelepciunii.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Lucian Velea in Cărţi, Ştiri
16 decembrie 2010
Un creştin ajunge la Dumnezeu cu un posmag, nu are nevoie de navete spaţiale (care se opresc pe Lună). Nu e nici apăsat de trecut, nici îngrijorat de viitor, pentru că e creştin. Se supune voinţei divine, pentru ca ştie că în porunci îl descoperă pe Poruncitor. Evită răul, pentru că e conştient că orice deviaţie de la normalitate îl va înnebuni la final. Nu este afectat de boscoane magice, pentru că are scutul rugăciunii şi al harului.
Un creştin investeşte în arca iubirii, chiar dacă ceilalţi îl ironizează, amintindu-i mereu că investiţia lui nu este profitabilă (după calculele lor greşite). Vede în oamenii nu ceea ce sunt, ci ceea ce pot deveni, cum frumos scrie C. Olinici. Nu îşi caută lăudători, ci se smereşte total: e primul dintre păcătoşi. Nu o judecă pe vecina căzută în desfrânare, se consideră mai nevrednic decât ea. Nu îşi pierde niciodată nădejdea, nu are nevoie de imagine publică, nu îşi taie venele când i s-au tăiat veniturile.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Ron Varese in Eseuri
9 decembrie 2010
„The only difference between the saint and the sinner is that every saint has a past, and every sinner has a future.” / „Singura diferenţă dintre un sfânt şi un păcătos este că orice sfânt are un trecut şi orice păcătos are un viitor.” (Oscar Wilde)
Şi încă ochii mei se miră,
De oamenii cum forfotesc…
Îi simt cum mor, deşi respiră
Zicându-şi vesel: „Eu trăiesc!”
E mai uşor să nu fii de acord cu ce nu înţelegi, decât să te informezi.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Adina-Cristinela Ghinescu in Cărţi, Eseuri, Fragmente literare
2 decembrie 2010
Cine sunt eu să spun cuiva despre o încredinţare pe care o are, să i-o permit sau să i-o interzic?… Am acest drept?!… Cine sunt eu să aprob sau să interzic cuiva modul în care Dumnezeu îi vorbeşte acelei persoane?… Și în final, cine suntem noi să limităm prin constrângere, sau să forțăm prin impunere și intimidare ca un om să ne adopte principiile, standardele și încredințările personale privind Divinitatea?…
Am eu oare puterea (permisiunea), să primesc (să mă înfrățesc), sau să exclud (să marginalizez) pe vreunul dintre semenii mei?… Am acest drept?!… Am eu oare ca și simplu om, această libertate gratuită, mai ales dacă mă mai consider și creștin?…
Continuare »
Încarc...
Publicat de Adina-Cristinela Ghinescu in Cărţi, Eseuri, Fragmente literare
24 noiembrie 2010
Presupusa iminentă moarte a lui Gabriel Garcia Marquez a adus cu sine una dintre cele mai ciudate farse care a avut loc vreodată. În mai 2000, marele scriitor era supus la tratament pentru un cancer limfatic care îi fusese descoperit de puțină vreme. Iar în timpul acela când toată lumea aștepta cu sufletul la gură vești despre starea de sănătate a scriitorului, apare în cotidianul La Republica din Peru vestea cum că scriitorul și-ar lua rămas bun de la toată lumea printr-un poem intitulat “La Marioneta”. Vestea s-a răspândit apoi și în Mexic, iar cotidianele de-acolo publică și ele poemul. Deși era destul de siropos și plin de tot felul de clișee ce nu erau specifice unui mare autor, acest lucru n-a contat și oamenii au fost adânc impresionați de aceste ultime cuvinte de rămas bun ale autorului, printre care și unul dintre prietenii autorului, regizorul indian Mrinal Sen, care a declarat unui ziar din India că poemul îi stârnise puternici amintiri cu privire la cei 20 de ani de prietenie dintre cei doi.
Continuare »
Încarc...
Publicat de Răzvan Sebeş in Atribuiri eronate, Poezii
14 voturi
31 voturi